Scoutingul, la pământ
Valentin ŞERBĂNUŢÎnainte de a fi acuzaţi jucătorii şi antrenorii pentru rezultate slabe, ar trebui analizate campaniile de achiziţii ale lui Poli
După fiecare şapte sau opt etape jucate mai mult sau mai puţin slab dintr-un tur sau retur, Marian Iancu îşi bagă echipa într-o analiză proprie din care, după spusele lui, îşi acordă o notă chiar şi lui însuşi. Sunt gata să pariez că în patru sau cinci săptămâni vom auzi din nou că “Poli este într-o perioadă de evaluare”. S-ar putea termina şi de data asta cu demisii, aşa cum a fost în cazul lui Olăroiu şi al lui Hagi. Poate cu amenzi, cu jucători căzuţi în dizgraţie, cu nervi în tribune.
Şi cred că tiparul “perioadei de evaluări”, marcat de jocuri modeste şi poziţii neconvingătoare în clasament, va rămâne la fel până când nu se va realiza că problema îşi poate avea originea în campaniile de transferuri.
Observabil este că, până acum, fiecare perioadă de mercato a însemnat un haos pentru Poli. Pe Bega au venit duzine de mijlocaşi pentru care s-au plătit milioane de dolari, atacanţi văzuţi doar pe DVD-uri. Pentru fotbalişti cu o carte de vizită îndoielnică până şi în liga secundă s-au plătit sume exorbitante.
Ultima vară a fost din nou elocventă. Poli a fugit după Mazilu, Griffiths, Niculescu, Marius Niculae. S-a interesat şi de golgeterul Serbiei. Dar s-a pierdut foarte mult timp, iar echipa tot nu are un vârf eficient. Toată această tevatură are şi o caracteristică: ofertele au fost înaintate doar pentru “nume”. Şi sunt convins că nu doar din dorinţa de imagine, ci mai mult din lipsa de experienţă a conducerii. Lucru recunoscut indirect în urmă cu ceva timp şi de “vicele” Emil Roşianu, care, la o conferinţă de presă, a întrebat ziariştii ce alţi atacanţi ar fi putut transfera. Soluţia nu stă însă în mijlocul jurnaliştilor, ci mai degrabă în capacităţile unor oameni specializaţi, numiţi “scouteri”. Care însă la Poli nu există.
(02 septembrie 2006, ProSport, editia de Vest)
0 comentarii:
Post a Comment