Fotbalul bate imaginea

Fotbalul bate imaginea

Valentin ŞERBĂNUŢ

Brazilia - Franţa a fost o nouă lecţie. Pe teren, în cele 90 de minute, toţi fotbaliştii au strict două picioare

Fără îndoială, selecţionata condusă de Carlos Alberto Parreira a fost picanteria Mondialului din Germania. Brazilienii au reprezentat cea mai scumpă echipă, vânzările obiectelor promoţionale s-au comparat poate doar cu cele ale ţării gazdă, în jurul fotbaliştilor sud-americani s-au ţesut cele mai multe intrigi, antrenamentele lor erau de fapt ocazii pentru curioşi de a vedea pe viu adevăraţi idoli ai fotbalului, sau din când în când chiar şanse de a-i atinge. În acest context, fotbalul trecuse pe locul secund, în umbră, iar eliminarea Braziliei a venit logic, în momentul în care adversarii lui Ronaldinho & co. au realizat că Selecao era în acel moment decât un produs – colosal, ce e drept – al imaginii şi a politicii de marketing.

Nu am expus întâmplător analogia (de)căderii brazilienilor. Într-un an şi jumătate, de când Marian Iancu hotărăşte destinul echipei, Poli Timişoara s-a regăsit, la nivel local, pe acelaşi sistem cu Brazilia. Bănăţenii s-au ghidat în principal pe imaginea generată de bombe pe piaţa transferurilor, optimism excesiv, vorbe măreţe şi nume sonore. Iar fotbalul devenise tot o tangentă la noua faţă a clubului. Este cinstit să admit însă şi un amendament, pentru că, prin această politică, Poli şi-a făcut intrarea într-un careu de aşi al campionatului.

Însă de acum fotbalul ar trebui dezvoltat, cultivat şi crescut ca principal element în atingerea obiectivelor. Asta înseamnă acordarea timpului necesar pentru construcţia şi dezvoltarea echipei, pornind din vestiar. Marian Iancu zicea vineri, la prezentarea oficială a lui Sorin Cârţu, că aşa va fi, că nu va mai exista un nou “experiment Hagi”. În alte cuvinte, fotbalul bate imaginea, un lucru pe care încet-încet îl învaţă şi Poli Timişoara.

(02.07.2006, ProSport, editia de Vest)