Convergenţă

Convergenţă

Valentin ŞERBĂNUŢ

Toţi factorii din jurul lui Poli au nevoie de omogenizare. Iar pentru a ajunge la un punct de intersecţie, toţi au la fel de mult de muncit

Aşteptările foarte mari pot produce nesincronizări la fel de mari între pretenţiile publicului (sau investitorilor) şi posibilităţile echipei într-un anumit moment.

În această situaţie este acum Poli. Într-o nesincronizare. Timişoara, ca public şi spirit, a depăşit uimirea din urmă cu un an, când foarte importante erau achiziţiile, când presiunea rezultatelor abia începea să ia contur.

Acum microbiştii vor rezultate şi spectacol, la un loc. Marian Iancu îşi doreşte acelaşi lucru. Iar echipa pare sufocată, timorată sub acest aspect. Ca exemplu, meciul cu Urziceniul. Supărare mare, echipa nu a jucat la nivelul aşteptărilor, chit că a bătut şi a mai ratat vreo trei-patru ocazii rarisime. Da, sunt de acord că era loc de mai bine, dar nu e o tragedie acest scor.

Pentru ca Poli să îşi împlinească pretenţiile, important este modul în care fiecare – echipă, investitor şi public - va înţelege să conveargă spre aceleaşi valori. Nu doar lotul are nevoie de o omogenizare. Toţi factorii din jurul lui Poli au nevoie de asta. Iar pentru un punct de intersecţie, toţi au la fel de mult de muncit. Echipa trebuie să câştige, să aibă constanţă în rezultate, iar Marian Iancu şi fanii timişoreni trebuie să înţeleagă că 1-0 e la fel de bun ca 2-1. Mai trebuie structurate şi alte ramuri, cum ar fi eficientizarea transferurilor.

În fine, amestecul complet al tuturor factorilor reuniţi sub denumirea “Poli” necesită în continuare timp. Cât de mult, doar cei care participă activ la această omogenizare pot răspunde. Şi nu prin declaraţii, ci prin acţiuni, prin deciziile luate, prin evoluţiile din teren sau prin atitudinea din tribune.

Concluzionând, este necesară o maturizare sportivă la toate nivelurile, adică elementul pe care cluburile cu tradiţie în performanţă îl au deja ca trăsătură fundamentală.

(26 septembrie 2006, ProSport, editia de Vest)