S-a întors

S-a întors

Valentin ŞERBĂNUŢ

Corpodean poate sau nu să greşească, în urmă cu o lună şi alţii au greşit faţă de el

Ultima săptămână fotbalistică a sezonului 2005-2006 a însemnat pentru Poli Timişoara un adevărat război al declaraţiilor şi al memoriilor neplăcute legate de istoria rivalităţii Poli – Dinamo. Pe atunci, energiile şi atacurile bănăţenilor s-au canalizat în direcţia arbitrajului. Ca de obicei înaintea unui asemenea meci, la rampă a ieşit profesorul Ion V. Ionescu. Într-o conferinţă de presă, în aproximativ 30 de minute, îl transformase pe Corpodean într-un veritabil duşman al lui Poli. Tot în acele zile s-au rememorat cu lux de amănunte meciurile în care alba-iulianul greşise în defavoarea violeţilor. În câteva zile, arbitrul devenise pur şi simplu măcelarul viselor timişorene, întruparea tuturor monstruozităţilor “Epocii de Aur”.
Partida Poli – Dinamo însă ştim cu toţii cum s-a jucat, cum s-a terminat. Arbitrajul a fost corect, toată lumea a fost mulţumită după meci. Un singur lucru uitaseră oficialii timişoreni. Să îi transmită scuze lui Sorin Corpodean, chiar şi cu jumătate de gură. Şi asta nu pentru că fluierase fără intenţii rele, e meseria lui să fie cinstit şi ţine de talent să arbitreze corect. Dar merita scuze, pentru că fusese pur şi simplu spulberat pe seama unor scenarii care însă nu s-au împlinit la ora meciului.
Dar acum? Corpodean conduce la centru din nou un meci la Timişoara, după o delegare nu neapărat ilegală, dar cu siguranţă anormală, pentru că arbitrază în două partide consecutive ale aceleiaşi echipe. Iar dintre meciul etapei 30 cu Dinamo şi meciul primei etape, cu Steaua, contează infinit mai mult cel de sâmbătă. E prima luptă a unui război, nu tratatul de pace al unui conflict deja pierdut, aşa cum fusese Poli – Dinamo în luna iunie. Sâmbătă, Corpodean îşi va aminti toată istoria. Poate că nu va ţine o parte, poate că va greşi din nou, oricum se va putea scuza uşor. Fusese acuzat şi când a greşit, şi când a fost corect.
(26 iulie 2006, ProSport, editia de Vest)