Uneori sunt melancolic. La mulți ani

Timișoara era în urmă cu cinci ani la coada clasamentului și Toni Doboș la capătul puterilor sale. Făcuse multe pentru Poli, dar drumul dădea într-o fundătură. Căuta un patron pentru ca acest copil al său, așa cum îi plăcea să alinte echipa, să trăiască mai departe, să crească frumos și deștept, să hrănească iubirea și orgoliul fanilor bănățeni cu rezultate mari și ambiții.

Abia împlinisem 21 de ani și eram în primul meu an de presă, eram entuziasmat de lumea pe care o găsisem și visam să scriu cândva coloane de editorial. Stăteam de plăcere de multe ori până târziu doar ca să văd prima pagină de “mâine”, iubeam camera aia rece iarna și caldă vara de pe Revoluției numărul 8, eram la etajul trei, ultimul, oferea un fel de intimitate aparte la un loc cu holul unde fumam fără să mă intereseze anunțul cu fumatul interzis. Acolo m-am născut profesional, lângă Luci Lipovan, prins în acel sfârșit de 2004 cu ochii în Top Capital după un potențial investitor la Poli și pus mereu pe telefoane. Cumva, aflase de un consorțiu dubios condus de niște români cu sediul în Londra. Era Balkan Petroleum Ltd., iar în ziua din acel decembrie, până seara, pe o poză făcută de Ocsi și prelucrată de Aetres (prietenii știu), aveam în fața ochilor pe Mac-ul lui Cristi macheta tricoului cu sigla BkP.

Ziarul a avut retur practic zero, au urmat alte ediții, cu zilele, au început să apară numele și numerele celor din BkP, Emil Roșianu a fost primul care a vorbit despre proiectul lor la Timișoara, apoi s-a prezentat la reunirea din ianuarie a echipei. Era un ger incredibil, eram cu Jaka și cu Ocsi undeva pe terenurile sintetice de la Banu Sport și înghețam când a apărut Roșianu în ceva Audi, nu știu de care. Era îmbrăcat într-un costum elegant, dar nu schița nici un gest de frig. Undeva în colț, ziariștii făceau glume cu mafioți, el și Toni strângeau mâna simbolic, bătuseră palma și Timișoara urma să aibă alte surprize. Olăroiu și lotul FC Național, Contra – transfer pe care Bucureștiul nu l-a crezut, transfer pentru care am cerut suplimentare de tiraj și s-a vândut tot ziarul -, Moldo, Ovidiu Petre și alții.

Era începutul. Au urmat ani cu multe amintiri frumoase, cu subiecte de tot felul, uneori cu greșeli, toate cu oameni frumoși alături. Luci, Ocsi, Cristi, Schili, Jaka, Sile, Roxana, Alex, Cornel, Virgil, Radu, cronologic luați, sunt toți prieteni.

Nu știu ce va aduce 2010. La Poli, un nou război între BkP și autorități și poate că proiectul Timișoara al lor se va încheia. Nu știu ce va fi la ProSport, nu știu ce va aduce 2010 în niciun capitol și nu cred că sunt oameni care să știe cu exactitate, dar știu că ultimii cinci ani m-au maturizat, chiar dacă am pierdut definiția de suporter, m-au învățat că drumurile nu au fundături dacă te zbați și știu că aș vrea alți ani ca ăștia.

La mulți ani tuturor, fie ca 2010 să vă aducă acele clipe care te fac să adormi seara bucuros și mulțumit de tine, fie ca acele vise pe care dimineața le regăsiți în crâmpeiul dintre somn și trezire să ia contur, fie ca prezentul să nască un viitor la capătul căruia să se audă Sinatra și “I did it my way”.
Read More

Bătaia bătăilor. Adică pumni, pumni și pumni

- Cunoștințe aprofundate despre hockey
- Debit verbal intens, coerență și dicție
- Partizanat cu o echipă
- Noțiuni elementare de box, kickbox, judo

Cam acestea sunt cerințele pentru un comentator sportiv de NHL.

În comentariile sportive din România, cum aprinde un fan o torță, cum intră câte un bezmetic pe teren, cum se iau la harță doi sportivi, comentatorii încep cu frazele lor șocante. "Este absolut incredibil ce se întâmplă", "Nu se poate așa ceva", "Haaaaoooos".
În NHL nu există torțe în public, nu am văzut bezmetici pe gheață, dar bătăile intre sportivi sunt crâncene și la ordinea zilei. Comentatorii se comută pe "modul box" și încep să descrie tehnic pumnii care se cară pe gheață, să explice loviturile, să declare câștigători. Arbitrii nu se bagă până nu pică unul la pământ, apoi dictează penalizări și își văd mai departe de joc. Mai nou, de Crăciun, de Paști și alte sărbători, posturile TV din România dau câte un rezumat din NHL, din NBA... De cele mai multe ori numele sportivilor sunt greșite, uneori și ale echipelor, clasamentele sunt hieroglifice, importanța unui joc nu există, iar rezumatul unui meci de peste ocean de obicei este deschis de o încăierare pe aceeași caracterizare: "haaaaoooos".

Așa că am căutat cel mai dur meci din istoria NHL-ului și am găsit o bătaie generală din 5 martie 2004 într-un meci Philadelphia Flyers - Ottawa Senators, 5-3. 419 minute de suspendare dictate - record absolut în NHL -, mai mulți jucători cu vânătăi, contuzii și lovituri, doar 13 jucători în total buni de joc în ultimele două minute, șapte la Flyers, șase la Ottawa, 90 de minute necesare arbitrilor să dicteze toate penalizările, o răzbunare pentru Recchi, jucătorul Philadelphiei, după ce în urmă cu o săptămână fusese lovit în cap cu o crosă de către senatorul Havlat.

Imaginile vorbesc singure. Mai jos aveți un rezumat pe o coloană sonoră de la Metallica. Urmăriți comentariul și reacția publicului. O rețetă inclusiv financiară.



Read More

Răspunsurile sondajului

În primul rând scuze de întârziere, iar acum să trecem la cifre.

50% din respondenţi sunt fani Poli Timişoara, de aşteptat.

Cu 77.8% procentaj de urmărire zilnică, Internetul reprezintă de departe principala sursă de informare pentru cei care au votat în sondaj. Televiziunea vine pe plan secund, presa scrisă pe locul trei şi radioul pe ultimul loc.


Ioan Ovidiu Sabău este considerat cel mai competent om din club, cu un calificativ "Suficient de competent" majoritar la 56.5% şi altul, "Foarte competent", la 34.8%. De asemenea, Sabău are şi 8.7% "Mediocru", fără vreun vot negativ.

De asemenea, fără vot negativ mai este şi Gheorghe Chivorchian, "Suficient de competent" la 60.9%, "Foarte competent" pentru 21.7% şi mediocru pentru 17.4%.

De departe cel mai slab capitol este considerat Marketingul şi Publicitatea, unde 91.4% din respondenţi au considerat că Poli are un calificativ maxim "Mediocru".

De aceea, probabil că aşa se explică şi sugestia de îmbunătăţire a administraţiei clubului, cea mai votată variantă la întrebarea "care punct ar trebui îmbunătăţit urgent?".

În general, respondenţii consideră că Timişoara se remarcă "Des" prin rezultate bune (60.9%) dar şi scandaluri administrative (45%), în vreme ce lotul de jucători este văzut drept disciplinat, 74% din votanţi precizând că fotbaliştii se remarcă prin indisciplină "rar" sau "foarte rar".

În fine, presa naţională scrie despre Timişoara "Puţin dar corect" în opinia a 65% din respondenţi, iar în următorii trei ani Poli ar trebui să câştige un titlu sau o cupă, însă este creditată cu şanse mici la calificarea într-o primăvară europeană.

Mai jos, graficele complete.




Read More

Politica a răpus azi până şi lupta anti-SIDA

"Victorie!", "Felicitări!", "Vorbiţi cu preşedintele, nu cu noi". Mesaje care mă aşteptau acasă pe televizor de la unul din sediile de campanie ale celor doi candidaţi. Nu ştiu care, intrasem în casă, am pornit TV-ul şi eram pe hol unde îmi lăsam hainele şi ghetele. Eram bocnă, fizic şi psihic. Stătusem trei ore afară pentru Poli - Pandurii şi aflasem rezultatele sondajelor de la radio, în maşină, pe un drum extrem de ciudat în care mi-am lăsat, rând pe rând, colegii acasă. Până la Cornel nu mă gândisem că se anunţă rezultatele, era nouă fără zece când l-am lăsat şi atunci am realizat că trebuie să se dea deznodământul. Am căutat Radio România Actualităţi, probabil că pentru prima dată pe un radio de maşină şi aşteptam cu auzul, în vreme ce ochii îmi fugeau spre culorile semafoarelor. În "Iosefin" am oprit pentru Radu, am stat cam un minut în linişte amândoi, ascultând discursul lui Geoană care tocmai se proclama, trufaş, preşedinte al României. Apoi au curs discursuri şi procente variabile de sondaje, în câteva minute am ajuns acasă, am parcat şi m-am oprit la chioşcul de cartier să iau pâine. Femeia dinăuntru, o doamnă trecută de floarea vârstei, asculta radioul. Ne ştim puţin şi mi-a spus că-i derutată, că încă nu a ieşit niciun preşedinte. "Cum nu? Avem chiar doi", i-am spus, am râs puţin amândoi şi i-am urat apoi noapte bună. Ajunsesem acasă şi mă puteam acri cu strigătele jenante de "VICTORIE".

Indiferent dacă a câştigat Geoană sau Băsescu, românii nu ies în stradă cu alegerile acestea. Românii stau în casă cu dezinteres şi poate greaţă, nu sunt pe străzi claxoane, nu vom avea un preşedinte pe care oamenii să îl iubească măcar câteva luni pentru o şuviţă sau să îi ia lumea partea pentru că a jignit o ziaristă. Românii se uită acum la televizoare cum se laudă toţi politicienii unui partid unii pe alţii, românii ascultă cum foamea de putere şi de funcţii naşte urlete inumane ca "Victorieeeeee!" într-o ţară care nu are de două luni guvern, are rate de plată la FMI pentru bani care întârzie să intre din cauza crizei politice, are profesori, medici, pompieri şi poliţişti trimişi în concedii fără plată. O ţară care priveşte acum o luptă care încă nu s-a încheiat, atentă la reacţii de orgoliu şi speranţe în schimbarea procentelor date de sondaje care de fapt conturează durerea de pix pe care o are lumea politică faţă de oamenii de rând. Probabil singura emoţie reală a acestei campanii.

În vreme ce ticăloşii îşi împărţeau ţara în voturi, astăzi, la Timişoara, în tribunele stadionului "Dan Păltinişanu", am asistat la două momente marcante. Cel frumos a fost oferit de galeria Commando Viola, un remember genial despre decembrie 1989 care mă emoţionase puternic atunci când am scris despre eveniment (Link). Al doilea a fost neplăcut şi a reprezentat scoaterea din stadion a unor studenţi medicinişti care veniseră la meciul Poli - Pandurii pentru că de ani de zile fac programe de conştientizare, informare şi prevenire a bolilor venerice şi în special a transmiterii virusului HIV. Au fost în şcoli, au fost în centrul oraşului, au fost în satele din judeţ şi în fel şi fel de locuri, au împărţit pliante şi prezervative fără să ia vreodată vreun ban. Şi au fost respectaţi pentru asta peste tot pe unde au fost, până ieri seară când garda i-a scos de pe "Dan Păltinişanu" pentru că purtau tricouri roşii. Adică tricouri în culoarea care simbolizează la nivel mondial o cauză cât se poate de frumoasă, campania de luptă anti-SIDA şi de prevenire a transmiterii virusului HIV, dar o culoare care, la nivel naţional, reprezintă mizeria unui partid politic.

Politica a învins astăzi inclusiv lupta anti-SIDA de la Timişoara, felicitări clasei politice, sunteţi liberi să strigaţi "Victorie", chiar dacă în numărul voturilor încă nu sunteţi siguri că aţi câştigat. Fiecare "victorie" rostită de voi, politicienii de orice culoare, este o nouă ÎNFRÂNGERE pentru noi, oamenii de rând şi pentru ei, copiii aceia care au vrut, într-adevăr, să facă un lucru pentru semenii lor, chiar şi atunci când le înmânează un simplu pliant şi un prezervativ.

UPDATE: Nu este o acuză adusă clubului de fotbal FC Timişoara, nu aş putea afirma că de la conducerea echipei a plecat ordinul de evacuare pentru studenţii respectivi, nici nu mă interesează acest aspect. Mă deranjează că în ţara asta nu te mai poţi îmbrăca nicicum şi nu mai poţi face nimic fără să fii asimilat cu un partid. Dacă eşti portocaliu, eşti cu unii, roşu cu alţii, galben cu alţii, albastru şi verde la fel. Ce să facem? Să ne îmbrăcăm numai în alb-negru?

PS: Eu n-am votat şi nici nu aş vota dacă aş avea din nou de ales între aceleaşi opţiuni. MI se rupe, asta nu e ţara mea.
Read More

Victimele sigure ale Mondialului

În această seară s-au stabilit grupele pentru Campionatul Mondial din 2010. În vreme ce lumea fotbalului se bate pe pronosticuri la câştigarea titlului, cred că interesantă ar fi şi o clasificare a echipelor care deja nu prea au de ce să îşi facă rezervări lungi la hoteluri.

Grupa A
Africa de Sud
Mexic
Uruguay
Franţa

S-a întâmplat în 1994 ca echipa gazdă să nu treacă de grupe, era vorba de America şi poate că tocmai noi, românii, le-am stricat calificarea. America s-a calificat la golaveraj prin sistemul de atunci cu şase grupe în loc de opt, care permitea la cele mai bune patru echipe de pe locurile trei să meargă mai departe. Acum, cu o grupă moderată valoric, Africa de Sud cred că are asigurat un loc în fazele eliminatorii alături de Franţa, deci cred că Mexic şi Uruguay vor fi perdantele primei faze din competiţie.

Grupa B
Argentina
Nigeria
Coreea de Sud
Grecia

Problema Argentinei rămâne din punctul meu de vedere Maradona, dar valoarea o va duce măcar până după grupe. În rest, celelalte trei se vor bate cu siguranţă cu şanse sensibil egale la calificare. Totuşi, Nigeria cred că este cea mai dezavantajată şi va fi un arbitru pentru celelalte trei echipe.

Grupa C
Anglia
SUA
Algeria
Slovenia

Anglia se poate gândi deja la viitorul adversar, adică Germania sau Serbia, iar SUA va ajunge aproape sigur mai departe. Delegaţia Algeriei şi cea a Sloveniei se pot mulţumi cu amintirile şi pozele de la meciuri.

Grupa D
Germania
Australia
Serbia
Ghana

"Germania ajunge în finală când joacă prost şi o câştigă când joacă bine". E un proverb al fotbalului şi numai Serbia poate să pună probleme în lupta pentru primul loc. Oricum, cele două echipe europene sunt probabil calificate mai departe. Ghana şi Australia nu reprezintă ameninţări reale.

Grupa E
Olanda
Danemarca
Japonia
Camerun

O repartizare similară cu Grupa B a Argentinei, dar cred că totuşi Camerun este o echipă care se poate impune în faţa Japoniei şi a Danemarcei. Olanda va fi ca în alte dăţi, adică va executa totul la scor în faza grupelor, le va da speranţe fanilor, iar la primul meci eliminatoriu va ieşi din competiţie, după o serie de ocazii monumentale ratate şi poate câteva penaltyuri executate aiurea.

Grupa F
Italia
Paraguay
Noua Zeelandă
Slovacia

În clasamentul punctelor, va fi cea mai echilibrată grupă, cu o sumedenie de egaluri. Italia va începe cu un egal dar se va califica de pe primul loc, însă îl va câştiga abia în ultima etapă a fazei grupelor, în vreme ce Paraguay şi Slovacia vor depinde de rezultate indirecte până la final şi vor spera că squadra azzura se va bloca undeva. Calculele uneia din cele două vor fi răsturnate undeva în minutul 80 al ultimului joc, atunci când veşnic tinerii Inzaghi şi Del Piero vor combina pentru un contraatac tăios în urma căruia vor obţine un penalty contestat de Noua Zeelandă. Pirlo va înscrie pentru un triumfător 1-0 şi îi va arunca în infern pe perdanţii din celălalt meci.

Grupa G
Brazilia
Coreea de Nord
Coasta de Fildeş
Portugalia

Pe de o parte, vom auzi cum echipa Braziliei este o colecţie de staruri lipsită de omogenitate şi cum sponsorii fac primul "11". Pe de altă parte, vom auzi cum Portugalia are o nouă generaţie de fotbalişti care moşteneşte generaţia lui Figo prin Cristiano Ronaldo. Despre CR9 vom auzi cele mai multe, cum nu face el tot ce poate pentru "naţională". Şi în vreme ce ne vom ocupa cu auzul acestor comentarii, Coasta de Fildeş a lui Drogba ar putea să facă marea surpriză şi să trimită în infern una din cele două favorite, în vreme ce Coreea de Nord va conta doar la limitările scorurilor. Asta pentru binele fotbaliştilor, n-aş vrea să îi văd biciuiţi în public pentru că au avut un golaveraj negativ din două cifre, într-o imagine prinsă de un satelit de propagandă american. Oricum, spre binele şi protecţia capitalismului, poate că nord-coreenii au avut şi bila încălzită, ca nu cumva să facă senzaţie şi să depăşească grupele.

Grupa H
Spania
Elveţia
Honduras
Chile

Spania e calificată, dau în scris. Dar nu ştiu cum se face că Elveţia pică mereu în grupe accesibile când e vorba de competiţii fotbalistice. Parcă sunt păziţi de cineva de sus, de acolo de unde se dreg toate marile uneltiri în fotbalul mondial. De ce n-ar avea ei soarta Coreei de Nord să pice într-o grupă cu alte trei echipe cu pretenţii? Mai are rost să vă spun că Honduras şi Chile sunt turistele grupei?
Read More

Premiile sportive mai altfel, ediţia 2009

Când toată lumea face topuri, dă premii şi stabileşte clasamente, m-am gândit să aibă şi blogul acesta o festivitate de premiere. Una mai altfel decât veţi găsi în ziare şi alte surse media...
În comentarii vă aştept pe toţi cu propuneri. Numai să fie amuzante.

Premiul "Consecvenţa":
Se acordă Comisiilor de la LPF şi FRF pentru modalitatea în care îşi păstrează deciziile de la o judecată la alta.

Premiul "Totul pentru titlu":
Se acordă tuturor echipelor care au ieşit din Europa League pe uşa din dos motivându-şi eşecul prin dorinţa de a se putea lupta numai la campionat.

Premiul "Tehnologii IT de ultimă oră":
Se acordă domnului Cornel Penescu pentru evidenţa păstrată corect pe calculator la şpăgile date în fotbal.

Premiul "Dragostea e totul":
Se acordă celui mai iubit preşedinte de Ligă Profesionistă de Fotbal din România, Mitică Dragomir, reales la conducerea propriei instituţii după o campanie electorală în care nici umbra nu i-a opus rezistenţă.

Premiul "Turism":
Se acordă echipei naţionale de fotbal a României pentru sejurul petrecut la Belgrad ca să asiste la calificarea plavilor la mondiale.

Premiul "Sorin Cîrţu":
Se acordă antrenorului Dan Petrescu pentru reuşitele proteste la adresa arbitrilor, lăsate pe parcurs cu o mulţime de eliminări şi amenzi.

Centura bătută în crampoane:
Se câştigă prin victorie înainte de termen de către Liviu Ganea pentru bocancii revărsaţi asupra nemţeanului Cebotaru.

Premiul "Atât se poate pe moment":
Se acordă antrenorului Aihan Omer, care nu a înţeles chiar propria sa vorbă şi a încercat mai mult decât se putea, adică să dea şpagă celor mai corecţi arbitri din Europa. Da, este vorba de handbal...

(voi reveni cu update-uri)
Read More

Cum parcheaza Poliţia română

Se aude că în noul cod rutier se va preciza că "zebra" este, pe lângă spaţiu de traversare destinat pietonilor, şi loc de parcare pentru Poliţia română. Până atunci, la Timişoara băieţii exersează parcarea laterală... Nu înţeleg de ce şi-au aprins avariile.
Read More

Tagguri

adrian mutu (4) Africa de Sud 2010 (5) alina dumitru (1) ANAF (1) Anja Andersen (1) antena 3 (1) arbitraj (3) arogantele etapei (11) australian open (1) Auto (3) baschet (5) ben collins (1) bet365 (1) bonetti (1) CFR (1) cfr cluj (1) Champions League (12) chiajna (1) ciclism (1) Cinism (14) concordia chiajna (1) CR9 (1) Cristian Gatu (1) cronica (7) cs otopeni (1) curiozitati (14) curtean (1) de la prieteni (1) digimobil (2) dinamo (5) Distractie (56) Diverse (30) divizia A (63) divizia sport (1) dopaj (2) dunarea giurgiu (1) echipa nationala (1) Eu (21) fc vaslui (1) Federer (2) Fenomen (8) Fotbal (49) fotbalul mic (1) fotbalul romanesc (2) Foto (6) FRF (6) furt (1) Gafa (5) Gheorghe Tadici (1) Handbal (7) huligani (1) ioan igna (1) ioan niculaie (1) ioan ovidiu sabau (1) Ironie (13) JO2010 (2) lance armstrong (1) laurentiu diniță (1) Le Tour (7) Legende (8) liga i (3) maria sharapova (1) messi (1) mitica dragomir (1) mitică dragomir (1) Mizerie (9) Mondiale 2010 (1) murray (1) Muzică (3) nadal (1) nereida gallardo (1) Nervi (19) nesimtire (4) NHL (15) nissan (1) offtopic (11) Olimpiada (8) Oltchim (1) Omagiu (12) Opinie (66) pariuri (26) phishing (1) poli timisoara (9) politia romana (1) politica (1) Preluate (5) Premier League (4) probleme pariuri (1) prosport (1) Prostie (24) Publicate (46) publicitate (3) radio (1) rapid (3) razvan lucescu (1) reclama (1) religie (1) Reprezentativa (17) respect (1) rubio (1) sabau (1) scandal (6) Serbia (1) Serie A (1) Snooker (2) sondaj (6) Speculatie (9) steaua (2) suporteri (2) telefonie (2) Tenis (10) the stig (1) top gear (1) unirea urziceni (2) universitatea craiova (2) victor piturca (1) victoria branesti (1) violenta (2) vodafone (2) ziaristi (25)