Reacţii la cald

Reacţii la cald

Valentin ŞERBĂNUŢ

A fost de ajuns o repriză nereuşită pentru ca Marian Iancu să sară la gâtul angajaţilor săi

Furibund, duminică după meci Marian Iancu i-a desfiinţat pe Alexa, Grigorie şi Cîrţu.

Fără a presupune că ştiu ce s-a întâmplat în mintea celor doi jucători sau a lui Sorin Cîrţu, mă întreb de ce ar fi cedat vreunul, deliberat, puncte pentru Dinamo? Alexa şi Grigorie au fost primiţi de dinamovişti cu degetele mijlocii ridicate în aer, cu huiduieli şi scandări pline de trimiteri la origini. Mai mult ca oricând, aveau de demonstrat că nu sunt sclavii propriilor istorii. Iar Sorin Cîrţu, dacă bătea, era erou în Timişoara! Dacă bătea, avea o primă record! Dacă bătea…

Conform reacţiei lui Marian Iancu, de ce nu ar fi vândut şi alţii meciul? Lui Popa i-a trecut mingea printre picioare la primul gol, la al doilea a boxat balonul anemic. tot atunci Niculescu îi luase faţa lui McKain, iar Ganea a plonjat ca un kamikaze dintre Mehmedovic şi Emeghara, ambii incapabili să protejeze zona şi să respingă mingea din faţa porţii. De ce nu a pasat Cristea într-o cursă de 25 de metri, la o superioritate numerică de trei contra doi?

Întrebări care încep cu “de ce” se mai pot ridica, dar pe toate le rezolvă un răspuns: “acesta este fotbalul”. Uneori câştigi, alteori pierzi, poţi fi chiar trădat. Dar îmi este greu să înţeleg cum se poate trânti un derby doar dintr-un amor vechi sau pentru o prietenie greu definită. Mai ales în cazul în care cu toţii riscă să piardă tot, prezent şi viitor. Din acest motiv, cred că Marian Iancu nu poate să aibă dreptate când îşi acuză angajaţii, jucători şi antrenor.

PS: Marian Iancu ieri a mai atenuat din vorbe. Dar a început să dea sfaturi tactice, să facă schimbări în teren. La vreo 15 ore după meci. Olăroiu are o vorbă: “La finalul partidei, soluţiile cele mai bune sunt simple şi clare”. Asta ca să nu mă întreb de ce mai este nevoie de un antrenor la Poli.

(22 august 2006, ProSport, editia de Vest)