Eroina mea de azi

Ajung in gara cu vreo 15 minute inainte de tren si vad ca este coada la bilete. Nu mare, doi pensionari, cativa studenti... vreo 7-8 persoane inaintea mea. Imi fac rapid un calcul, chiar daca fiecare ar sta in medie un minut la ghiseu, as prinde bilet fara emotii, desi de ani buni CFR nu mai permite vanzarea biletelor cu 5 minute inainte de tren. 
Ma asez la coada si astept. Si astept. Si coada nu inainteaza. Incep sa ma impacientez, nu pot sa pierd trenul si nu as vrea sa ma milogesc de vreun "nas" pe tot drumul. Alungesc putin capul peste coada sa vad ce se intampla, cine-i casiera. Evident ca nu o cunosc, dar si daca as cunoaste-o, mi-ar fi imposibil sa o recunosc. Tot ce vad este un fund in uniforma roasa de ceferista, un fund nici mare, nici mic, indreptat spre primii calatori din coada! Fundul se misca, se trage intr-o parte si in alta, apoi coboara de la geamul ghiseului si apare o figura umana. O doamna nici tanara, nici batrana, nici vesela, nici trista. Indiferenta, dar determinata. Trage cu zvac de o hardughie in care s-au blocat niste hartii, o cutie care pocneste si trosneste. Este imprimanta de bilete! 

Pensionarii cedeaza primii. "Doamna, mai dureaza? Acusi vine trenul". We're doomed! Daca femeia nu repara cutia aia, mergem toti cu nasul. Casiera nici nu-i baga in seama, ce sa le spuna? Cu o zmucitura, reuseste sa dea la o parte carcasa imprimantei, dupa care incepe sa caute prin maruntaie. "Oare chiar stie ce face? Nu cred, este la nimereala, o fi vazut la vreun tehnician candva, ceva la fel si acum e disperata sa nu o dea vreun agarici afara. Pentru mine momentul asta este cat un bilet de tren, pentru ea sper ca nu o fi la mijloc tot serviciul, ratele, copiii". Imi dau seama ca sunt si eu agitat, ca ma enerveaza situatia si imi amintesc cat de prost se fac lucrurile la CFR si cat de simplu ar fi sa se faca de doua ori mai bine. Normal ca le stiu si eu pe toate! Ma gandesc ca pensionarii, un domn si o doamna fiecare cu treburile sale, ar putea avea nevoie de pastile de tensiune.

Lantul gandurilor sumbre se intrerupe subit cand casiera reuseste cumva sa reporneasca imprimanta! Ies primele bilete bune, pensionarii sar, la propriu, spre ghiseu! Ceilalti din coada zambesc usurati, dar toti sunt cu ochii pe ceasul garii! De cate ori nu au sperat ca limbile lui sa se miste odata mai rapid, sa se invarta mai iute in cercuri infinite? Si uite-i acum pe ei, pe mine, pe toti, dorindu-ne sa avem inca vreo cateva minute pentru a putea sa luam bilete. 
Casiera se misca robotic, incaseaza bilet dupa bilet, rapid, cu preturi stiute din cap! Pensionara vrea detalii despre ora la care ajunge trenul in statia ei, dar cine are timp de palavre? In trei minute, toti cei de la coada avem bilete de tren. Nu mai este nimeni la ghiseu si casiera se urca din nou calare pe birou, incercand sa reasambleze carcasa hardughiei. Fundul in uniforma tocita se vede din nou la geamul cu perdele visinii, dar la casa nu mai sunt clienti. Pentru mine, ea este eroina zilei, dupa ce s-a luptat cu sistemul in cel mai propriu mod si a reusit sa incaseze in jur de 700 de lei de la o coada nervoasa, intoleranta si neintelegatoare. 

Toti calatorii stau linistiti si se posomorasc dintr-o data, cand vine anuntul pentru care s-au rugat in urma cu cateva clipe, dar pe care nu l-ar mai fi dorit in ruptul capului acum: "Trenul interegio o mie sase sute bla bla are o intarziere de aproximativ trei zeci de minute". 
Read More

Cand plange Maria Sharapova dupa titluri, bani, medalii...

Klára Koukalová din Slovacia are 34 de ani si se gandeste ce va face in curand. Foarte curand... E vremea sa se retraga din tenis dupa o cariera decenta, cu sclipiri pe alocuri, in care a castigat patru milioane de dolari dar, ca in cazul multor sportivi, cine stie cu cati a ramas dupa ce a platit un deceniu de zburat cu avionul, dormit in hoteluri, pregatit cu antrenori, recuperat cu terapeuti si asa mai departe.

Probabil ca daca ar intreba-o cineva care a fost anul cel mai bun pentru ea ca jucatoare, ar spune 2012. Atunci a ajuns pana pe locul 28 WTA, cea mai inalta clasare din cariera. Tot atunci a reusit si sa ajunga in turul 4 la Roland Garros, cand a dat ochii cu Maria Sharapova. In afara de Klára, nimeni nu mai tine minte partida. Rusoaica i-a luat un prim set cu oarece dificultate, 4-6, dar Koukalová, in ziua aceea, era gata sa moara de gat cu Maria si i-a smuls al doilea set la tiebreak, 7-6 (5). A fost unul din rarele momente ale carierei in care slovaca a putut sa ii ridice in picioare pe pretentiosii francezi din tribune. Klára „a murit” abia in setul al treilea, cand istovita de tiebreak si poate speriata de ideea unei victorii, a cedat cu 2-6 in fata unei Sharapova mai proaspata, mai calculata. Mai dopata?

Acel set 2, visurile derulate in pauza dintre seturi, acelea au reprezentat varful de cariera al Koukalovei. Un varf de cariera care a durat cateva minute. Care, poate, doar poate, ar fi putut fi mai ascutit, mai rezonant, mai impresionant. Daca nu ar fi existat un medicament Meldonium.

Acel set 2 cu Klára Koukalová a fost singurul pierdut de Sharapova in tot Roland Garrosul din 2012. La finalul turneului, rusoaica a luat titlul si mormanul de bani. Era primul Grand Slam pentru Maria din 2008, a fost turneul care a relansat-o in tenis dupa anii de pierzanie din modelling, muzica si alte copilarii. Cu acel titlu, sponsorii s-au ingramadit sa-i indese fundul cu alte contracte generoase si, de atunci pana azi, Maria a fost cea mai bine platita sportiva din lume.

Cand o vad in aceste zile pe Sharapova cum spune „nu vreau sa imi inchei cariera asa, cu un scandal de dopaj”, cand o vad cum varsa lacrimi in fata unei suspendari iminente pentru doping, le vad in spatele ei, cazute in anonimat, vaduvite de titluri, finale si bani meritati, pe toate Koukalovele care i-au iesit in cale frumoasei, dar viclenei Maria.
Read More

După un an în Digi Mobil: aglomerație cam mare în rețea

Pe la sfârșitul lunii martie 2016 se face un an de când m-am mutat în DigiMobil și vreo nouă luni de când am scris cel mai popular post de pe acest blog, cel în care vorbeam despre portarea din Vodafone. Articolul îl găsești la acest link.

Atunci am făcut schimbarea după mai multe calcule calitate-preț, dar și pentru că am fost extrem de dezamăgit de modul în care Vodafone a încercat să îmi bage pe gât diferite servicii și produse la prețuri mari.

Așadar, primul an în Digi...

În 2015, deși infrastructura Digi nu era neapărat strălucitoare, era satisfăcătoare, iar eu eram convins că ar trebui să se dezvolte mai departe. Speram că, în timp, rețeaua Digi va fi tot mai eficientă și mai stabilă. De atunci habar nu am dacă a mai investit cineva ceva substanțial în dezvoltare tehnică, dar din experiența avută de mine, înclin să cred că nu au fost eforturi mari în această direcție. Pe românește și pe scurt, mă simt cam „aglomerat” în rețea, mai ales în ultima vreme.

De exemplu sunt momente în care încerc să sun, dar apelul meu se termină brusc, fără să formeze numărul apelat. Adică nu reușesc să prind spațiu de antenă. Mai pățeam așa în trecut, când mergeam pe stadioane în anii 2000. Uneori, în jur de ora 19:00-20:00, trebuie să încerc să sun de două-trei ori până mi se preia apelul și reușesc o conexiune cu destinatarul dorit. Cam deranjant, aș spune. Și nu știu dacă nu cumva, în același timp, alții care doresc să mă sune nu reușesc să mă prindă!
Apoi sunt alte momente în care semnalul se alterează sau naiba știe ce pățește că, dintr-o dată, în mijlocul conversației, aud doar niște distorsiuni ciudate, trebuind să închid și să sun înapoi pentru a continua conversația.
Trebuie să spun că incidente de acest fel nu apar la fiecare apel, dar apar destul de des încât să pot să le identific drept slăbiciuni de rețea și să spun că mi-aș dori să pot să am mai mare încredere în rețeaua din care fac parte.
Tot legat de conectivitate, cred că parteneriatul de roaming avut de RDS cu Vodafone nu mai este relevant. Din cauza numărului tot mai mare de utilizatori Digi, dar și al numărului limitat de conexiuni închiriate de la Vodafone, se întâmplă tot mai des să NU intre roamingul Vodafone când rămân fără semnal Digi. Adică să rămân cu „Emergency Calls Only”. Interesant, asta mi se întâmplă în mai toate magazinele Kaufland. #HellKnowsWhy. Deci dacă în teorie acoperirea mea ar trebui să fie egală cu reuniunea ariilor Digi+Vodafone, în realitate lucrurile nu mai stau chiar așa.

Acum să trec la punctul următor: 4G... Pentru mine este 4G Nexa. Încă nu am văzut așa ceva, deși din punct de vedere tehnic telefonul meu suportă toate frecvențele 4G folosite de Digi. Până acum, am înregistrat de trei ori solicitare pentru acces 4G (ca să folosești 4G-ul Digi trebuie să faci o cerere în acest sens - o prostie totală). Mi-a fost aprobată solicitarea de fiecare dată. Am introdus APN-ul conform specificațiilor. Concluzia? Prind în continuare doar semnal 3G, și acela uneori cam agață în centrul Bucureștiului, unde traficul de net este probabil mai crescut.

Ca ultim punct negativ care speram să fie îmbunătățit în timp este oferta de telefoane. În continuare magazinul de terminale rămâne destul limitat și bazat mai mult pe dispozitive ieftine, de calitate îndoielnică, fără opțiuni pentru clienții care doresc aparate mai bune. Totuși, Digi oferă de foarte puțin timp și terminale Galaxy S7, Huawei Mate 8 sau HTC M9+. But still, no iPhone, no Sony, no mid-range Samsungs (A-uri, S6, S5 Neo samd...).

Părțile bune... 

Deși există momente în care Digi dă semne de „oboseală”, în marea majoritate a timpului nu am de ce să mă plâng. Din contră! M-am obișnuit să călătoresc ascultând ce doresc (fie că sunt podcasturi, transmisii sportive, radiouri de nișă). De exemplu am mers Bucuresti - Cluj cu mașina de două ori în ultimele două luni, ascultând streaming de Youtube sau radiouri fără întreruperi, cu două excepții: zona Veștem-Tălmaciu (unde toate rețelele au probleme) și zona Aiud (unde habar nu am ce probleme au alți operatori). La fel, am fost la Timișoara sau la Iași în ultimul an și Digi a funcționat fără probleme peste tot pe drum.

Ca experiență personală plăcută pot să mai spun că, până acum, nu am avut dificultăți să contactez departamentul de asistență. Și mi-am rezolvat de fiecare dată necazurile fără complicații. Știu că alții spun că au așteptat minute lungi până să fie preluați de operatori, alții că nu au primit răspunsurile dorite. Poate că eu sunt mai norocos și nu am avut experiențe negative cu support-ul Digi.

Evident, cel mai important aspect al abonamentului Digi rămâne raportul calitate-preț. Să am convorbiri naționale și internaționale nelimitate, plus trafic nelimitat la numai 4 euro pe lună, este ceva! Un abonament aproape identic oferit de Vodafone (dar cu limite mai drastice privind traficul și convorbirile internaționale) costă azi 24 de euro sau mai mult!

Una peste alta, încă nu cred că am de ce să dau 20 de euro pe lună în plus în altă rețea, dar sper că Digi nu va aștepta să devină „irespirabil” aerul înainte de a mări capacitatea sistemelor.
Read More

Problema proiectelor cu finantare europeana

In 2015, pornit de sora mea si de o idee pe care a avut-o ea si care parea foarte frumoasa, am incercat impreuna sa accesam o finantare din fonduri europene. Era ultimul an in care Romania mai putea primi o parte din banii alocati pentru perioada 2007-2013 de UE. Si chiar cred ca proiectul construit era unul bun. Luasem in calcul sume reale atat pentru cheltuieli cat si pentru incasari, aveam estimari facute in baza a 5 ani de experienta ca PFA in acelasi domeniu. Chiar am luat in calcul posibilitatea ca proiectul sa nu mearga la fel de bine ca pe hartie si sa ramanem profitabili in conditiile in care numai 60% din planuri ar fi mers cum ne doream. Evident, am luat punctaj eligibil, dar nu si suficient de mare pentru a beneficia de una din cele doua subventii anuntate in judetul Alba (unde locuieste sora mea si unde urma sa implementam proiectul). Am spus OK, asta este, au fost altii mai buni, felicitari. Apoi mi-am vazut de ale mele mai departe.

Bani dati de pomana, nu investiti in proiecte

Acum, pe final de an, abunda la TV tot felul de stiri despre eforturile disperate depuse pentru ca Romania sa absoarba finantari de la UE. Pe Facebook ma bombardeaza reclamele la cursuri de conversie profesionala, finantate tot din acele bugete. La fel, ma ciocnesc de o multime de reclame prin retelele PPC despre consultanta pentru proiecte europene.
La cursurile alea de reconversie, candidatii chiar sunt platiti (!) sa participe. Majoritatea se fac pe genunchi, cu prezenta optionala si simulacre in loc de examene finale. Se imprastie cate o suta de euro la fiecare participant, iar organizatorii pastreaza ceva mai mult. Dar sunt numai bani aruncati pe fereastra. Ba nu, arsi, nerecuperabili.

Investitii in proiecte tampite, fara viitor

Sa revin... Din cate am inteles, targetul pe tara s-a realizat in proportie de 70%. As spune chiar admirabil, poate nesperat de ridicat. Dar investitiile facute au fost atat de jenante, incat randamentul investitiilor cred ca ramane foarte mic! In tara asta, pe nimeni nu intereseaza calitatea proiectelor in care se cheltuie banii europeni. Daca respecta conditiile de acordare, nu conteaza cat sunt de absurde. Firmele de consultanta au grija ca orice pensiune, oricat de lipsita de viitor ar fi, sa castige proiecte. Tot firmele alea organizeaza de obicei cursurile alea inutile. Iar primariile si administratiile locale sunt atat de penibile, incat au reusit sa acceseze fonduri masive pentru aberatii imense.
Stim cu totii de parcurile facute in padure, de spatii renovate si apoi inchise la o saptamana, de parcarile inutile facute in cine stie ce sat cu 10 autoturisme, licitatii trucate pentru drumuri care nu duc niciunde, marea borduriada, mari santiere deschise si neterminate, sisteme informatice proaste, nefunctionale, pentru autoritatile publice si nu numai.

Parc pentru copii, localitatea Bals, jud. Iasi. Foto: stirileprotv.ro

Uitandu-ma la risipa acelor fonduri, nu pot sa nu ma intreb: de ce nu au fost finantate mai multe proiecte, inclusiv al meu si al sorei mele? Poate ca nu ar fi reusit afacerea aia, dar nu din cauza unei lipse de viziune, a vreunui plan defectuos. Motive puteau fi multe. De exemplu, chiar si proiectele aprobate spre finantare inregistreaza datorii imense catre stat pentru ca insusi statul, prin institutiile dedicate fondurilor europene, nu proceseaza rambursarea banilor in timp util. Dar de ce sa preferi sa dai banii pe cursuri inutile, parcuri si alte tampenii, cand poti finanta cateva proiecte cu viitor, in care se creaza niste locuri de munca, se platesc niste impozite, se construieste ceva trainic?

Codul fiscal 2016 distruge PFA ca forma de organizare

As mai vrea sa spun ceva inainte de concluzie. Colac peste pupaza, noul cod fiscal, mult-trambitatul cod fiscal al lui Ponta, care va aduce prosperitatea, este, de fapt, un calau pentru 90% din cei care ar fi putut profita de cursurile acelea despre care am vorbit mai sus.
Evident, toti cei care ar fi devenit mesteri de tot felul sau profesionisti in diferite domenii, ar fi activat ca persoane fizice autorizate. Numai ca noul cod fiscal introduce niste mariri de taxe pentru PFA-uri, taxe pe care nici PFA-urile curente, nici cele viitoare nu le pot sustine. Deci pe langa faptul ca majoritatea cursurilor au fost apa de ploaie si banii s-au risipit, nici macar acele putine cursuri care chiar au produs ceva nu vor avea un efect in economie, deoarece noul cod fiscal distruge orice speranta pentru un mester sau meserias care poate lucra cu acte 1-2 proiecte pe luna. Sigur, masura lui Ponta a fost gandita sa opreasca practica unor companii de a plati angajatii cu salariu minim, plus diferenta printr-un PFA. Dar asta este ca si cand ai amenda toti soferii preventiv, pentru ca unii din ei nu vor da prioritate intr-o intersectie.

Concluzia

Peste tot este doar incompetenta, dai numai de legi prost facute, interpretari si mai proaste, piedici si birocratie. Un jaf la scara larga. Romania, ca tara, nu merita ajutorul acesta nesperat de la UE. Si incep sa cred ca singurul motiv pentru care UE ne tolereaza este ca unele din firmele care sustin bugetul Uniunii au reusit sa implementeze proiecte foarte profitabile, majoritatea in domeniul automotive.
Cat ma priveste, dupa cativa ani de suturi in fund luate de la stat si de la te miri ce tepari, am inceput sa ma gandesc ca un salariu fix, mediu pe economie, nu ar fi o tragedie, Dar mai mult ma tenteaza sa plec... sa plec din tara cat se mai poate.
Read More

Nenea domnu' parerist, imi dati voie sa tin cu Romania cand are succes la ceva?

Foto: rugbyworldcup.com

Bai frate. Nu mai exista succes romanesc de care sa te bucuri fara sa existe ejj de pareristi care sa te certe pe Facebook din cauza ca, pana atunci, nu ai fost foarte interesat de sportul sau sportivul in cauza.

Castiga Romania la rugby impotriva Canadei? Bam, imposibil sa nu dai peste cativa cunoscatori care te iau pe sus: "cate meciuri de rugby ai vazut pana acum?" 

Face Simona Halep un turneu mare pe undeva? Bam, tot felul de specialisti rasariti ca niste ciuperci te acuza: "este simplu sa tii cu Halep cand e sus." 

Bifeaza Romania vreo medalie la gimnastica, scrima, canotaj, atletism? Acelasi lucru: "unde erai cand nu aveam performante?"
In general, sunt reactii moraliste, ca acelea venite din partea unor parinti sau profesori severi, acel gen de persoane care nu iti trezesc, de fapt, nicio placere de conversatie sau de interactiune pe tema respectiva. Care devin modele din teama pe care o inspira.

Eu cred ca, in mod normal, acesti pareristi ar trebui sa se bucure cand sportul lor de nisa iese in evidenta si produce un impact in societate, chiar si pentru o scurta perioada de timp. Dar nu, ei nu se bucura. Nu pot sa se bucure. Incep sa se dea rotunzi. Acum este momentul lor. Acum pot straluci in toata splendoarea cu un bagaj de cunostinte pe care l-au dobandit din diverse motive, dar nu stralucesc printr-o propaganda a sportului in cauza, ci prin a-i certa si, in cele din urma indeparta, pe potentialii fani. 


LATER EDIT: Doresc sa clarific un lucru: nu am ceva cu ziaristii sportivi, cum se putea intelege din postarea initiala. Am ceva cu "pareristii", "haterii" care urasc, pana la urma, impactul social. Pareristii sunt de multe feluri: fani noi si vechi, prieteni ai sportivilor, rude, poate chiar sportivii si antrenorii in sine, ziaristi mai mult sau mai putin sportivi.
Toti aceia care, cum spune Lucian Lipovan: "se simt sau chiar sunt experti, dar care cred ca tu n-ai voie sa te uiti sau sa vorbesti despre sportul ala".
Este drept, ma adresez mai jos in principal ziaristilor, pentru ca un grup de jurnalisti m-a si determinat sa scriu articolul acesta, dar si pentru ca ei pot, cu adevarat, sa produca schimbari si sa educe publicul. Insa trebuie sa invete sa valorifice situatiile favorabile, spike-urile de audienta in sporturi nisate.
Nu te apuci sa ii certi pe privitori ca abia acum se uita la tine, nu te apuci sa ii intrebi in zbor daca se vor mai uita la tine si peste o saptamana, cand poti sa profiti de moment si sa ii vinzi toate povestile extraordinare ale acelui sport pentru a-i face sa se uite la tine.

Din punctul meu de vedere, o singura institutie de presa majora a reusit sa construiasca si sa educe publicul pentru sporturi de nisa. Este vorba de Eurosport, un canal care traieste de zeci de ani vanzand fenomenul numit Turul Frantei, campionatele de snooker, alte competitii de ciclism sau campionate de inot si, cireasa de pe tort, Cupa Africii pe Natiuni la fotbal. De asemenea, tot respectul pentru cei care au reusit diferite proiecte mai mici, nișate, cum ar fi www.treizecizero.ro, foarte actualizatul frscrima.ro si asa mai departe.

Asadar, am si eu rugamintea sa fiu lasat sa ma uit la un sport pe care sa il descopar, care sa ma captiveze, sa ma atraga si sa devin, poate, un consumator al acelui sport. Se poate sa ma bucur si eu de un succes romanesc la rugby fara sa trebuiasca sa citesc toate siteurile de specialitate inainte si fara sa stiu tot ce misca in rugby?

Read More

Tagguri

adrian mutu (4) Africa de Sud 2010 (5) alina dumitru (1) ANAF (1) Anja Andersen (1) antena 3 (1) arbitraj (3) arogantele etapei (11) australian open (1) Auto (3) baschet (5) ben collins (1) bet365 (1) bonetti (1) CFR (1) cfr cluj (1) Champions League (12) chiajna (1) ciclism (1) Cinism (14) concordia chiajna (1) CR9 (1) Cristian Gatu (1) cronica (7) cs otopeni (1) curiozitati (14) curtean (1) de la prieteni (1) digimobil (2) dinamo (5) Distractie (56) Diverse (30) divizia A (63) divizia sport (1) dopaj (2) dunarea giurgiu (1) echipa nationala (1) Eu (21) fc vaslui (1) Federer (2) Fenomen (8) Fotbal (49) fotbalul mic (1) fotbalul romanesc (2) Foto (6) FRF (6) furt (1) Gafa (5) Gheorghe Tadici (1) Handbal (7) huligani (1) ioan igna (1) ioan niculaie (1) ioan ovidiu sabau (1) Ironie (13) JO2010 (2) lance armstrong (1) laurentiu diniță (1) Le Tour (7) Legende (8) liga i (3) maria sharapova (1) messi (1) mitica dragomir (1) mitică dragomir (1) Mizerie (9) Mondiale 2010 (1) murray (1) Muzică (3) nadal (1) nereida gallardo (1) Nervi (19) nesimtire (4) NHL (15) nissan (1) offtopic (11) Olimpiada (8) Oltchim (1) Omagiu (12) Opinie (66) pariuri (26) phishing (1) poli timisoara (9) politia romana (1) politica (1) Preluate (5) Premier League (4) probleme pariuri (1) prosport (1) Prostie (24) Publicate (46) publicitate (3) radio (1) rapid (3) razvan lucescu (1) reclama (1) religie (1) Reprezentativa (17) respect (1) rubio (1) sabau (1) scandal (6) Serbia (1) Serie A (1) Snooker (2) sondaj (6) Speculatie (9) steaua (2) suporteri (2) telefonie (2) Tenis (10) the stig (1) top gear (1) unirea urziceni (2) universitatea craiova (2) victor piturca (1) victoria branesti (1) violenta (2) vodafone (2) ziaristi (25)