Presiunea ca factor determinant
În istoria recentă a lui Poli, presiunea a fost mereu unul din motivele insucceselor şi dezamăgirilor
La Poli, un an şi jumătate, după fiecare meci pierdut, după fiecare prestaţie penibilă, am auzit cu toţii aceeaşi muzică. “Echipa este sub o presiune uriaşă”. Pe acelaşi motiv, atât Olăroiu cât şi Hagi şi-au dezvoltat propriile teorii ale conspiraţiei, pline de neîncredere şi tente paranoice. Dus la extrem, motivul presiunii a devenit un generator de tensiuni în cadrul lui Poli.
Pe de o parte, s-a încercat cooptarea oamenilor tăbăciţi în războaie psihologice, transferurile lui Alexa, Grigorie sau Cristea fiind făcute tocmai pentru a aduce un aer mai dur. Dar atitudinea lor nu a prins încă rădăcini în vestiarul timişorean. Poate şi pentru că nu există o cultură a mentalităţii, o pregătire psihologică, poate şi pentru că scuza presiunii este prea abstractă pentru a fi analizată, aşa că trebuie acceptată.
Între timp diferenţa de mentalitate dintre Poli şi celelalte contracandidate la preamărire în Liga I este încă evidentă. Pe când jucătorii Timişoarei îşi zic “bine că am scăpat de ăstea patru etape” (în care au întâlnit pe Steaua, Rapid şi Dinamo), Dorin Goian spunea după calificarea în Liga Campionilor că speră să joace cu cele mai bune echipe din urnele sorţilor! Asta înseamnă mentalitate de învingător. Să vrei să-i baţi pe cei mai buni, nu să îţi găseşti scuză după ce eşuezi lamentabil în fiecare derby, în fiecare an.
Sorin Cîrţu şi Emil Roşianu sunt primii care au înţeles că este necesară o schimbare de atitudine. După meciul cu Dinamo, ambii au spus că jucătorii trebuie să crească şi mental. Dacă nu fac faţă unui meci în “Groapă”, cum ar face într-o cupă europeană?
(25 august 2006, ProSport, editia de Vest)
0 comentarii:
Post a Comment