Ziua demagogului

Ziua demagogului

De câteva ore bune, Gigi Becali dă interviu peste interviu la televiziuni după televiziuni. Da, a fost pus în libertate. Întreaga presă românească (sau marea ei majoritate) jubilează "dreptatea făcută" acestui cetăţean care vorbeşte iar despre orice, Dumnezeu, Steaua, Dinamo, presă, familie, scandaluri, împăcări şi câte altele. Se-nchină pahare, se transmit felicitări, de la naftalină a ieşit şi Adrian Păunescu, mândru că a găsit un nou fund de lins.
În timpul petrecut la închisoare, Becali a recăpătat prin presă imaginea umană, latura milostivă, afecţiunea şi încrederea pe care o pierduse în ani de zile prin fel şi fel de scandaluri. Peste eticheta din urmă cu două săptămâni, "pericol public", a fost lipită o alta contrară.

Doi oameni ratează însă complet grotescul spectacol. Pentru ei, s-a stins de mult lumina în cameră. Un perete rece le stă lipit de spate în timp ce încearcă să doarmă iar gratiile bat o umbră difuză din hol pe perna lor din câlţi de cânepă. Unul a greşit din prostie, celălalt din lăcomie. Unul poate că nu va mai prinde prea curând un Paşte cu familia, altul poate că nu va mai prinde un alt Paşte, punct. Unul este Cornel Penescu, altul este Gheorghe Constantin, bolnav de cancer. Nici unul n-a beneficiat de mila vreunei instanţe, nici unul n-a beneficiat de un articol măcar neutru în vreun ziar. "Şpagă" stă scris pe dosarele lor şi îşi merită soarta pentru că au măsluit câteva delegări de arbitri într-un fotbal pe care oricum nici unul nu l-a controlat în vreun moment!
Dar Penescu şi Costică "Vâlcea" sunt "pericole publice" pentru aranjamentele lor şi rămân în arest în ziua în care Gigi Becali a fost eliberat după acuzaţii de sechestrare de persoane, justiţie privată şi TORTURĂ la comandă.

Într-un editorial excelent, "Nu-l vrem erou pe Becali", Alin Fornade afirma:

Foarte mulţi români sînt siguri că Becali e victima unui complot. Dacă procurorii nu vor prezenta probe credibile, iar patronul Stelei va rămîne în arest, îl vor transforma în erou.
[...]
Nu e vorba de un stelist aici, e vorba de ceva mai important decît fotbalul. Petre Tiberiu a murit în Afganistan în numele statului român şi nu a unui grup de interese. Pentru căpitanul din Mureş şi pentru românii care nu şi-au pierdut încrederea în justiţie, autorităţile n-au voie să dea chix. Nu contează cît de simpatic sau de antipatic e un personaj, decid probele şi legea. E meciul pe care autorităţile nu trebuie să-l piardă.

Alin, legea este şi a fost clară, iar probele s-au adunat cu duiumul. Filmări, declaraţii, mărturii constituie toate probe teoretic demolatoare. Şi totuşi autorităţile au pierdut meciul. Nu din vina lor, ci pentru că Becali a devenit între timp protectorul săracilor, capul familiei ideale, Iisus crucificat şi în acelaşi timp Barabas eliberat de popor, cum tocmai a spus-o pe Realitatea TV.
Presa l-a făcut aşa şi nu îmi imaginam că în titlul tău ("Nu-l vrem erou pe Becali") ne vom regăsi atât de puţini. Până la urmă, Petre Tiberiu a murit degeaba, iar România - da, voi servi un clişeu - îşi merită soarta cu vârf şi îndesat, aşa cum şi-a meritat-o în miile de ani de până acum. România îşi merită eroii construiţi pe demagogie, rating TV şi, de ce să ne ascundem, interese financiare.

Cât de mic şi singur mă simt acum, lipsit de dreptate, şi-mi simt gândurile închise între pereţi făcuţi din siteuri, televiziuni, ziare, telefoane şi discuţii care slăvesc minunea făcută în Vinerea Mare pentru slava lui Gigi Becali.