Cum se poate fenta "legea Rădulescu"

În această toamnă, în fotbalul din România s-a introdus un nou articol în regulamente, prin care un antrenor nu poate ocupa două funcţii tehnice sau administrative într-un singur sezon competiţional la două echipe diferite.
Legea încalcă rău Codul Muncii, detalii puteţi găsi pe siteul Ziua, eu nu despre asta vreau să scriu aici.

Ca de obicei, legile au şi portiţe de scăpare. S-a spus că foştii antrenori principali la diverse echipe se pot numi antrenori secunzi, directori tehnici etc. la alte echipe, evitând legea Rădulescu. Nu este aşa, pentru că este tot un post în conducerea tehnică. Ba mai mult, conform unei mărturii făcute de Ioan Andone, un antrenor aflat în asemenea situaţie nici nu ar avea dreptul să participe la antrenamentele celei de-a doua sa echipe.

Însă există un mod prin care un antrenor (care a mai pregătit anterior o echipă de Liga I în acelaşi sezon) poate sta la noua sa echipă şi pe bancă la meciuri, şi la antrenamente şi în orice moment. Dacă este legitimat ca jucător.

Exemplu: Dusan Uhrin este demis. Iancu îl ofertează pe Dan Petrescu, acesta acceptă, dar în tur a pregătit formaţia Unirea Urziceni. Conform legii Rădulescu, Petrescu nu poate fi antrenor la Poli, nici principal, nici secund, nici director tehnic. Însă poate fi jucător iar Poli Timişoara îl legitimează ca jucător. Petrescu stă pe bancă în locul unei rezerve, singura pierdere fiind cea a unui jucător de schimb.

Noţiunea de antrenor-jucător poate lua o altă conotaţie.
Read More

Preţuri de Liga I

Supraevaluarea este o caracteristică tipică a fotbalului românesc. Transferurile în România deja au preţuri complet exagerate. Un jucător care reuşeşte trei, patru partide bune în Liga I, cu adversari mediocri, nu în derbyuri, îşi face cota de şapte cifre în euro. Un jucător experimentat trece de două, trei milioane. Când însă echipele româneşti ies în Europa, este prăpăd. Numai păpădii pe teren, numai figuraţie, blazare şi teamă de adversar.

Aveţi mai jos o listă cu câţiva fotbalişti şi preţurile lor, conform informaţiilor apărute despre aceşti jucători în ProSport în ultimele trei săptămâni. Sunt sumele pretinse de cluburile care deţin aceşti fotbalişti sau, în cazul lui Adrian Mutu, preţul reprezintă ultima ofertă vehiculată pentru el. Comparator voi folosi siteul transfermarkt.de, renumit pentru cotele şi evaluările financiare făcute pentru fotbalişti din întreaga lume.

Nume......................... Echipă......................... Preţ cerut de club....................... Preţ pe transfermarkt
Adrian Mutu............. Fiorentina.................. 13 milioane de euro..................... 25 milioane de euro
S. Dubarbier............. CFR Cluj..................... 12 milioane de euro.................... 1,6 milioane de euro
Mirel Rădoi............... Steaua........................ 8 milioane de euro...................... 3,5 milioane de euro
Cristi Tănase............ FC Argeş.................... 5 milioane de euro...................... - necotat
Bănel Nicoliţă........... Steaua........................ 5 milioane de euro...................... 1,8 milioane de euro
J. Culio...................... CFR Cluj.................... 4 milioane de euro....................... 1,7 milioane de euro
Dorin Goian.............. Steaua........................ 4 milioane de euro...................... 2,5 milioane de euro
V. Bozovic................. Rapid......................... 3,5 milioane de euro................... 1,9 milioane de euro
Florin Costea........... "U" Craiova............... 3 milioane de euro...................... 1,4 milioane de euro
Pierre Boya............. Rapid.......................... 2 milioane de euro...................... 1,4 milioane de euro
Nicolae Dică............ Catania....................... 1,7 milioane de euro.................... 3,2 milioane de euro
B. Lobonţ................ Dinamo....................... 1,5 milioane de euro.................... 2,4 milioane de euro
A. Curtean.............. G.M. Mediaş.............. 1,5 milioane de euro.................... - necotat
Miranda.................. Dinamo....................... 1 milion de euro........................... 1,5 milioane de euro

În exemplele de mai sus, sunt doar patru cazuri în care preţurile cerute de echipe sunt mai mici decât cele de pe transfermarkt. Prima este situaţia lui Mutu, despre care am vorbit mai sus. Apoi este Lobonţ, care însă are o clauză de reziliere şi Dinamo nu prea poate să ceară mai mult decât suma din tabel. În fine, mai este vorba de N. Dică şi Miranda, doi jucători puşi pe lista de transferuri la Catania respectiv Dinamo, deci sunt la reducere.
În rest, avem în faţă doar supraevaluări ale unor patroni, preşedinţi sau impresari. Preţurile reale sunt cu totul altele faţă de cele pretinse. De fapt unul din cele mai puternice motive pentru aducerea fotbaliştilor străini de "mana a doua" este exact acesta: valoarea exagerată pe plan intern.
Read More

Speechless

În urmă cu un sfert de oră citeam un articol extrem de trist. Şi acum mi se zburleşte părul pe mine şi încerc să găsesc un cuvânt prin care să spun că pe bune, îmi pasă de el şi nu din consolare sau condoleanţe. Integral, aveţi textul publicat azi pe www.prosport.ro:

Portarul Germaniei, Robert Müller, continuă să joace

Cancerul nu-l opreşte!

Doar şase săptămâni de viaţă. E tot ce mai poate spera Robert Müller (28 de ani), portarul naţionalei Germaniei, operat deja de două ori pe creier pentru îndepărtarea unei tumori cerebrale maligne.

Şi totuşi, el crede în şansa sa. Mai mult decât atât, Müller se antrenează şi apără în continuare în meciuri oficiale, ultimul jucându-l sâmbătă în campionatul german. Potrivit lui Wolfgang Wick, medic oncolog principal al Spitalului Universitar din Heidelberg, Robert a depăşit cu mult pronosticurile medicilor. „Majoritatea pacienţilor suferind de astfel de afecţiuni nu ajung să trăiască nici măcar un an şi doar 3% dintre aceştia rezistă cinci”, au fost cuvintele doctorului care l-a operat pe Müller.

Tumoare malignă pe creier

Problemele goalkeeperului au început în noiembrie 2006, când s-a simţit brusc rău şi a renunţat la Cupa Germaniei, competiţie care se desfăşura la Hanovra. Iar diagnosticul a fost teribil: tumoare malignă pe creier. După o primă intervenţie chirurgicală reuşită şi mai multe şedinţe de chemoterapie, a plecat de la Adler Mannheim la Duisburg şi apoi la Kölner Haie, cu care a ajuns până în finala campionatului profesionist al Germaniei. La finele Mondialelor din Canada a revenit în ţară şi a aflat că vechea sa problemă a recidivat. 2008 e anul în care se operează din nou, şi de data asta află şi verdictul: între două săptămâni de viaţă şi două luni.

Limita minimă a trecut demult, dar Müller continuă să trăiască. „Eu nu am nicio problemă. Vreau să trăiesc cât mai mult şi să mă simt bine. Nu cer decât să fiu tratat ca un om normal. Sunt unii medici deranjaţi de faptul că pronosticurile lor nu s-au adeverit? Tot ei sunt cei care spun, în apărarea lor, desigur, că medicina nu e o ştiinţă exactă. Şi încă ceva. Nu vreau să aud de condoleanţe, milă sau alte chestii de genul acesta. Nici măcar nu sunt sincere!”, a spus hocheistul german.

"Vreau să trăiesc cât mai mult şi să mă simt bine. Nu vreau să aud de condoleanţe, milă sau alte chestii de genul acesta"
Robert Müller, portar Kölner Haie
Read More

cos(b) = p

Funcţia matematică prin care Trombetta devine Trompetta este un cosinus amărât de trigonometrie, când, dacă roteşti cu 180 grade, "b"-ul devine "p".
Şocul schimbării lui Andone a trecut, rezultatul mare de la Roma este cu secole în urmă şi CFR a pierdut toate punctele cu Bordeaux, echipă cu care îşi făcea calcule pentru calificarea în fazele eliminatorii ale Ligii Campionilor.
Matematic, echipa a rămas în coada grupei şi locurile sunt strânse, aşa că "feroviarii" vor avea meciuri pe viaţă şi pe moarte împotriva lui Chelsea şi Roma. Ăsta va fi un mare dezavantaj pentru ei.
Mai mult, în campionat clujenii alternează rezultatele pozitive cu cele negative. Dacă în urmă cu vreo trei săptămâni mă întrebam cum va gestiona ineditul italian de pe banca tehnică situaţiile grele, acum am răspunsul: le-a gestionat cu greu sau a fost chiar depăşit complet de situaţie.
Read More

Campionatul de câştigat alegerile

B-win oferă un pariu interesant pentru astăzi: cursa pentru... Casa Albă în SUA. Obama sau McCain? Cine bate în Florida? Cine în Missouri sau în Ohio? Şi mai ales, ce caută pariul pe un site de pariuri sportive? Cel puţin aşa zice headerul paginii de internet în browser: "bwin - Pariuri sportive - ".

PS: Unde mă pot înscrie şi eu la acest sport? Caut sală de antrenament pentru sportul "candidat la preşedinţia USA".
Read More

O poză cu totul şi cu totul inedită

Azi, la antrenamentul lui Poli, am avut şi un aparat foto cu mine. M-am jucat cu el şi am făcut câteva poze, iar astă seară le-am descărcat pe comp şi m-am uitat la ele. O mare mirare mi-a produs un cadru care exemplifică perfect unele zile de muncă în care îţi vine efectiv să... dar las poza să vorbească de la sine.

PS: Dan Duţu, colegul de la ATV care apare în centrul imaginii, este nevinovat aici :)
PS2: Posesorul (posesoarea) "microfonului" buclucaş nu va fi dat (dată) în vileag pentru a nu-i crea probleme în viaţa profesională şi/sau personală :))
Read More

Lingăul care a decis titlul

Mai sunt două ture şi Massa este liderul cursei în Brazilia. Are nevoie de un miracol pentru a deveni campion, iar lucrurile nu depind de el. Tot ce poate să facă este să câştige cursa şi să spere. Şi o câştigă, iar în căşti aude că Vettel îl întrece pe Hamilton, lăsându-l pe locul 6! Massa este campion, stupoare la McLaren, fericire la Ferrari. Comentatorii se agită la televizor, nu pot să creadă că un pilot - care cu siguranţă merită un loc la o echipă mai mare - decide titlul printr-o depăşire în ultimele două ture ale sezonului! Numai Hamilton nu se agită... În faţa lui nu e doar Vettel, ci şi Timo Glock, un alt trepăduş al Marelui Circ încurcat în calculele pentru şefia la general, pentru şefia la cursă şi în lupta dintre marii giganţi ai F1, între marile orgolii ale aspiranţilor la titlu. Şi Glock nu e Vettel, el e un nimic şi nu speră să fie mai mult de atât, se lasă depăşit pentru un os pe care îl va primi cu siguranţă la petrecerea campionului Hamilton, îl lasă pe englez să treacă şi stabileşte clasamentul anului 2008. Lacrimile de fericire se transformă în lacrimi de tristeţe şi nedreptate în standurile lui Ferrari. La McLaren, ochii se ridică din pământ şi oamenii încep să râdă. Hamilton e "speachless" în maşina lui şi când îşi revine începe să le mulţumească tuturor, echipei, familiei, fanilor, zeilor... Bolizii opresc la standuri, unii deschid şampanii, alţii îşi şterg obrajii, alţii îşi strâng mâinile şi se salută - drum bun, David Coulthard.

Undeva, în spatele boxelor, în spatele podiumului, doi ochi ţintesc agitaţia premierilor dintr-un costum plin de sponsori necunoscuţi. O mână ţine o cască lipsită de onoare în care se lăfăie caracterul mic de slugă, de sclav, de Iuda al unui şofer care îşi face veacul în F1, Timo Glock.
Read More

Maradona, ştirea care a făcut înconjorul lumii

Noul selecţioner al Argentinei este Diego Maradona. Ştie toată lumea (interesată) acest lucru. Toţi se aşteaptă să dureze puţin mandatul său şi rezultatele să fie catastrofale pentru "pume". Sceptic sunt şi eu, dar nu cred în modelul marelui fotbalist care se ratează ca antrenor. Am auzit versiunile astea, ca Hagi, Platini şi (evident) Pele nu au reuşit nimic. Şi ce legătură au ei cu Maradona? În afară de comparaţiile presei sau a specialiştilor, ce legătură au totuşi?
Nici măcar profilurile acestora nu sunt similare. L-aţi vedea pe Hagi trăgând cocaină pe nas? Sau pe Platini lăsându-l pe Hugo Chavez să îi plângă pe umăr? L-aţi vedea pe Pele câştigând un meci cu un henţ şi permiţând cultivarea fazei drept ceva măreţ? Pentru că "mâna lui Dumnezeu" a devenit un fel de religie bizară şi o mândrie naţională pentru Argentina, un motiv de respect pentru fotbalul sud-americanilor. Pentru că Maradona este o religie.

Aşa că poate Maradona va fi şi ceva antrenor. Dacă nu se plictiseşte şi îşi găseşte vreo nevastă nou nouţă...
Read More

Trombetta, prima înfrângere

În urmă cu cinci minute s-a încheiat partida Bordeaux - CFR, scor 1-0. Victoria francezilor complică teribil grupa, unde celor două combatante li se alătură AS Roma în războiul pentru locul doi şi chiar locul trei.
Dacă se va redresa sau nu Clujul în Ligă după această înfrângere, vom vedea. Acum este de văzut cum va putea gestiona Maurizio Trombetta şi un eşec, după ce şi-a primit laudele la meciul cu Roma.
Read More

Din capitolul "Dumnezeu nu bate cu parul..."

Înainte de meciul Steaua - Olympique Lyon:

Gigi Becali este convins că Steaua se va impune la o diferenţă de minim două goluri în partida cu Olympique Lyon. Patronul roş-albaştrilor e gata să parieze că Dayro va reuşi o "dublă" în poarta lui Lloris şi spune că îi va arăta selecţionerului Victor Piţurcă cum se gestionează un avantaj de două goluri.

"Voi bate socialiştii şi stânga, ca să vadă ei cine e Becali. Dayro dă două goluri astă seară şi Semedo unu. O să vedeţi cum le încurcă Semedo picioarele. De la Arthuro nu aştept nimic, vreau să dea pasele de gol. Kapetanos n-are cum să ne ajute, să ne "căpităneze", ce să facă. Să vedeţi voi cum o să jucăm noi la 2-0, facem spectacol, nu stăm ca Piţurcă cu fundul în poartă. Niciodată nu ne egalează pe noi cineva de la 2-0. Piţurcă e cu mine aici, îi dau lecţii de fotbal. I-am explicat că Lovin e şapte clase peste tot ce are el la naţională. Păi dacă juca Lovin, ne mai egala Franţa vreodată?"

Gigi Becali

(www.prosport.ro)

Minutul 11, Steaua conduce cu 2-0.
Minutul 33, Lyon egalează, 2-2.
Minutul 46, Steaua conduce cu 3-2.
Minutul 90, Steaua - Lyon 3-5, scor final.

Deci ai înţeles, Piţi?!?

later UPDATE:
După meci, Gigi s-a contrazis singur de câteva ori pe la ejjj de posturi TV, îl face şi acum praf pe Lăcătuş, spune că e la mintea oricui să se apere când are 2-0. "Pac-pac, unde-i ăla care zicea că face spectacol dacă îi are echipa 2-0?". Nimic nou.

De asemenea, a venit şi replica lui Piţurcă, citat tot de www.prosport.ro:















PS: Şi eu am prins la 2-0 cota de 7 şi eram la un pas să o prind pe cea de la pauză, 31 pe Lyon.
Read More

Cât e scorul la Rapid - Gaz Metan?

Chiar în aceste momente se joacă ultimele minute ale meciului Rapid - Gaz Metan. Este o ploaie de goluri şi nici siteurile de specialitate nu mai pot să ţină cont de numărul lor. Sau? Oricum, nu vă pot lămuri acum cu cât s-a încheiat jocul pentru că nu prind gsptv şi s-ar putea să nu fie nici pe tv foarte clar cine câştigă.
Read More

Săptămâna în care "greii" au picat

De miercuri începând, contul meu de pariuri a luat-o pe o pantă abruptă şi descendentă, fără să mă hazardez. Am pierdut aşa:
- pe Ronnie O'Sullivan, în meciul cu Judd Trump.
- pe Rapid, în meciul de Cupă cu Petrolul.
- pe over2,5 la CFR - Dinamo, deşi ocazii au fost cât pentru trei meciuri.
- pe Rafa Nadal, eliminat de Gilles Simon.
- pe Roger Federer, eliminat de Andy Murray.
- pe Jankovic cu Penetta.
- pe meciul de handbal Germania - România, unde în prima repriză am mers pe mâna Germaniei, în a doua pe mâna României. Raţiunile au fost că Germania va dori să încheie conturile rapid, România va avea demnitatea măcar să menţină proporţiile scorului. Lucrurile au stat exact invers.
- cireaşa: Portugalia - Albania, 0-0 miercuri, în preliminarii. Portugalia a avut avantajul unui om în plus, după o eliminare la albanezi, ultimele 10 minute s-au jucat nu în jumătatea oaspeţilor, ci în careul lor, am avut gol marcat luat în min 78, dar degeaba.

Maybe I should quit this for a while.
Read More

"Mr. 147" a pierdut cu un adolescent

Judd Trump (foto) l-a scos din Royal London Whatches Grand Prix tocmai pe Ronnie O'Sullivan încă din sferturile de finală.
Un puşti de 19 ani cu o freză bizară şi o alură de EMO l-a eliminat pe probabil cel mai bun jucător de snooker la ora actuală.
Ronnie a glumit cu el, a încercat lovituri care nu prea se văd în snooker, a ratat mai mult decât un chinez începător în ale acestui sport, iar când s-a văzut condus cu 4-3 (câştigătorul era primul la 5), dibaciul cu opt breakuri maxime în palmares a intrat în panică, s-a enervat şi nu a mai reuşit să întoarcă partida. În decisiv, la 4-4, Ronnie a ratat vreo şase lovituri de buzunar, a uitat noţiunea loviturii de siguranţă, iar la final parcă nu-i venea să creadă că a pierdut. Ce mai contează? Baftă Judd, sper ca peste câţiva ani să ne uimeşti cu rezultate şi spectacol pe masa aia imensă de biliard. Vorba lui Jaka, o să spunem "mai ţii minte când l-a bătut Trump pe O'Sullivan?".
Read More

Marea conspiraţie şi datoriile care totuşi există

Schimbarea de patronat de la Poli Timişoara scoate o mulţime de informaţii despre starea financiară confuză existentă la club, apar datorii ascunse, se întârzie plăţi, se reeşalonează sume de bani cu cinci, şase şi chiar şapte cifre în euro.
Apariţia acestor informaţii în ProSport şi apoi în Gazetă au trezit o mulţime de reacţii, atât de la fanii echipei cât şi de la conducerea lui Poli. Toate converg la opinia că se încearcă de la "centru" destabilizarea clubului, după seria de opt meciuri consecutive câştigate în competiţiile interne. Şi totuşi, în ciuda acestor scenarii paranoice, termenii scadenţi se apropie şi se adună. Sigur că Poli merită laude pentru parcursul excelent din această toamnă şi nu cred că s-a ferit cineva de cuvinte mari, dar seria de opt victorii nu i se datorează lui Iancu, Tender sau cine o fi dând banii (CJT?). Cel care a reuşit în sfârşit să îşi facă jucătorii să se gândească mai mult la fotbal decât la bani este Dusan Uhrin. Însă dacă banii şi situaţia financiară era una stabilă (pentru că până la urmă cei care conduc la Poli au recunoscut că sunt probleme cu banii), echipa poate era mai sus.

Cât despre destabilizări comandate, cei care gândesc aşa ar trebui să îşi pună nişte întrebări:
- ce interes mai avea presa (centrală) să ia partea clubului în cazul palmaresului?
- cum de în ziare se scrie mai departe Poli?
- ce rost ar mai avea pentru ziare să investească în ediţii regionale şi/sau locale?
- cu ce s-a pus presa contra CFR Cluj în sezonul trecut?

Bineînţeles, controvorsele pe asemenea teme pot duce la nesfârşit. Din păcate, clubul duce un război, deşi nu se înţelege că ridicarea acreditărilor pentru câţiva colegi nu duce la scăderea datoriilor către cluburi, jucători şi alte părţi.
Read More

Surprizele se mută în Ligă

Anul acesta Champions League se anunţă o competiţie a surprizelor, iar Cupa UEFA este lipsită de rezultate nescontate. Dintre toate, cel mai mult mă bucură parcursul lui CFR Cluj. Normal, sunt şi eu în marea grămadă de oameni care au spus că se va face de ruşine în asemenea grupă. Uite că nu se fac, ba mai mult, fac instrucţie cu Roma pe Olimpico, o blochează apoi pe Chelsea. Cu şase puncte pe spinarea lui Bordeaux, CFR va ajunge în "primăvara mare", adică va avea locul doi aproape sigur, cu o condiţie: să nu piardă acasă cu Roma şi Bordaux să nu iasă din grupă fără punct. Adică francezii să mai ciupească şi ei ceva.
Sigur, deja se fac tot felul de calcule, nu doar pentru CFR, ci pentru toate cluburile care au produs măcar un rezultat interesant: Anorthosis, BATE Borisov, Dinamo Kiev, Aalborg, Sahtior şi, de ce nu, Steaua. Mai sunt patru etape de jucat, poate nici una nu va reuşi să prindă un loc doi în grupă, dar cine mai are curajul să anticipeze?

Pe de altă parte, Cupa UEFA, renumită pentru surprizele care se produc mai ales în stadii eliminatorii, a avut de data aceasta un parcurs fooooarte monoton în turul I. Nicio surpriză notabilă, poate doar eliminarea tuturor celor cinci echipe româneşti, dar şi aici ca neaşteptată poate fi doar soarta lui Dinamo. Aşa o văd românii, poate pe afară calificarea lui NEC nu este deloc surprinzătoare. Cum "câinii" s-au bucurat atunci când au dat de olandezi, să nu uităm că şi olandezii s-au bucurat de tragerea la sorţi, spunând că Dinamo este cel mai accesibil adversar pe care îl puteau avea.
Read More

O chestie bizară

Cum de la Rapid nu se pune problema demiterii lui Jose Peseiro? Nici Eugen Neagoe la Pandurii nu a avut rezultate aşa penibile pentru puterea echipei. Cine şi de ce îl ţine pe Jose Peseiro în braţe?
Read More

Câte s-au schimbat, câte-s la fel?

În urmă cu un an, apărea cel mai tăios (şi poate cel mai bun) text pe care l-am scris vreodată în ProSport (click pt a-l vedea). Este o contestaţie la capabilităţile manageriale ale lui Gheorghe Chivorchian. Esenţa articolului este în fraza următoare: "Corpodean vine pe Bega şi dă cum vrea fluierul lui penalty, Timişoara pierde litigiu după litigiu la comisii".
Lucrurile s-au mai schimbat, arbitrajele potrivnice au cam dispărut de pe "Dan Păltinişanu", dar pe de altă parte, litigiile cu foşti colaboratori, angajaţi, fotbalişti parcă s-au înmulţit şi unele au devenit mai grave. Peste toate, problema palmaresului este cea mai apăsătoare cu Timişoara şi soluţiile de rezolvare sunt tot mai complicate, la tribunale tot mai înalte. Între timp, echipa a schimbat tot... nume, culori, blazon.
Read More

Al cui ghinion îl port

Eugen Neagoe ar trebui să evite să mai joace acolo unde scriu eu cronici de meci. Pur şi simplu, echipa Pandurii Tg. Jiu nu are noroc dacă sunt eu la stadion. Din întâlnirile mele cu gorjenii, palmaresul lor arată aşa:
0 victorii
1 egal
6 înfrângeri.

Noiembrie 2005: Poli Tim - Pandurii 1-o
Aprilie 2007: Poli Tim - Pandurii 1-o
Mai 2007: UTA - Pandurii 3-0
August 2007: Poli Tim - Pandurii 3-1
Februarie 2008: Pandurii - Poli Tim 1-3
Aprilie 2008: UTA - Pandurii 3-3
Septembrie 2008: Gaz Metan Mediaş - Pandurii 2-1
Read More

Prea multă obişnuinţă. Să vină demisiile!

Ne-am obişnuit să îl auzim pe Piţurcă scuzându-se lamentabil fără să aibă vreo vină pentru jocul execrabil al reprezentativei. "Am prins o seară proastă", tocmai a zis-o. Gândire de parior, nu de antrenor; o seară proastă scuză orice pierdere. Mâine vom auzi şi vinovaţii pentru acest 0-3 cu Lituania. Presa, că a hăituit jucătorii. Stadionul, că a adus ghinion. Vremea, că nu a plouat. Publicul, că a huiduit la 0-2. Clujenii, că au crezut într-un spectacol. Românii, ungurii, UDMR, Vadim Tudor... Numai Piţurcă nu va fi vinovat pentru abordarea jocului, numai vedetele care subit se dau lovite înainte de meciuri "accesibile", numai federalii care au organizat totul punct cu punct şi-au făcut treaba şi nu au vină.
Ne-am obişnuit să vedem cum echipele de club câştigă sau pierd campionate, locuri de cupe europene, locuri în prima ligă, nume, palmares, istorii din cauza unor incompetenţi de şpăgari.
Ne-am prea obişnuit să auzim scuze tembele după asemenea eşecuri, eu vreau demisii! În ordine următoare:

1. Mircea Sandu
şpăgar, şantajist, incapabil de organizare.
2. Victor Piţurcă
din trei motive: Mikoliunas, Kalonas sau Stankevicius, adică ăia care ne-au demolat iluziile mondiale.
3. Florin Prunea
cazul palmaresului echipei Poli Timişoara - rea voinţă şi comunicare strâmbă către FIFA.
incompatibilitate cu funcţia deţinută, director al departamentului de relaţii internaţionale în FRF. Capitolul "limbi străine" este înlocuit în CV cu "expert în proxenetism".
4. Adalbert Kassai
cazul palmaresului echipei Poli Timişoara - incompetenţă şi incapabilitatea de a discerne între actele deţinute. Eliberarea unor documente fără acoperire legală.
5. Ionuţ lupescu
Incapabilitate să apere FRF de atacurile lui Mitică Dragomir. Singurul argument este, citez: "Mitică ar trebui să fie la puşcărie". Asta nu înseamnă că nu are dreptate.
Read More

Sir Toni Doboş

Mă căutase un prieten de dimineaţă, pe messenger. Parcă m-a întrebat "Ai văzut ce este cu Doboş?", dar nu mai sunt sigur. Ştiu că mi-a dat imediat un text de pe un site în care se transmitea pe scurt că Anton D. de 42 de ani suferise un accident de circulaţie azi noapte, pe Calea Turzii în Cluj. La ora aceea, Toni era deja în comă, iar ştirea s-a răspândit repede.
Apăruse deja peste tot. Primul lucru la care m-am gândit a fost Dani, băiatul său. Este cred cel mai de preţ lucru de pe pământ la care ţine Toni, pentru el se luptă mereu, chiar dacă în faţă Doboş este ştiut doar prin imaginea biroului pe care l-a avut la "U" Cluj, Poli Timişoara, cazul "valiza" şi declaraţiile pe la DNA, cariera de fotbalist, generaţia de aur.
Despre Toni Doboş se spun multe de bine acum. Nici nu prea ai ce să spui de rău. De-aceea, mereu îşi câştigă foarte uşor respectul celor cu care intră în contact, destul de repede câştigă încrederea, apoi ataşamentul. Dacă în România s-ar da titlul de Sir, cu certitudine că el l-ar merita pe deplin.
Dar tot ce contează acum este o replică seacă în care se adună speranţele celor care au ţinut vreodată la Doboş: se spune că primele 24 ore sunt critice, că dacă trec cu bine, şansele de supravieţuire cresc...
Read More

Răspunsul

Plecasem de cel puţin o oră din Belgrad şi încă îmi era în minte întrebarea aia. Cu cine seamănă Radomir Antic (stânga)?

Aproape de vamă, mi-am amintit. Donald Trump (dreapta), iar apoi imediat am spus că are ceva din Jay Leno.

Ce anume? Charisma cu siguranţă este un element comun.






Celelalte două variante apărute în comentarii sunt Alec Baldwin (stânga) şi Jay Leno (dreapta).
Read More

Întrebare obsesivă


La câteva ore după întâlnirea cu noul selecţioner al Serbiei, în minte îmi era o singură întrebare.

Cu cine seamănă, ca aspect, Radomir Antic?

Aştept variantele voastre în comentarii.
Read More

Povestea mea pentru ultima zi de luni

Radomir Antic, pentru sârbi, este cel puţin „Lucescul” lor. Ne-am dat seama de la primul stand de ziare unde coperţile poartă toate portrete cu el râzând învingător.

Sunt cu Ocsi, fotograful redacţiei, în sala de conferinţe a hotelului Hyatt din Belgrad. Trebuie să înceapă conferinţa care oficializează numirea tehnicianului la cârma echipei naţionale. Peste o sută de ziarişti sârbi aplaudă la scenă deschisă intrarea lui în sală. Pe două ecrane imense încep să curgă imagini cu Antic ca jucător, dar repede se ajunge la cariera de antrenor, cea care l-a şi consacrat. Captivaţi, sârbii tresar când apare impunător cu nişte tribune colosale în spate. E Bernabeul, e casa Realului din Madrid! Urmează în cadru trofeul de campion cu Atletico şi iar tribune, de data asta Nou Camp din Barcelona.

/În conferinţă ziariştii îi sorb fiecare vorbă iar la final, toţi trec prin faţa lui, îl salută şi îi urează succes. Noi, cei de la ProSport, rămânem la urmă. Vrem un interviu, dar ne refuză iniţial. Insistăm, îi promitem că nu îl reţinem mai mult de două-trei minute şi într-un final acceptă o scurtă discuţie. (fragment apărut şi în ProSport)./

Inima a început să îmi bată tare, dar tare de tot. Emoţii ca atunci am mai avut doar când l-am sunat pe Hagi pentru un material, în 2005. Atât. Nu se mai întâmplase nici când am ajuns în spaţiul mixt al Milanului, nici cu echipa naţională, nici când venise Juventus la Timişoara.

După 137 de secunde spune "Ok", adică timpul a expirat. Întrebasem doar lucrurile care interesau direct România, dar aş fi vrut să mai pun atâtea întrebări...

PS: foto Szasz Istvan
PS2: Click pt interviu
Read More

Cum isi numara chinezii medaliile castigate la Olimpiada?

Read More

Banuiala se confirma!

Bwin a închis Steaua - FC Argeş pentru orice pariu înainte cu cel puţin 30 de minute de start, suspiciune de blat.
A început meciul şi în minutul 5 era 1-0 pentru "cine trebuie". Dacă în primele trei etape jocul Piteştiului mă impresionase cel puţin pe mine prin verticalizări, prin contraatacuri excelente şi combinaţii interesante, acum nu am văzut nicio asemenea fază. Apatie, indolenţă... naiba ştie, stat pe burtă. Cam asta a însemnat jocul piteştenilor. Oricum, mă uitasem la prima repriză şi vreo 15 minute din a doua. Era suficient. Argeşul a luat rapid un "roşu". Steaua mai avusese un penalty, fază la care nu pot înţelege cum Bazzi s-a crezut pe câmp şi i-a tras una peste gioale lui D. Moreno, poate dorea să fie sigur sigur că "se dă". Doar Arthuro, da da, de la Steaua, nu a înţeles cum stau lucrurile şi a bătut atât de slab de parcă juca în Cupa Păcii pe tarla.
Am văzut mai târziu rezultatul final. Conturile fuseseră încheiate la 2-0... sau fuseseră încheiate cu mult înainte de meci?
Read More

Primul blat certificat?

Etapa a patra, sezonul 2008-2009, România.
Înainte cu 30 de minute de startul partidei Steaua - FC Argeş, siteul de pariuri www.bwin.com a scos din ofertă jocul. Complet! Să fie acesta un semnal că este primul blat certificat în noul sezon?
Se ştie că există o superstiţie despre Steaua: nu poate să câştige în campionat în prima etapă de după un joc în programul Ligii Campionilor. Va bate astăzi? Să vedem.
Read More

Domnule Forminte!

Este poate pentru prima data in ultimii 30 de ani cand Romania nu isi propune titlul suprem la un concurs de gimnastica. Nicolae Forminte, antrenorul lotului national, a spus in urma cu cateva zile, senin si fruntea sus: "Am mers in China pentru bronz pe echipe". Romania l-a si obtinut, dar de ce nu aurul? De ce sa nu iti propui titlul suprem? Fetele noastre iesisera din calcule inca de la inceput, exercitiile erau prea simple, complexitate scazuta, doar siguranta. Este revoltator, este o insulta la adresa palmaresului gimnasticii romanesti, domnule Forminte!
Azi de dimineata s-a disputat finala pe individual compus feminin. Cel mai bun rezultat romanesc este al Stelianei Nistor, locul 5, iar Sandra Izbasa a terminat pe 8. Din nou dezamagitor, dar nu avem o traditie pe individual compus. Ok, dar nici respect pentru competitie nu avem, domnule Forminte? Cum poate un antrenor de gimnastica, un antrenor care se multumeste cu bronz, sa jigneasca o sportiva care se bate pana la ultima executie pentru aur? "Shawn Johnson este doar un pachet de muschi si viteza, nu este o gimnasta" (sursa: Telesport). Rusinos, domnule Forminte, pentru ca fata asta Johnson a luat argintul iar Nastia Liukin aurul, doua americance care au urcat pe primele trepte ale competitiei. Ii urasti pe americani? Nu esti singurul, dar unde erau fetele tale, cele pregatite pentru gimnastica totala si gratia suprema? A, uitasem, pe locurile 5 si 8...
Nu-i nimic, Octavian Morariu, presedintele COSR, a avut curajul sa arate pisica: "Plecam din note mai mici si nu avem constanta. Este nevoie de mai multa concentrare si mult mai multa munca" (sursa: Telesport). Ce zici de Morariu si pe cand un aur la gimnastica in Beijing, domnule Forminte?
Read More

Harai Goshi de Romania

La primul pas, saluţi sala de antrenament, dojo. În prima zi înveţi Za Rei şi Ritsurei, adică să spui "mulţumesc". Cui? saltelei, sau tatami, profesorului, colegului şi în acelaşi timp adversarului. În prima jumătate de an abia dacă înveţi să cazi fără să te mai loveşti, iar după un an ar trebui să ştii procedeele de şold, elementare în judo.
Şi zilnic, la fiecare antrenament, le vei repeta sistematic până te laşi de sport. Sute de mii de execuţii, mii şi zeci de mii de proiecţii. Când eşti pregătit destul, vine lupta, randori! În timp, aduni sute de ore de încordare maximă, în care pândeşti fiecare dezechilibrare a adversarului, în care reflexele trebuie să îţi fie mai rapide, să contrezi şi să contraataci într-o fracţiune de secundă, să ataci şi să gândeşti deja contracararea contrei. Dacă ai picat, să cauţi să eviţi fixarea, luxaţia, ştrangularea... Sau poate să reuşeşti să faci tu una înaintea adversarului.

Cam asta este doar o mică parte din pregătirea pe care Alina Dumitru a făcut-o pentru a ajunge să execute un Harai Goshi perfect, de Ippon, în finala olimpică.

Read More

"Era lui Nadal" a început rău

Nici nu s-a văzut bine instalat pe prima poziţie a clasamentului ATP, că Rafa a şi mâncat o mamă de bătaie de la Novak Djokovic în semifinala de la Cincinnati. Primul a servit sârbul... game alb, apoi break alb... 4-0... 6-1, primul set Djoko, fără cuvinte pentru Nadal. Setul doi? Mai echilibrat, dar câştigat tot de Nole cu 7-5.

(Fără nicio legătură cu subiectul, tocmai în aceste momente Lewis Hamilton are pană la Hungaroring! Ce frumos se zbate să mai salveze ceva din cursă! Ce sentiment de satisfacţie trăiesc în acest moment când văd reluările cu pana lui Hamilton!)

Probabil că Nadal nu a mai avut un obiectiv în meciul cu Djokovic şi vorba lui Jaka, se resimţea după ce o fi chefuit şi el că l-a detronat pe Federer. Însă parcă imaginea lui Rafa de ieri noapte contrastează prea tare cu cea de lider ATP. Pe undeva nu este normal să te trezeşti în vârful clasamentului după ani de zile şi să clachezi exact când toţi se uită la tine ca să-l vadă pe "jucătorul care l-a depăşit pe Federer". Cu atât mai puţin dacă ai o serie de 32 de jocuri fără înfrângere. Prestaţia lui Nadal a fost de-a dreptul lamentabilă în faţa lui Djokovic. O fi fost unicul scop al spaniolului să ajungă pe primul loc, dar fără să se menţină? Nu cred. Dar cu siguranţă a început cam rău epoca sa de dominare a tenisului.
Read More

Bye bye, Roger

Federer out cu Ivo Karlovic şi rezultatul dintre Nadal şi Djokovic nu mai contează la Cincinnati. Rafa este numărul unu mondial! Toată miza acestei semifinale este pusă acum pe faptul că Djoko va fi concurentul viitor al lui Nadal pentru primul loc. Va demonstra sârbul că poate să bată o şcoală spaniolă? Şi cât timp îi va lua lui Nole să conteste supremaţia lui Rafa?
Cât despre Roger, el rămâne în continuare unic prin dominaţia totală de trei ani şi jumătate. Federer a fost maşinăria pe care mereu mi-am dorit să o văd răpusă şi acum, când s-a întâmplat, am numai regrete pentru că a clacat. Nu, nu cred că Federer mai poate reveni pe primul loc. Şi ce aniversare tristă va avea pe 8 august când face 27 de ani... El apune, ceilalţi strălucesc la 22 şi 21 de ani (Rafa, respectiv Djoko).
Read More

S-a crăpat monopolul RDS

Prima etapă s-a văzut la televizor pentru abonaţii RCS-RDS, la prieteni sau în baruri pentru ceilalţi. S-a discutat toată săptămâna pe o sumedenie de televiziuni, de ziare, de bloguri despre accesul limitat la meciuri pentru microbiştii români. UPC şi alţi furnizori de semnal TV susţin că RDS a făcut o ofertă de doi euro/abonat/lună, RDS susţine că este "ceva mai mult de un euro" cerinţa lor. Adevărul îl ştiu numai ei şi cei care au redactat contractele şi ofertele. Aparent blindaţi din punct de vedere al semnalului video transmis pe gsptv, RDS şi trustul Intact se văd ameninţaţi din etapa a doua de sursele alternative de captare a semnalului. Adică de transmisiile online, cum ar fi prin SopCast, poate şi prin alte mijloace.
Monopolul s-a crăpat, era de anticipat, doar România este o ţară renumită pentru fentarea drepturilor de autor în tot felul de domenii, pirateria este înfloritoare, mai ales pe "net".
Va lăsa acum RDS din preţul cerut celorlalţi furnizori de semnal TV?
Read More

Scuzele mele sunt aici. Ale lui Dorinel unde sunt?

Am mers la sigur că Vaslui - Steaua este meci aranjat la cel mai înalt nivel. M-am înşelat şi moldovenii merită scuzele mele. Acum îl aştept pe Dorinel Munteanu să facă acelaşi lucru (declarase înainte de acest joc: "va fi din nou regie"). Şi îl mai aştept şi cu o explicaţie pentru ce s-a întâmplat în vară. A lui de până acum, când spunea că Porumboiu este de fapt cel care dă meciurile Stelei, tocmai s-a destrămat ieri.
Read More

Care eşti mă? Ieşi în faţă să-ţi strâng mâna!

Citiţi ştirea următoare:

China neagă:"Nu avem gimnaste mai mici de 16 ani la JO"

Presa chineză şi New York Times şi-au exprimat îndoiala asupra faptului că sportivele He Kexin şi Jiang Yuyuan, două gimnaste care fac parte din lot, au 16 ani, devenită, din 1997, vârsta minimă pentru gimnaste la JO.

Potrivit listelor de gimnaste chineze şi informaţiilor din presa locală, He şi Jiang nu ar avea mai mult de 14 ani, conform New-York Times.

Copiile cărţilor de identitate arată că He s-a născut la 1 ianuarie 1992 şi Jiang la 1 noiembrie 1991, astfel că ambele au 16 ani.

(www.prosport.ro)

Tare aş vrea să îl cunosc pe ziaristul chinez (sau ziarista chineză) care a avut curajul să publice în presa din propria ţară o asemenea informaţie. Oare mai este în viaţă? Oare mai are loc de muncă?

Read More

Prunea, ce scrii în raport?

Azi se joacă Vaslui - Steaua. Bucureştenii au rămas întotdeauna cu punctele, Porumboiu cu acuzele de blat la proprii angajaţi. Rednic în urmă cu doi ani, Dorinel, Bălace şi alţii anul trecut, acum povestea este aceeaşi. Iese Porumboiu şi face spectacol, vorbeşte tot ce-i trece prin minte ca să îşi facă o imagine nepătată, după care echipa lui pierde, cad două capete în Vaslui şi gata, blatul e demonstrat, Porumbică este "curat", amuzamentul este general şi toţi uită că sancţiuni ar trebui să se dea şi în cazul autodenunţurilor.

Anul acesta Aliuţă va fi suspect de serviciu, poate şi Cânu, mai ales că s-a despărţit de Timişoara pe motiv de blat. Şi-or mai fi şi alţii, dar să trec la ce doream.

Mircea Sandu l-a delegat pe Florin Prunea la meciul acesta ca observator. Ce va scrie fostul portar în raport? Este el trimis acolo ca un sol de pace, o pace între Sandu şi Becali? Sau este el în rol de inchizitor, pentru a vedea un blat şi dacă nu va fi cazul? Ce va scrie Prunea în raport, "Meciul s-a jucat pe teren" sau "Meciul a fost o regie"?
Read More

Ptiu, dar bine i-a zis-o Boştină!

Ştirea care m-a uns azi pe suflet o puteţi citi mai jos (sursa: www.prosport.ro):

"Nu sunt eu Zidane, dar nici Argăseală nu e Mihai Stoica"

Mijlocaşul dinamovist Gabriel Boştină i-a dat replica preşedintelui Consiliului de Administraţie al FC Steaua, Valeriu Argăseală, care l-a ironizat într-o emisiune TV, jucătorul afirmând despre oficialul stelist că nu se compară cu fostul manager al grupării roş-albastre, Mihai Stoica.

"Poate n-oi fi eu Zidane să dau la fel de bine cu ambele picioare, dar cred că nici el nu e Mihai Stoica să fie un orator. Îmi pare rău pentru el, dar, dacă a început să fie subtil, este stângaci de gură şi ironic cu fotbalul. Nu cred că merit eu să fiu luat peste picior"

Gabriel Boştină

Boştină a înscris în minutul 41 al meciului Pandurii-Dinamo, la scorul de 0-0, dar golul său a fost anulat pe motiv că Miranda a comis, anterior, un fault în atac. Comentând faza, Argăseală a afirmat că era normal să fie anulat golul, deoarece Boştină a marcat cu dreptul, stângul fiind piciorul "de bază" al fotbalistului care în trecut a evoluat şi la Steaua.
Read More

Goian provoacă haosul în vestiarul lui Man. U.

Cea mai tare ştire sportivă în România este astăzi de departe "transferul lui Goian la Manchester United".

Surse bine informate ale "Cartonaşului Galben" susţin că Rio Ferdinand a făcut un scandal monstru în vestiar atunci când a citit ştirea. Englezul a urlat în gura mare că nu mai este dorit la Man. U. şi că nu înţelege de ce nu i s-a spus în faţă acest lucru. "Calm down!?! You tell me to calm down! What's the story with that romanian defender, Ghiolban, or what's his name? You are throwing me out just like a bad tooth! You've lost your scottish old balls to tell me straight in the face that you don't need me anymore! You're despicable", a urlat jucătorul către Sir Alex Ferguson. În criza de nervi pe care a traversat-o Rio au căzut victime trei dulapuri, un duş şi câinele de pază al stadionului "Old Trafford".

Deocamdată însă transferul nu este perfectat! Aceleaşi surse sigure ale Cartonaş Galben, care însă au dorit să îşi păstreze anonimatul, au precizat că pe fir pentru Goian au intrat Chelsea şi Arsenal. În vreme ce Abramovici nu şi-ar permite să îi lipsească din colecţie un asemenea nume precum Dorin Goian, Arsene Wanger vede un viitor excepţional pentru jucătorul de numai 27 de ani.
Read More

300... de puncte ATP, nu de spartani

Pe zgură, iarbă, hard court, nimic nu-i mai face faţă lui Rafa Nadal. Ieri noapte a câştigat al cincilea turneu consecutiv în 2008, la Toronto, unde Kiefer a reuşit în finală doar câţiva aşi şi a avut numai două şanse de break în meci. Cum Kiefer, cum în finală? Unde era Federer? Out în primul tur! Distanţa pe care o are Nadal de recuperat faţă de Federer este acum de fix 300 de puncte ATP.

Până la începutul US Open mai sunt fix 28 de zile, patru Open-uri ATP şi Olimpiada. De aceea, aş paria acum că în următoarea lună prima poziţie a clasamentului mondial se va schimba până începe US Open.
Read More

Legendele de altă dată şi campioana de acum, EPO

Am urmărit competiţia de prin 1995, pe când comentariul la Eurosport era în engleză şi războiul Turului Franţei era între Miguel Indurain (foto) şi Alex Zulle (că aşa este în Le Tour, unul prea bun şi unul prea ghinionist pentru că este contemporan cu unicul care îl poate bate). Urma al treilea Laurent Jalabert, mereu francezul cu care ţineau toţi şi niciodată nu putea să câştige. Bătea la sprint, bătea în căţărări, dar nici în ruptul capului nu putea să ţină şi el câteva etape de tricoul galben, atunci când punea mâna pe el. Nici de "piratul" Pantani cu bandana lui de scheleţi şi spectacolele lui pe vârfurile Pirineilor nu am uitat. Îmi plăceau tricourile Mapei şi bicicletele unei echipe olandeze. Erau roşii aprinse, străluceau în soare mai tare decât oricare din pluton, roţile erau "groase" din cauza acelor benzi legate pe jeantă. Parcă nici ploaia nu le strica frumuseţea.

Pe atunci Armstrong şi Ullrich abia prindeau echipa pentru "Marea Buclă" şi trăgeau fără ifose la trena favoriţilor, dar încetul cu încetul se impuneau. Era lor a început în sfârşitul anilor 90, când îmbătrâniseră ceilalţi, când EPO apărea pentru prima dată în cazuri de dopaj. Doar "Jaja", Laurent Jalabert (foto), deja un veteran, mai putea să tragă pe câte un vârf în speranţa că va câştiga o evadare plecată la primii kilometri. Mereu mereu, pe ultima pantă îl trădau gambele. Minutele avans scădeau la fiecare pedalare, apoi secundele, apoi vedea în spate umbra texanului şi în câteva clipe totul se năruia. Pica de fiecare dată victimă în bătălia dintre Armstrong şi Ullrich. Doar către Jalabert l-am văzut pe american ridicând o mână când l-a bătut pe munte, doar o dată şi doar pe francez Lance a încercat să îl ducă în trenă în timp ce era cu mintea la tricoul galben. Şi asta pentru că era imposibil să nu îl iubeşti pe francez, să nu îl admiri că nici când era prins din urmă nu ceda, se ridica în şa şi încerca să se mai ţină de Armstrong măcar câţiva metri, să se bată la vreo 35 de ani, pe L'Alpe-D'Huez, cu o maşinărie umană care înghite la fiecare inspiraţie de trei ori mai mult oxigen decât un om normal.

Totul contrasta acum însă cu imaginea dopajului. Scandalul Festina izbucnise şi picau nume mari ca Virenque sau Pantani. Spectacolul a fost tot mai umbrit de EPO, transfuzii, suspendări, excluderi, retrageri. An de an, doar Armstrong (foto) rămânea nedetronat. În ciuda tuturor, a mers mai departe pentru a pune un nou record la numărul de victorii în Turul Franţei şi pentru un marş sfidător la adresa celor care nu doar că îl bănuiau de dopaj, ci îl şi condamnaseră, deşi dovezile erau mereu inexistente. Pentru demonstraţia lui, căzut de pe bicicletă, s-a ridicat de pe asfalt de trei ori într-o singură etapă. Ţin minte că îi venea să îl snopească pe ăla ce îi agăţase ghidonul cu o şapcă, s-ar fi oprit să îşi panseze genunchii plini de sânge, dar ţinta lui era alta, să meargă mai departe. S-a oprit la câţiva ani mai târziu, în 24 iulie 2005, după şapte titluri câştigate în Turul Franţei, abia când ziariştii americani i-au dat în sfârşit onoarea de a fi pe prima pagină la sport, înaintea bâtacilor din baseball. Rămăsese singurul mare ciclist "curat" între 2000 şi 2005, restul, inclusiv Ullrich, picau cu fel şi fel de substanţe. S-a dopat Armstrong? Francezii se chinuie şi acum să demonstreze că răspunsul este "da". Însă pentru un om care văzuse moartea cu ochii, făcuse chimioterapie şi primise o a doua şansă la viaţă, titluri furate prin dopaj în Turul Franţei nu mai aveau cum să conteze.

După Lance a venit în Le Tour perioada fără favorit cert, fără o valoare incontestabilă şi scandalurile legate de medicamentaţia interzisă au luat cu mult faţa spectacolului. Vinokourov, Rasmussen, Landis, şi care au mai fost... toţi au fost prinşi, nimeni nu mai era nepătat. Am încetat să mai urmăresc competiţia, nu mai aveam simboluri, ci doar mituri dărâmate. O victorie mare era umbrită a doua zi de testul pozitiv la urină, un tricou galben era retras şi atribuit următorului clasat, apoi retras din nou, din nou, din nou.

În 2006, fusese Landis, descalificat ulterior. 2007 a adus căderea lui Vinokourov şi Rasmussen pentru doping. Acum, Le Tour 2008 se încheie mâine. Pe primul loc am văzut azi de dimineaţă că este Sastre, după depistarea pozitivă din urmă cu o săptămână a lui Ricco. Cine ştie dacă şi Sastre va păstra în vitrină medalia sau şi el va avea hemoglobine în valori anormale...

De la retragerea lui Armstrong, Turul Franţei nu mai are un câştigător curat, unul de legendă, unul care să bată tot, ca Indurain sau Armstrong, cu un rival la doar o secundă în spate, cum au fost Zulle, Pantani sau "Jaja". Sau poate că greşesc şi ultimii trei ani au avut un unic câştigător al Marii Bucle: EPO, eritropoetina.
Read More

Dau şi eu în gsptv

Pentru prima dată în România, campionatul intern de fotbal se va transmite exclusiv într-un sistem restrâns unde interesul financiar a primat oricărui alt argument.
În vreme ce trustul Intact încearcă să convingă prin toate mijloacele deţinute că este un pas înainte pentru mass-media română, trusturile concurente scot la iveală neajunsuri după neajunsuri în acest sistem de transmisie.
Intri în licitaţie, arunci oferta pe masă şi aştepţi să creşti preţul. Câştigi licitaţia, plăteşti prima tranşă, dar nu ai infrastructura necesară pentru a susţine contractul. Înfiinţezi un post nou de televiziune, gsptv. Te asociezi cu un cablist şi abonaţii lui se vor considera norocoşi. Restul instituţiilor media şi transmiţătorilor TV au pumnul în gură cât să le crape fălcile şi sunt nevoiţi să negocieze preluarea noului post de pe o poziţie inferioară, sub presiunea timpului şi a abonaţilor.
Fără doar şi poate, noua formulă de transmisie restricţionează dreptul la informare a publicului, dar sistemul este funcţional şi în alte ţări mult mai bine cotate din punct de vedere fotbalistic. Franţa şi Italia apar pe tapet.
Doar că Intact, spre deosebire de Canal+ sau Sky, nu a avut nici în trecut susţinerea necesară pentru a transmite în condiţii bune măcar una din opţiunile etapei. Atunci cum va fi când va da minim şase partide într-un weekend?

Aparent paradoxal, situaţia poate să ducă la pierderi şi pentru gsptv şi Intact. Cu un număr redus de receptoare care pot reda noul post tv şi cu un procent de maxim 30% din populaţia României care are acces în acest moment la gsptv, veniturile din advertising vor fi scăzute, iar interesul Intact este de a-şi acoperi costurile de la cumpărarea drepturilor pentru Liga I.
Pe de altă parte, dacă situaţia rămâne neschimbată şi accesul la televizări în continuare restricţionat, boomul mediatic pe care l-a înregistrat fotbalul în România va cunoaşte un recul, ceea ce va duce la noi pierderi pentru trusturile media. Cu cât mai mulţi bani vor fi investiţi, cu atât vor fi mai mari pierderile. Astfel, gsptv ar putea fi pe termen mediu victima propriului plan.

O altă problemă va fi încurajarea unor businessuri de cartier, cu fel şi fel de cablişti care vor retransmite la scară foarte redusă semnalul recepţionat de la sa zicem RCS. Asta deja se întâmplă în anumite zone mai "calme" ale ţării. La fel s-ar putea întâmpla şi pe internet, unde varii servere preiau semnalele tv si le transmit prin diverse softuri mai departe. În asemenea situaţii, de suferit va avea tot principalul transmiţător. Abonaţii cu acces la gsptv vor fi mulţumiţi, unii vor găsi metode alternative iar alţii se vor rupe de fenomen.

Gândit ca un canal care să dea lovitura, gsptv şi exclusivitatea pe drepturile Ligii I poate avea o repercursiune neaşteptată pentru trustul din care face parte.
Bineînţeles, nu sunt suficient de nebun ca să consider că acesta va fi scenariul cel mai probabil pentru următorii trei ani de fotbal intern. Dar sunt convins că Intact şi gsptv vor avea probleme neaşteptate şi ceea ei anunţă ca un beneficiu general este de fapt o nouă etapă în lupta dintre instituţiile media. Doar că acest război ar trebui să fie mereu în folosul spectatorului, telespectatorului, cititorului şi (mai nou) utilizatorului, nu în detrimentul acestuia. Cu siguranţă că dreptul la informare nu poate fi îngrădit prin lege şi cu atât mai puţin în practică. De aceea, laudele la adresa unui serviciu care deocamdată "lucrează" împotriva interesului microbiştilor sunt deplasate.
Read More

Liga I, viziunea mea pentru 2008-2009

În ansamblu, sezonul va fi mai mizerabil decât precedentul, scandalurile mai multe şi mai aprige. FRF va împărţi de multe ori "dreptate" şi dacă ar fi cote la o casă de pariuri, aş pune bani că vor fi echipe depunctate pentru atitudini din afara terenului sau meciurilor. Cel mai probabil, pentru declaraţii ale oficialilor, conducători, antrenori sau jucători. Deşi mai puţin plauzibile, nu exclud demascări de blaturi sau "înscenări".

Marile echipe vor începe slab sezonul, vor pierde multe puncte în primele etape şi asta va ascuţi lupta din teren şi din afara lui. Clasamentul iernii va fi stabilit în etapele 11-16, când sunt aglomerate mai multe derbyuri.

La retrogradare, echipele mici vor face tot felul de pacte cu favoritele la titlu. Cei mai neinspiraţi vor pica la final. Nu cred că va exista echipă mică fără "protecţie".

Cred că titlul se va tranşa între Dinamo şi Rapid. Sunt echipe care, deşi nelipsite de scandal, au mutat logic, şi-au protejat piesele importante, poate cu excepţia lui Dani Coman.

Steaua se va bate cu CFR Cluj pentru al treilea loc pe podium, după ce ambele vor schimba antrenorii până în decembrie, în urma unor scandaluri legate de cupe europene şi meciurile ulterioare în campionat când vor înregistra (semi)eşecuri.

Poli Timişoara se va bate iar pentru un loc în primele trei, va începe bine sezonul, dar la mijlocul turului va exista un picaj "inexplicabil", pe fondul primelor accidentări multiple pe posturi şi improvizaţiilor în prima echipă. Finalul de sezon îi va găsi pe bănăţeni undeva pe locurile 4-6. Contracandidaţii Timişoarei vor fi de această dată Oţelul Galaţi. Cu Grigoraş stabil pe banca tehnică, echipa de pe Dunăre ar trebui să arate o creştere a jocului şi o îmbunătăţire a defensivei, acolo unde în ultimele două sezoane a avut mereu probleme. Unire Urziceni va rămâne în nota bene din sezonul trecut, dar dacă Lăcătuş pleacă de la Steaua după ceva eşecuri usturătoare, Dan Petrescu îi succedă şi atunci ialomiţenii vor fi privaţi de atuul lor cel mai mare.

Astfel, cred că Oţelul va fi o surpriză, mai ales că nu este o echipă pe care lumea sportului o ia în seamă.
Pe lângă ei, apariţii pozitive vor avea Universitatea Craiova şi FC Argeş. Oltenii au de partea lor omogenitatea, valoarea unor fotbalişti de clasă cum ar fi Costea şi tupeul nativ. Piteştenii ar putea fi din punctul meu de vedere o altă revelaţie, după ce anul trecut au arătat că sunt cu o clasă peste liga a II-a, lotul s-a mai întărit şi mereu pot să apară noi valori din şcoala de fotbal "Nicolae Dobrin". După ce am văzut în amicalul lor cu Dnipro (echipă cu pretenţii europene în Ucraina), Argeşul are un joc combinativ de mare viteză, direct pe poartă. Chiar dacă este doar un amical, trupa lui Badea a arătat şi un suflu foarte bun. În acel joc, erau proaspeţi chiar şi în ultimul minut.

Dezamăgiri: FC Vaslui. Dacă Baku reuşeşte sâmbătă să îi elimine din Intertoto, moldovenii intră în noul sezon probabil cu un mare scandal, nefiind exclusă vreo demisie sau renunţări la jucători. În acest caz, moldovenii vor reintra în cărţi abia târziu în campionat şi prin "mijloace specifice". În schimb dacă Hizo reuşeşte să întoarcă soarta calificării, Vasluiul nu este destul de puternic pentru a face faţă pe mai multe planuri. Deci iar în campionat mizez pe o suferinţă a lor.

Candidate certe la retrogradare din punctul meu de vedere vor fi Otopeni, Gaz Metan şi Farul. Otopeniul pentru că are mari probleme de infrastructură, buget relativ mic, lot subţire, relaţii puţine. Gaz Metan are cam aceleaşi probleme, doar infrastructura fiind superioară Otopeniului. Farul cred că va pica deoarece de două sezoane evită în ultimele momente retrogradarea. Cum lucrurile nu s-au schimbat substanţial la Constanţa, nici performanţele nu prea au de unde să crească. Un oarecare avantaj îl poate reprezenta pentru Farul apropierea de FRF, vizibilă în delegarea meciului România - Franţa pe malul Dunării. Până la acel meci, probabil că se va avea grijă să nu fie publicul foarte deranjat în Constanţa. De urmărit.

Succint, aş miza pe:

Dinamo campioană

CFR Cluj, Rapid, Steaua, Poli Timişoara, Oţelul - cupe europene

"U" Craiova, Urziceni, Gloria Bistriţa, Vaslui, Poli Iaşi, FC Argeş, FC Braşov - echipe care pot produce o serie de surprize de proporţii, nu au puterea să intre în lupta pentru Europa, dar nu vor avea emoţii la retrogradare.

Otopeni, Farul, Gaz Metan, Buzău, Pandurii - echipe care se vor bate la sânge pentru evitarea retrogradării.
Read More

Ce problemă fac străinii

Mai nou, selecţionerul mic şi selecţionerul mare, Săndoi şi Piţurcă, apoi şefi la Ligă, şefi la ferefe, toţi se dau de ceasul morţii că în campionatul intern ajung să joace tot felul de fotbalişti străini. Că sunt atât de mulţi încât echipele naţionale vor avea de suferit în viitor, centrele de copii şi juniori au numai de pierdut, competiţia se ruinează.
Motivul pentru care însă echipele româneşti preferă piaţa străină sunt financiare, iar asta bate tot. De ce să dai 1,5 milioane pe Szekely, când pot să iei unul la fel ca el de afară, la jumătate de preţ şi jumătate de salariu? Doar pentru că Lupescu avertizează că România are de pierdut? Din punctul meu de vedere, România are şi de câştigat:

1. Concurenţa - prin venirea străinilor, românii nu se mai complac în non-valoare.
2. Preţurile se aliniază la piaţa de transferuri internaţională. De exemplu, Deco a mers la Chelsea pe zece milioane. Cum să valoreze în acest context Mirel Rădoi 12 milioane? Dar Goian 5, 7, 10 cât se cere pe el?
3. Credibilitatea campionatului este mai mare. Jucătorii români pot fi mai uşor influenţaţi. Străinii vin să câştige bani, să confirme şi să caute o echipă mai bună în vest. Nu îi interesează cine este Gigi Becali şi Steaua, cine este Borcea şi Dinamo, Taher şi Rapid.
4. Profesionalismul este mai crescut în rândul străinilor decât între români. Meteahnă veche asta, şi pentru fotbalişti, şi pentru români în general.

În fine, poate că naţionala va avea de pierdut prin rărirea numărului de jucători autohtoni din campionat, dar pe de altă parte cei care vor face faţă vor fi evident mai valoroşi.
Iar criticile aduse acum de oamenii care conduc fotbalul sunt doar o nouă problemă, deoarece este complet anormal să fie judecat un club profesionist pentru propria politică, atâta timp cât el se încadrează în legile sportive. De ce să fie judecată o echipă precum CFR Cluj pe considerentul că a câştigat un campionat cu o legiune de străini? Au fost cei mai buni, asta ar trebui să dea de gândit altfel: cum de o "legiune străină" a fost mai bună decât altele de români? Oare nu sunt deja slabi românii? Ba da, sunt!
Read More

Primul "11" la Poli

Formula lui Dusan Uhrin va arăta probabil aşa:

Taborda

Bonfim Sretenovic Brezinsky Milhazes

Borbely

Stancu/Abiodun Garcia Artiom Karamyan

Bucur Magera


Dacă aş face eu echipa pentru primul meci cu FC Argeş, aş alege aşa:

Pantilimon

Bonfim Luchin Sretenovic Milhazes

Alexa

Abiodun Garcia Artiom Karamyan

Bucur
Rusic

Justificările mele sunt:

Portar: în amicale, Taborda a avut mai multe momente de imprecizie. Probabil că între Pantilimon şi Taborda nu există diferenţe sensibile, iar vârsta şi perspectiva îl fac pe român favorit la titularizare în perspectiva mea.

Fundaşi centrali: cuplul Luchin - Sretenovic a funcţionat foarte bine în meciul cu Viktoria Plzen. Luchin se pare că a crescut enorm în valoare în ultimul an şi este poate cel mai bun produs de la Poli II pe care îl au timişorenii acum. Pe lângă calităţile de fundaş, Luchin are şi o apariţie mereu excelentă la finalizare în fazele fixe. Scapă lejer de marcaj şi ajunge la întâlnirea cu mingea.
Ca o paranteză, seriozitatea cu care se antrenează, ambiţia şi motivarea lui l-au propulsat mult înainte, comparativ cu un alt fundaş care promitea, Scutaru.
Poate că în tur nu va prinde un loc de titular, dar aş paria pe Luchin că se va impune în apărare până la finalul anului.

Mijloc: Alexa în locul lui Borbely. Poate că valoric nu pot fi diferenţiaţi real, dar pe teren Alexa este mai influent, poate grupa mai bine echipa, fiind un tip extrovertit. De altfel, este şi primul căpitan al echipei.

Atac: Rusic în locul lui Magera. De la ceh se aşteaptă în continuare foarte mult, dar deocamdată de trei partide amicale nu mai joacă nimic. Fie nu s-a acomodat, fie este un fel de Gluscevic, rămâne de văzut. Deocamdată nu cred că este pregătit să intre titular. Totuşi, Magera are un avantaj faţă de Rusic: vine foarte jos în linia mediană, iar în deplasări un al cincilea mijlocaş poate fi un atu important.
Read More

Chelski, Lampard şi numitorul comun România

Aţi văzut ştirea aia de pe goal.com din urmă cu două zile?
Chelsea To Let Lampard Rot In Reserves?
Sources close to Stamford Bridge suggest that Chelsea will dump Frank Lampard in the reserves for a year rather than allow him to join Inter Milan.
[...]
France Football claimed on Friday that Lampard had signed a four-year contract with Inter, worth €7.3m a year, and that the Nerazzurri would pay Chelsea a transfer fee of €9m.
[...]
Interesant mi se pare faptul că nici "la ei" metodele de persuasiune nu sunt întotdeauna cu bun simţ, că nici "acolo" jucătorii nu sunt chiar liberi să îşi aleagă drumul şi ultimul an de contract reprezintă mai mult un calvar decât o binefacere. Marius Popa şi Dani Coman vor avea, se pare, un frate neaşteptat în pregătirile pe care le vor face pe la echipe satelit, pe Frank Lampard.
Sau în situaţia "de la ei" e vorba doar de Chelski şi accentele de limbă rusă pe care le-a căpătat cartierul londonez?

Apoi, Mircea Sandu spunea că niciun fotbalist din campionatul intern nu valorează peste trei milioane de euro. O sumă şi aşa umflată rău, dacă un mijlocaş cum este Lampard este cotat la nouă milioane. De fapt singura explicaţie a "importului" masiv de jucători străini în România este exact raţiunea financiară. Străinii sunt mai ieftini şi cer bani mai puţini.
La români, cum apare un copil care ştie să dribleze două jaloane, cum îi sare preţul de un milion. Torje, Bogdan Stancu sau Herea sunt exemplele recente. Şi-apoi se-ajunge într-un cerc vicios, în care cluburile care cumpără asemenea fotbalişti au pretenţii şi mai mari la transferuri externe iar jucătorii se plafonează, ratează timpi importanţi şi valoarea lor se pierde prin campionate estice sau la echipe fără vreun scop real pe harta fotbalului. Nicolae Dică la Catania este unul din acei "pierduţi". După Dică vor urma pe aceeaşi reţetă de transfer Goian, Adrian Cristea, Tătăruşanu, şi din nou Torje, Herea, Stancu.
Read More

Previziuni post-Euro2008

Mai sunt vreo trei ore până la Olanda - România şi puţin peste cinci ore până aflăm cine merge cu batavii în sferturile de finală. Poate că românii vor fi norocoşii, poate că nu. Dezbateri pe tema asta sunt în toată presa, internetul şi televiziunea sportivă. Aşa că voi prefera să mă gândesc la ce va urma după Euro.

1. Conflictul generaţiilor va fi redeschis

Dacă România va trece de grupe şi poate prinde chiar o semifinală, deja aud declaraţiile a cel puţin doi reprezentanţi de bază ai actualei echipe încă de la aterizarea pe aeroportul Otopeni.
"Am demonstrat că nu suntem o generaţie de rataţi. Am obţinut o performanţă care le egalează pe cele din anii 90".
Vor reacţiona virulent Hagi şi alţii. Nu mă aştept la Gică Popescu, dar Răducioiu sau Dorinel Munteanu, oricând sunt gata să îşi apere numai ei ştiu ce.

Dacă România nu va trece de grupe, vor apărea iar declaraţii.
Unul din foştii membri ai generaţiei de aur va spune în vreun interviu: "atât au putut cei de acum". Citatul va fi preluat de întreaga presă sub forma "generaţia de aur critică performanţele generaţiei Mutu". Şi de aici tăbăceala va dura mult şi bine.

2. Victor Piţurcă va redeveni cvasiantipatic

Şi aşa selecţionerul nu este un tip foarte popular, mai ales pentru ziarişti. Când i se va putea da în cap cu argumente şi fără menajamente, exact asta se va întâmpla. Fie că va fi astă seară, după meciul cu Olanda, fie că va fi în sferturi, după meciul cu Spania. Poate că dacă România va pierde în semifinale, va exista o urmă de respect pentru Piţurcă.

3. Jucătorii care vor greşi vor fi puşi la zid

Şi nu numai aceia. De exemplu, dacă va greşi astă seară Ghionea, şi Goian va avea de încasat câteva reproşuri pentru că a luat acel cartonaş galben stupid în partida cu Italia.

4. Subiectele pre-Euro2008, reluate

Cel puţin cazul "Bratu" va fi redeschis. Şi cred că pe drept cuvânt se va întâmpla asta.

5. Chivu şi Mutu, subiecte distincte în critică.

UPDATE
Am pierdut cu Olanda. Baietii lui Marco van Basten nu s-au complicat cu calcule pana in semifinale, au jucat doar fotbal. De acum, in Romania se da liber la dat in cap.
Read More

... Pe intelesul femeilor

Doamnelor, cititi cu atentie pana la sfarsit. Informatia este valoroasa. Va aflati intr-un magazin de pantofi, sunteti a doua la coada. In spatele vanzatoarei se afla o pereche de pantofi superbi, pe care vi-i doriti foarte mult. Doamna din fata dumneavoastra i-a vazut si ii priveste cu jind. Dar nici una dintre voi nu aveti portofelul la voi. Ar fi nepoliticos sa intrati in fata femeii fara sa aveti bani pentru a plati pantofii, dar daca ati avea bani, femeia din fata n-ar avea ce sa zica. Vanzatoarea asteapta in continuare la casa. O prietena probeaza niste pantofi in magazin si va observa dilema. Se pregateste sa va arunce portofelul ei. Daca face acest lucru, il puteti prinde, puteti trece de cealalta clienta si puteti cumpara pantofii mult doriti. Trebuie sa va amintiti insa intotdeauna ca, pana cand portofelul nu este aruncat, nu este frumos sa treceti in fata celeilalte cliente. La ce va foloseste? Cititi mai jos...
Felicitari, tocmai ati invatat regula offside-ului la fotbal.
Read More

Pepsi-Marica si victima Bratu

Dupa ce Victor Piturca l-a trimis acasa pe Florin Bratu au aparut mai multe voci care il sustineau pe dinamovist, in dauna lui Ciprian Marica, un jucator care la Stuttgart a prins vreo 30 de minute in teren in ultimele sase luni de zile.
Cine crede ca alegerea putea fi alta e de pe alta planeta.
Relatiile dintre Piturca si familia Becali au fost reinoite prin acea marturie depusa de selectioner in favoarea lui Gigi Becali in privinta cazului "valiza" de la Cluj. Varul Giovani ii are sub contract pe ambii jucatori, numai ca Dinamo este in acest moment un club departat de el si in plus nu se stie ce presiuni au facut nemtii de la VFB pentru ca Marica sa fie in lot.
Apoi sa nu uitam ca Marica este un jucator cheie pentru macar unul din sponsorii echipei nationale, Pepsi. Toate reclamele il includ si pe el, iar spoturile se fac pe bani grei, sponsorizarile pe si mai grei bani. In acest sens, este de notorietate ultima echipa a Braziliei de la Campionatul Mondial din Germania, unde primul "11" era dictat de contractele cu sponsorii.
De aceea, saracul Bratu nu avea nicio sansa. Sportiv, atat el cat si Danciulescu sau Gigel Bucur meritau mai mult un loc la Euro.
Daca va imaginati ca pastrarea lui Marica in lot i se datoreaza vreunei inspiratii de parior norocos ca Piturca, uitati-va la clipul urmator. Alegerea fusese facuta deja.

Read More

Transferurile fără sfârşit ale verii

Piaţa transferurilor din România pare să fie acaparată şi de această dată de câteva mari incertitudini şi telenovele care îşi lasă finalul aşteptat. Topul meu personal în acest sens este:

1. Ladislau Boloni la Rapid.
2. Cosmin Contra la Poli Timişoara.
3. Plecarea lui Dorin Goga de la "U" Cluj.
4. Ofertele pentru Dani Coman şi laitmotivul pe care FC Braşov îl reprezintă pentru toţi rapidiştii din "era Răzvan Lucescu".
5. Despărţirea lui Artiom Karamyan de Poli Timişoara.

Menţiuni:
Plecarea lui Bogdan Lobonţ de la Dinamo.
Kone la CFR Cluj.

De asemenea, vor mai apărea altele după finalul Campionatului European. Mai observ şi că anul acesta nu mai sunt atâtea spirite aprinse ca anul trecut, când Chivu era pe tarabă şi s-a vorbit o lună de zile despre Barcelona, Real Madrid şi Inter.
Read More

Euro-reclamele

În jurul echipei naţionale nu mai este loc de sponsori. România este din nou la un turneu final şi fiecare petic de echipament, fiecare ieşire publică este însoţită de o droaie de sigle şi slogane care se pierd între ele, nu se mai observă şi tot decorul este un multicolor în care domină cromatic roşul, galbenul şi, evident, albastrul.
La televizor toate pauzele publicitare sunt cu spoturi legate de Euro, toate televiziunile la nivel naţional au forma posturilor locale înainte de sărbători (ştiţi cum sunt acele momente? după reţeta: "asociaţia urează Crăciun fericit angajaţilor şi colaboratorilor"). În reclame apar numai mingi, numai fotbal, numai vedete ale sportului rege. În multe cazuri, şi focusul se face pe campionatul european, produsul fiind secundar în această situaţie. Până şi cele mai mari companii internaţionale (de ex. Vodafone) le urează succes românaşilor. Deşi nu se poate vorbi de vreo urmă de adeziune cu o echipă de fotbal, iar interesul acestor trusturi gigant nu este deloc să aibă parte de surprize de proporţii, le-ar ieşi din cursă vedete adevărate pentru care plătesc contracte de publicitate cu multe zerouri.
Mă întreb cum de în această invazie a spoturilor legate de Euro 2008 nu au apărut şi contra-spoturi. Ar avea cu siguranţă un mai mare impact. De exemplu, pe televiziuni predomină 10 reclame ale 10 comanii care urează succes echipei naţionale a României. Vine a 11-a companie şi transmite:
"Produsul nostru e atât de bun încât nu vedem ce rost are să îl legăm de Euro, aşa cum fac alţii."
Este surprinzător că în cadrul agenţiilor de publicitate majore nu s-a pus în practică această strategie, mai ales că vreo trei, patru dintre ele au luat recent ceva premii internaţionale pentru realizările recente.

PS: Iritantă este şi "oferta" de bilete a persoanelor juridice. Sunt atâtea promoţii încât e imposibil să nu intri într-un magazin măricel, să nu cumperi un ziar, să nu deschizi un televizor fără a fi asaltat de sloganul "firma X te trimite la Euro". Vă mai amintiţi scandalul din primăvară legat de tragerea la sorţi a biletelor pentru campionatul european? Acum se vede clar unde sunt acele bilete, cum de cererea s-a dublat în ultima zi, cum de s-a ajuns la o grămadă de suspiciuni legate de corectitudinea împărţirii făcute de calculatoarele FRF.
Read More

Schimbul de tricouri Kahn - Merck

Ieri scriam despre Bayern - Hertha, meciul cu trei retrageri, cele ale lui Oliver Kahn, Markus Merck şi Ottmar Hitzfeld (doar de la echipele de club).
Mi-a rămas în minte acel moment în care Kahn a fost schimbat în minutul 90, acel ultim fluier al lui Merck şi semnul crucii făcut, apoi schimbul de tricouri dintre portarul lui Bayern şi arbitrul german cu feţele schimonosite care abia se abţineau să nu plângă în hohote. Fotbalul nu mai are inimă? Uitaţi-vă mai jos dacă asta credeţi.

Read More

Câte lacrimi pe Allianz Arena...

Campionatul Germaniei s-a încheiat azi cu Bayern Munchen câştigătoare. În ultima rundă a jucat pe teren propriu cu Hertha şi a bătut cu 4-1. Meciul nu a mai contat pentru nimic în clasament, dar a însemnat enorm pe plan emoţional. Finalul jocului, ultimele cinci minute, intra în categoria acelor momente în care o poză spune mai mult de o mie de cuvinte.

1. A fost cântecul de lebădă în primul rând pentru Oliver Kahn, după 557 de meciuri jucate în Bundesliga.


2. Un alt erou al fotbalului german care a plâns este Ottmar Hitzfeld, la ultimul joc pe banca unei echipe de club, carieră încheiată cu victorie şi titlu.

3. A fost ultimul joc arbitrat de Markus Merck, poate cel mai bun arbitru din Europa în ultimul an şi primul dintre ei care a cerut introducerea analizei video la litigiile majore din fotbal.

Un jucător şi un antrenor care îşi aud numele strigat de un stadion plin, oameni care au devenit legende pentru oameni. Un arbitru la care toţi cei pe care i-a arbitrat vin să îi mulţumească sau să îşi arate prin fraze scurte respectul.

Din păcate, nu am găsit o imagine cu schimbul de tricouri de la final dintre Kahn şi Merck. Dar dacă veţi considera că nu e mare lucru, vă ofer un contrast între cei doi. O eliminare din partea arbitrului pentru de acum fostul portar al lui Bayern. Dar până la urmă, fair-playul câştigă. De acum rămân amintirile de povestit.
Read More

CFR, ţinte riscante

Campioni ai României, clujenii sunt poate cea mai activă formaţie pe piaţa transferurilor. Au pus ochii pe o suită de fotbalişti din afară şi pe o mai mare suită din România. Cele mai atent observate echipe au fost Steaua, Dinamo şi Rapid.
Numele de pe lista CFR-ului sunt:

Nicolae Dică (Steaua)
Dorin Goian (Steaua)
Ionel Dănciulescu (Dinamo)
Andrei Mărgăritescu (Dinamo)
Adrian Cristea (Dinamo)
Cosmin Moţi (Dinamo)
Marius Constantin (Rapid)

Sunt jucători valoroşi, fără doar şi poate. Cei mai buni din România pe posturile lor? Tot ce este posibil. Dar sunt jucători care în cupele europene au experienţă, dar nu au reuşit mari performanţe. Steaua în Liga Campionilor mereu a gâfâit cu Dică şi Goian ca vârfuri de pluton. Dinamo a ratat calificare după calificare, ba în grupele Ligii, ba în grupele Cupei UEFA, ba în primăvara C2. În aceste condiţii, ce ar putea ei aduce nou la CFR pentru a nu fi Clujul o echipă cu performanţe similare celor ale Stelei şi Dinamo? Cum ar putea Clujul să depăşească acele faze primare ale cupelor europene, dacă aduce fotbalişti care nu au reuşit să facă exact ceea ce li se va cere la noua echipă? Cum poate balansa CFR situaţia, pentru a creşte valoric?

Printr-un antrenor, dar este Andone acela? "Fălcosul" este un tehnician apreciat, dar are competenţa necesară? Episoade ca Anorthosis Famagusta, ratarea titlului în Cipru când antrena la Omonia Nicosia şi, cel mai recent exemplu, returul palid al CFR-ului ridică multe semne de întrebare.

Prin transferurile unor jucători care au simţit sau ştiu să îşi păstreze sângele rece în situaţii dificile sau atunci când jocul o cere. Exemplu concret, în semifinala aceea cu Middlesbrough, Steaua a pierdut pentru că jucătorii şi antrenorul ei nu au avuu cumpătul şi stabilitatea emoţională să păstreze avantajul. Dică şi Goian erau în echipă şi atunci.
Aşadar, se impunde aducerea a două, trei piese care să dea siguranţă. Fost jucător la Real Madrid, Julio Cesar, acum la Olympiakos, este primul nume cu rezonanţă din listă.
Până acum, echipele româneşti au clacat fix la acest capitol, al unei întăriri reale de lot. Steaua, după fiecare accedere în LC, s-a bazat pe acelaşi nucleu care nu poate da mai mult, plus jucători de perspectivă, valori căutate prin fel şi fel de colţuri. Dinamo a cheltuit enorm pe valori discutabile româneşti, pe mâna antrenorilor.
Va face acum Clujul aceleaşi greşeli? Cred că 10-12 milioane de euro este o sumă reală pentru banii necesari transferului acelui contingent românesc de la Steaua-Dinamo-Rapid. Se pot aduce cu acei bani trei-patru jucători cu o experienţă mai mare, de exemplu din campionate din linia a doua, precum Franţa şi Olanda? Mirajul Ligii Campionilor ar trebui să funcţioneze de minune pentru jucători de la echipe ca Lille, Saint-Etienne, Twente, Feyenoord (de ce nu?).

Pe scurt, cert este că numai soluţiile româneşti nu sunt răspunsuri pentru un Cluj care vrea mai mult decât să facă act de prezenţă în grupele Ligii.
Read More

Al treilea Becali, aceeaşi gândire genială

Când vine vorba de clanul Becali, şi nu este incorect spus clan, cea mai înfricoşată victimă este Logica. Aia care spune că 1+1=2 şi albul nu este negru. Tot logica elementară mai spune că o vânzare implică automat şi o cumpărare, că nu există vânzător fără să aibă cumpărător. Bine bine, asta e valabil în gândirea normală, nu şi în accepţiunea becaliană.
Dar să îl cităm pe Victor Becali, fratele mai mic şi incompetent - dar la fel de arogant - al lui Ioan, vărul lui Gigi cel care dă din colţ în colţ să îşi justifice delegaţia de 1,7 milioane de euro trimisă la Cluj:

"Nu cred că depunctarea ar fi soluţia pentru a curăţa fotbal. Trebuie să înceapă de la meciurile care se vând, nu de la cele care se cumpără"
Victor Becali

Aştept cu nerăbdare demonstraţia prin care un meci poate fi vândut fără să aibă cumpărător. Şi eventual m-ar bucura să văd un exemplu.

Victoraş, Ionică şi mai ales Gigi, pentru ce aţi făcut voi vă dau cartonaş roşu (deşi blogul este de obicei doar "galben"). Suspendările le dă comisia şi nu sunt legate de meciuri, ci de gratii. Care comisie? Pai nu disciplina, apelul sau CAF-ul, ci DNA-ul, aia mai tare, care se joacă cu rechinii... Voi sunteţi de antrenament, băieţi. Sparring partners.
Read More

555-RONNIE-147

Şi-a spulberat adversarii la diferenţe astronomice, a câştigat din nou campionatul mondial la snooker şi se numeşte Ronnie O'Sullivan.
Şi a închis jocul cu Mark Williams printr-un break maxim de 147 puncte. Este la a noua asemenea realizare, devansându-l pe rivalul său care are 8x"147", Stephen Hendry (învins şi el cu 17-6 parcă, de data aceasta în semifinale, de Ronnie).
Înregistrarea ultimului break maxim reuşit de O'Sullivan este mai jos, cu un comentariu delicios, în engleză.

Read More

Bratu, peste C. Ronaldo

Pentru două secunde, cât şi-a luat avânt, a tras şi a înscris din penalty, Florin Bratu a fost în Dinamo - Steaua superior celui mai bun fotbalist la ora actuală, Cristiano Ronaldo. Românul a avut o execuţie perfectă, exact cum şi-ar fi dorit portughezul să fie a sa în meciul Barcelona - Manchester United.

Bratu:


C. Ronaldo:
Read More

Sir Alex se înţeapă singur

Managerul lui Manchester United l-a atacat sub centură pe Avram Grant prin următoarea declaraţie:
“La unele cluburi importante patronul face echipa. Ştiu de cazul unui antrenor care primeşte echipa de la conducător în fiecare sîmbătă dimineaţa prin fax. Puteţi să credeţi aşa ceva? Practic, omul nu are de ales! Nimic nu mă mai surprinde, însă nu pot să rămîn impasibil la aşa ceva. Sînt norocos că nu am păţit niciodată ceva similar.”
Sir Alex însă cu siguranţă nu a văzut un aspect interesant. Chelsea, la care face Ferguson referire, i-a bătut recent cu 2-1 pe cei de la Manchester United. Echipa "antrenorului" Abramovici apoi este la egalitate de puncte cu "diavolii", iar în finala Ligii Campionilor se vor măsura din nou cele două grupări englezeşti.
Sir Alex, nu este stupid să ironizezi o echipă care este egala ta în competiţiile actuale şi te-a bătut în meci direct? Dacă este adevărat că Grant primeşte echipa pe fax de la patronul său rus, nu este interesant cum Abramovici poate obţine performanţe identice cu ale lui mr. Ferguson, antrenor despre a cărui experienţă uriaşă nici nu are rost să pomenesc?
Read More

Ce ne vor auzi urechile

Zenit St. Petersburg a eliminat Bayernul din Cupa UEFA. Ruşii sunt în finală, şi încă cum! 4-0 cu nemţii, fără milă.
Rezultatul afectează fotbalul nostru şi nu pentru că "Fiorentina, echipa românului Mutu" (care tocmai în aceste momente joacă returul cu Glasgow Rangers) s-ar putea întâlni în finală cu Zenit, ci într-un mod cu totul şi cu totul diferit, dar tipic românilor.
De mâine, vom auzi iar pleiada de becalisme, borcisme, mai-noile taherisme, iancisme sau cfrisme (sau cizme?).
"Dacă au putut ruşii, noi de ce nu putem?"
"Suntem de aceeaşi valoare cu ei, dacă nu mai buni."
"Noua mea pohtă este... "
"Avem un plan pe termen mediu şi lung să ajungem la cel mai înalt nivel."
"Vom fi o forţă în Europa".

Dar va trece repede febra acestor vorbe, iar sâmbătă şi duminică, odată cu penultima etapă, fotbalul românesc va reveni la brichete, tuşieri, ofsaiduri strâmbe, meciuri trântite, rugăciuni false, ameninţări, hegemonii.
Până atunci, motivele pentru care Bayern a picat la Petersburg în asemenea hal sunt multe şi eu nu le pot înşira. Dar diferenţele sunt de ordin elementar între oricare-echipă-românească şi jocul arătat de Zenit în semifinala Cupei UEFA:
- o apărare betonată, fără emoţii, cu sarcini respectate şi joc precis, cu pase pe jos, nu bubuială.
- o linie de mijloc şi una de atac în care jucătorii ştiu să paseze din prima, să verticalizeze, să caute omul demarcat, la întâlnire, spre poartă. Nici măcar o pasă nu s-a întors din mijloc înapoi, niciun jucător nu a preluat şi a pornit-o la sprint spre propria poartă pentru a-şi face loc.
- sponsorii, banii, Antrenorul (cu A de la Advocaat) sunt doar chestii care ţin de inteligenţa managerială. Ceea ce la echipele româneşti lipseşte în continuare.

UPDATE: "Fiorentina, echipa românului Mutu" a pierdut la lovituri de departajare semifinala cu Rangers. Tradiţia, experienţa europeană şi tactica gândită în abordarea meciului au fost în favoarea scoţienilor. Nu a fost nici de departe un duel dezechilibrat, aşa cum ne-a fost prezentat înainte în presă. Am avut o imagine falsă, Fiorentina fiind de fapt abia a patra în Serie A, unde gâfâie din din răsputeri pentru a-şi menţine plasamentul pentru UEFA Champions League pe final de sezon.
Read More

Federer şi maimuţoiul

O vorbă românească spune că "prostul până nu-i fudul, nu e prost destul". O alta spune că "prostia se plăteşte". Ieri, la meciul Roger Federer - Ramirez Hidalgo, am văzut demonstraţia matematică a celor două proverbe.

6-1 în primul set pentru Roger. Apoi „number one” a pierdut surprinzător în setul doi, 3-6... iar în decisiv, tabela arăta un uluitor 1-5 pentru spaniol. Hidalgo servea pentru meci, era la patru mingi distanţă de o victorie strălucitoare în faţa lui Federer.
Dar Hidalgo nu s-a mulţumit cu o victorie sigură. În primul rally, a încercat să returneze o minge lovind cu racheta pe sub picior. Lovitura lui s-a dus în aut, dar momentul a trezit la viață Bestia.
Până atunci, Roger pierdea. Se mai întâmplă, dar o umilinţă, o lovitură la mişto de la "locul 137", a fost de nedigerat pentru "Fedex".
Peste Hidalgo părea că a picat un blestem. Minge cu minge, acesta a pierdut teren, nu i-a mai ieşit nimic, nici lovituri elementare, nici serviciu, nimic. Zâmbetele au pierit. figura lui a fost mai întâi calmă, apoi impacientată și, în cele din urmă, disperarea şi reproşurile către sine au pus stăpânire pe el. Federer recupera game după game. În 20 de minute, Hidalgo s-a văzut servind din nou. De data aceasta pentru a rămâne în joc.
Era 6-5 pentru Roger când extaziatul din urmă cu jumătate de oră a reușit, în sfârşit, un game pe propriul serviciu. S-a întâmplat poate şi pentru că Federer a vrut să îi prelungească agonia cât mai mult, cu un tie-break nemilos.
Oricum, Hidalgo nu mai avea vreo şansă. Îngenuncheat mai devreme, marele lui rival se ridicase, orgoliul de campion rănit fusese mai puternic. Roger juca un tenis de cel mai înalt nivel, redevenise invincibil. În tie-break, Hidalgo a învăţat pentru totdeauna ce este respectul. Răspunsul acelei lovituri de la 1-5 a fost identic. Federer a trimis un retur cu racheta pe sub picior, culmea, tot în aut. Atunci spaniolul, cu o gură strâmbă de furie şi ochii înlăcrimați (prim planul televiziunii a fost o bijuterie), a înţeles perfect că şi-a permis mult prea mult: poţi câştiga un meci oricând, dar nu poţi batjocori un adversar ca Federer.
Read More

Vin indienii


În Cupa Davis, România va juca cu India barajul de menţinere în Grupa Mondială. Deja se zâmbeşte în lumea noastră a tenisului, dar cred că şi indienii sunt chiar mulţumiţi. Conform clasamentului ATP, alături de India, doar Slovacia şi Peru au jucători mai slabi cotaţi decât România.
Ba mai mult, azi a apărut ştirea că Andrei Pavel este incert. De fapt situaţia lui nu este nouă şi eu nici nu pot să înţeleg pentru ce mai trage atât de el. „Ultima vertebră e deplasată cu un centimetru. Acum sunt între drumuri. Trebuie să aleg. Sper să mai pot juca un pic sezonul ăsta. Ieri am dat prima oară în minge după două luni. În momentul de faţă sunt numai întrebări pe care mi le pun. Să risc să joc cu dureri, să-mi stric viaţa de zi cu zi? Dacă intru cu India? Nu ştiu ce va fi mâine, dar în septembrie!”, a declarat Pavel pentru ProSport.
Deci rămânem cu Hănescu, Mergea, Cruciat, Tecău. Baftă băieţi cu India, până acum v-a scos "Cneazu", dar în toamnă va trebui să bateţi singuri... India.
Apropo, interesant cum România evită pentru a treia oară consecutiv un baraj de menţinere împotriva unei echipe mai bine cotate. Aţi mai văzut atâta noroc, domnule Ţiriac?


Celelalte baraje de Cupă Davis
Chile - Australia
Marea Britanie - Austria
Elveţia - Belgia
Croaţia - Brazilia
Israel - Peru
Olanda - Coreea de Sud
Slovacia - Serbia
Read More

Dinamo decide. Din nou!

Ca şi anul trecut, echipa din "Ştefan cel Mare" va stabili primele două locuri ale Ligii I

Steaua a ajuns în Ligă anul trecut datorită victoriei lui Dinamo, deja campioană, împotriva CFR-ului. Pe Gigi Becali l-a costat afacerea un milion de euro prime pentru "câini", plus umilirea de a lătra, la propriu, de pe geamul lojei lui Cristi Borcea. Gigi a făcut-o cu zâmbetul pe buze şi cu gândul la muzica Ligii, la milioanele care curgeau pentru că a ajuns în grupe şi mai ştie el ce. Şi Dinamo s-a ţinut de cuvânt, a bătut pe CFR şi a calificat-o pe Steaua în C1.
Ironia a făcut ca trupa lui Rednic pe atunci să rateze tocmai intrarea în grupe. Mai mult, de la acea primă de un milion de euro li s-au tras roş-albilor multe belele în sezonul actual. Rednic cel cu două feţe i-a prostit pe jucători că Gigi a dat mai puţini bani, s-a aflat că nu e aşa, Lobonţ şi compania l-au dat pe Puriu afară, dar între timp au uitat cum se juca fotbalul. Şi Dinamo şade acum (in)comod, pe un loc nesigur de Cupa UEFA.
Anul acesta istoria oarecum se repetă. Steaua şi CFR Cluj au inversat rolurile, dar tot Dinamo este cea care poate să decidă ordinea la vârf. Nu mai este campioană şi nu mai are nicio şansă să ajungă, dar Becali şi Paszkany depind la fel de mult de Borcea. Acum, cei care vor aştepta victoria "câinilor" sunt clujenii, în meciul Dinamo - Steaua, din penultima etapă.
La momentul actual, meicul Steaua - "U" Cluj nu s-a jucat încă. CFR este pe primul loc, dar pribabil în câteva ore Steaua va reveni în fruntea clasamentului, cu două puncte avans faţă de "feroviari". Urmărind programul celor două echipe, situaţia are mari şanse să rămână neschimbată până la meciul Dinamo - Steaua. Un X2 între cele două bucureştene le-ar asigura roş-albaştrilor titlul de campioni, deoarece şi la egalitate de puncte, CFR pierde titlul.

Runda

CFR

Steaua

30

UTA (d)

Oţelul (d)

31

Vaslui (a)

Poli Timişoara (a)

32

Mioveni (d)

„U” Craiova (d)

33

Bistriţa (a)

Dinamo (d)

34

„U” Cluj (d)

Buzău (a)

Detaliind, pentru CFR, Vaslui şi UTA nu mai prezintă ameninţări, ambele fiind două echipe cu obiectivele compromise. Bistriţa este, de asemenea, în vacanţă, iar meciul cu "U" Cluj are toate şansele să nu mai prezinte decât un interes de orgoliu local în ultima rundă (ar fi interesant de văzut ce preferă galeria "şepcilor roşii" aici: să dea titlul Stelei, sau CFR-ului?). Cel mai periculos meci pentru echipa lui Andone rămâne astfel deplasarea de la Mioveni, cu Dacia lui Cîrţu şi Neţoiu deja considerată ca al doilea satelit al Stelei în Liga I, după Gloria Buzău. Concluzionând, CFR are şanse bune să nu mai piardă puncte până la finalul sezonului.

De partea cealaltă, Steaua are asigurate trei puncte, în caz de nevoie, în ultima etapă, cu Gloria Buzău. Dar, aparent, celelalte patru jocuri sunt toate de 1X2. Primul joc pentru trupa lui Lăcătuş este cu Oţelul. Paradoxal, pe când antrena la Galaţi, "Fiara" a bătut-o pe Steaua. Dar între cele două echipe au fost de mai multe ori meciuri bănuite de aranjamente. Părerea mea este că victoria oaspeţilor este previzibilă. Steaua are apoi meci cu Poli Timişoara. Deşi aş vrea să cred că "alb-violeţii" se pot opune unei înfrângeri în Ghencea, presimt încă o eliminare sau două în meciul lor de sâmbătă, o suspendare, apoi un penalty în Ghencea... Şi, oricum, Poli a mai clacat într-un meci de toată jena pe când era Olăroiu antrenor. În fine, deplasarea Stelei la Craiova. Sunt convins că publicul oltean visează să îi fure lui Becali titlul printr-o victorie, dar nu ştiu cât de mult vor asta fotbaliştii de acolo şi mai ales cât de mult se pot opune. Craiova ultimilor ani a făcut rezultate doar când nu apăsa vreo presiune pe echipă, când nimeni nu se aştepta. Revers, când toată lumea fotbalului o vedea candidată măcar la cupe europene, a retrogradat.

De aceea, cred că de Dinamo depinde în mare măsură numele viitoarei campioane a României. Iar plăcerea de a sufla un titlu Stelei cred că este mult prea mare, pentru toţi dinamoviştii, ca să mai accepte compromisuri cu Becali. Indiferent cât ar mai lătra acesta de la loje, nu cred că Borcea, Turcu, Badea, Lobonţ şi restul vor fi capabili să dea un meci celui mai mare rival chiar pe propriul teren.
Read More

Tagguri

adrian mutu (4) Africa de Sud 2010 (5) alina dumitru (1) ANAF (1) Anja Andersen (1) antena 3 (1) arbitraj (3) arogantele etapei (11) australian open (1) Auto (3) baschet (5) ben collins (1) bet365 (1) bonetti (1) CFR (1) cfr cluj (1) Champions League (12) chiajna (1) ciclism (1) Cinism (14) concordia chiajna (1) CR9 (1) Cristian Gatu (1) cronica (7) cs otopeni (1) curiozitati (14) curtean (1) de la prieteni (1) digimobil (2) dinamo (5) Distractie (56) Diverse (30) divizia A (63) divizia sport (1) dopaj (2) dunarea giurgiu (1) echipa nationala (1) Eu (21) fc vaslui (1) Federer (2) Fenomen (8) Fotbal (49) fotbalul mic (1) fotbalul romanesc (2) Foto (6) FRF (6) furt (1) Gafa (5) Gheorghe Tadici (1) Handbal (7) huligani (1) ioan igna (1) ioan niculaie (1) ioan ovidiu sabau (1) Ironie (13) JO2010 (2) lance armstrong (1) laurentiu diniță (1) Le Tour (7) Legende (8) liga i (3) maria sharapova (1) messi (1) mitica dragomir (1) mitică dragomir (1) Mizerie (9) Mondiale 2010 (1) murray (1) Muzică (3) nadal (1) nereida gallardo (1) Nervi (19) nesimtire (4) NHL (15) nissan (1) offtopic (11) Olimpiada (8) Oltchim (1) Omagiu (12) Opinie (66) pariuri (26) phishing (1) poli timisoara (9) politia romana (1) politica (1) Preluate (5) Premier League (4) probleme pariuri (1) prosport (1) Prostie (24) Publicate (46) publicitate (3) radio (1) rapid (3) razvan lucescu (1) reclama (1) religie (1) Reprezentativa (17) respect (1) rubio (1) sabau (1) scandal (6) Serbia (1) Serie A (1) Snooker (2) sondaj (6) Speculatie (9) steaua (2) suporteri (2) telefonie (2) Tenis (10) the stig (1) top gear (1) unirea urziceni (2) universitatea craiova (2) victor piturca (1) victoria branesti (1) violenta (2) vodafone (2) ziaristi (25)