Convergenţă

Valentin ŞERBĂNUŢ

Toţi factorii din jurul lui Poli au nevoie de omogenizare. Iar pentru a ajunge la un punct de intersecţie, toţi au la fel de mult de muncit

Aşteptările foarte mari pot produce nesincronizări la fel de mari între pretenţiile publicului (sau investitorilor) şi posibilităţile echipei într-un anumit moment.

În această situaţie este acum Poli. Într-o nesincronizare. Timişoara, ca public şi spirit, a depăşit uimirea din urmă cu un an, când foarte importante erau achiziţiile, când presiunea rezultatelor abia începea să ia contur.

Acum microbiştii vor rezultate şi spectacol, la un loc. Marian Iancu îşi doreşte acelaşi lucru. Iar echipa pare sufocată, timorată sub acest aspect. Ca exemplu, meciul cu Urziceniul. Supărare mare, echipa nu a jucat la nivelul aşteptărilor, chit că a bătut şi a mai ratat vreo trei-patru ocazii rarisime. Da, sunt de acord că era loc de mai bine, dar nu e o tragedie acest scor.

Pentru ca Poli să îşi împlinească pretenţiile, important este modul în care fiecare – echipă, investitor şi public - va înţelege să conveargă spre aceleaşi valori. Nu doar lotul are nevoie de o omogenizare. Toţi factorii din jurul lui Poli au nevoie de asta. Iar pentru un punct de intersecţie, toţi au la fel de mult de muncit. Echipa trebuie să câştige, să aibă constanţă în rezultate, iar Marian Iancu şi fanii timişoreni trebuie să înţeleagă că 1-0 e la fel de bun ca 2-1. Mai trebuie structurate şi alte ramuri, cum ar fi eficientizarea transferurilor.

În fine, amestecul complet al tuturor factorilor reuniţi sub denumirea “Poli” necesită în continuare timp. Cât de mult, doar cei care participă activ la această omogenizare pot răspunde. Şi nu prin declaraţii, ci prin acţiuni, prin deciziile luate, prin evoluţiile din teren sau prin atitudinea din tribune.

Concluzionând, este necesară o maturizare sportivă la toate nivelurile, adică elementul pe care cluburile cu tradiţie în performanţă îl au deja ca trăsătură fundamentală.

(26 septembrie 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Sfaturile şi sfătuitorii

Valentin ŞERBĂNUŢ

O fi sau nu Meme un transsexual cu o gură spurcată, contează mai puţin. Dar consilierii lui Iancu oare cum sunt?

În afară de o revanşă personală după un schimb de replici pe televizor, Iancu are susţinere numindu-l pe Stoica “amantă oficială”?

Meme dă cu pumnul, înjură de mama focului, se hlizeşte la glumele deplasate ale lui Gigi. A adunat luni întregi de suspendări şi un buzunar burduşit de amenzi pentru comportarea sa deviantă. Dar în acelaşi timp, consilierea lui în relaţia cu Gigi Becali este eficientă, iar rezultatele grupării bucureştene sunt într-o măsură efecte ale acţiunilor managerului.

Oare patronul de pe Bega este convins că are parte de o consiliere verticală când vine vorba de fotbal şi de Poli? Laudele şi statuile săptămânale - ridicate cel puţin în public, dacă nu cumva şi în discuţiile particulare - de sfătuitorii săi ce interacţiuni produc? Pentru că până şi Iancu a recunoscut că a greşit în mai multe situaţii, din cauza lipsei de experienţă. Ori, plătiţi cu bani frumoşi pentru a-şi expune părerile, sfătuitorii unui preşedinte de club fără mulţi ani în fotbal tocmai asta ar trebui să facă, să îl tragă de mânecă atunci când greşeşte. Însă lucrurile nu stau aşa, consilierii lui Marian Iancu îi citesc sentimentele şi vorbesc în aceeaşi lungime de undă, reprezentând astfel doar întărirea unor convingeri ale preşedintelui echipei. Ca dovadă stă declaraţia lui Sorin Cîrţu, care a acuzat mai multe “perversităţi” după ce bătuse CFR-ul lui Dorinel. O altă dovadă mai veche o reprezintă o declaraţie din primăvară, când şi Hagi acuza anturajul lui Iancu de lipsă de verticalitate, spunând că sunt foarte mulţi “profesori” în jurul patronului. De aceea, acuzele de prostituţie la adresa lui Meme vin deocamdată din interiorul unui bordel.

Marian Iancu este un om care încă nu şi-a găsit sfătuitori, fiind sugrumat de păreri mereu legitime, care însă se schimbă zilnic cu 180 de grade, pentru a reveni la alte câteva zile în punctul iniţial.

(19 septembrie 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Scoutingul, la pământ

Valentin ŞERBĂNUŢ

Înainte de a fi acuzaţi jucătorii şi antrenorii pentru rezultate slabe, ar trebui analizate campaniile de achiziţii ale lui Poli

După fiecare şapte sau opt etape jucate mai mult sau mai puţin slab dintr-un tur sau retur, Marian Iancu îşi bagă echipa într-o analiză proprie din care, după spusele lui, îşi acordă o notă chiar şi lui însuşi. Sunt gata să pariez că în patru sau cinci săptămâni vom auzi din nou că “Poli este într-o perioadă de evaluare”. S-ar putea termina şi de data asta cu demisii, aşa cum a fost în cazul lui Olăroiu şi al lui Hagi. Poate cu amenzi, cu jucători căzuţi în dizgraţie, cu nervi în tribune.

Şi cred că tiparul “perioadei de evaluări”, marcat de jocuri modeste şi poziţii neconvingătoare în clasament, va rămâne la fel până când nu se va realiza că problema îşi poate avea originea în campaniile de transferuri.

Observabil este că, până acum, fiecare perioadă de mercato a însemnat un haos pentru Poli. Pe Bega au venit duzine de mijlocaşi pentru care s-au plătit milioane de dolari, atacanţi văzuţi doar pe DVD-uri. Pentru fotbalişti cu o carte de vizită îndoielnică până şi în liga secundă s-au plătit sume exorbitante.

Ultima vară a fost din nou elocventă. Poli a fugit după Mazilu, Griffiths, Niculescu, Marius Niculae. S-a interesat şi de golgeterul Serbiei. Dar s-a pierdut foarte mult timp, iar echipa tot nu are un vârf eficient. Toată această tevatură are şi o caracteristică: ofertele au fost înaintate doar pentru “nume”. Şi sunt convins că nu doar din dorinţa de imagine, ci mai mult din lipsa de experienţă a conducerii. Lucru recunoscut indirect în urmă cu ceva timp şi de “vicele” Emil Roşianu, care, la o conferinţă de presă, a întrebat ziariştii ce alţi atacanţi ar fi putut transfera. Soluţia nu stă însă în mijlocul jurnaliştilor, ci mai degrabă în capacităţile unor oameni specializaţi, numiţi “scouteri”. Care însă la Poli nu există.

(02 septembrie 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Fair-play, Rapid?

Valentin ŞERBĂNUŢ

Fiecare eşec al Rapidului aduce de la sine nervi, acuze şi scuze, de parcă cei care îi bat sunt de conjunctură

Corpodean le-a stricat tot jocul vişiniilor, Zicu susţinea sus şi tare că el nu crede că a făcut un gest intenţionat când a fost eliminat. Maftei s-a luat în gură cu tot felul de suporteri ai gazdelor care îl apostrofau, Lucescu a strigat şi el “hoţii”.

În primul rând, Ianis, intenţia există sau nu există. Calea de mijloc pentru “nu cred” este imposibilă. Ca să îţi fie simplu de înţeles, aminteşte-ţi momentul. Ai vrut să îl loveşti? E intenţie. Nu ai vrut? Nu e intenţie. Dar fii sincer, oricum în fotbal nu ai cum să protejezi o minge dacă eşti la cinci metri distanţă de ea, în cursă cu un adversar, iar el are avans trei paşi faţă de tine.

Apoi, Vasile, poate nu ar fi fost cazul să te plângi că Sorin Corpodean v-a nenorocit. Simion, nouarul de la UTA, îţi poate da detalii despre vânătăile pe care i le-ai provocat prin tratamentul extrem de dur pe care i l-ai aplicat în tot meciul. Şi nu îmi amintesc momentul în care tu ai luat măcar un galben la Arad.

În fine, Răzvane, tu ar trebui să fii mintea limpede. Încurajând sau închizând ochii tot mai des la comportamentul din ce în ce mai violent al elevilor tăi, în scurt timp vor apărea şi evenimente reprobabile, bătăi în toată regula. Iar faptul că adversarii nu vi se dau la o parte este cel mai normal lucru în fotbal. De aceea sunt acolo, să îşi apere şi ei şansele.

Aşadar, cred că Rapidul ar trebui să îşi evalueze problemele reale, nu să îşi ocupe tot timpul cu nervi şi acuze sau cereri pentru demisia şefului CCA. De asemenea, UTA merită felicitări pentru victorie. Normal, giuleştenii nu pot fi mulţumiţi după un asemenea rezultat, dar unde vă este fair-play-ul, o noţiune de bază în sport? Şi acum ar urma lista de proverbe care încep aşa: “Cine nu ştie să piardă…”

(30 august 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Presiunea ca factor determinant

Valentin ŞERBĂNUŢ

În istoria recentă a lui Poli, presiunea a fost mereu unul din motivele insucceselor şi dezamăgirilor

Totalitatea evenimentelor şi a sentimentelor care înconjoară o echipă de fotbal este denumită generic presiune.

La Poli, un an şi jumătate, după fiecare meci pierdut, după fiecare prestaţie penibilă, am auzit cu toţii aceeaşi muzică. “Echipa este sub o presiune uriaşă”. Pe acelaşi motiv, atât Olăroiu cât şi Hagi şi-au dezvoltat propriile teorii ale conspiraţiei, pline de neîncredere şi tente paranoice. Dus la extrem, motivul presiunii a devenit un generator de tensiuni în cadrul lui Poli.

Pe de o parte, s-a încercat cooptarea oamenilor tăbăciţi în războaie psihologice, transferurile lui Alexa, Grigorie sau Cristea fiind făcute tocmai pentru a aduce un aer mai dur. Dar atitudinea lor nu a prins încă rădăcini în vestiarul timişorean. Poate şi pentru că nu există o cultură a mentalităţii, o pregătire psihologică, poate şi pentru că scuza presiunii este prea abstractă pentru a fi analizată, aşa că trebuie acceptată.

Între timp diferenţa de mentalitate dintre Poli şi celelalte contracandidate la preamărire în Liga I este încă evidentă. Pe când jucătorii Timişoarei îşi zic “bine că am scăpat de ăstea patru etape” (în care au întâlnit pe Steaua, Rapid şi Dinamo), Dorin Goian spunea după calificarea în Liga Campionilor că speră să joace cu cele mai bune echipe din urnele sorţilor! Asta înseamnă mentalitate de învingător. Să vrei să-i baţi pe cei mai buni, nu să îţi găseşti scuză după ce eşuezi lamentabil în fiecare derby, în fiecare an.

Sorin Cîrţu şi Emil Roşianu sunt primii care au înţeles că este necesară o schimbare de atitudine. După meciul cu Dinamo, ambii au spus că jucătorii trebuie să crească şi mental. Dacă nu fac faţă unui meci în “Groapă”, cum ar face într-o cupă europeană?

(25 august 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Reacţii la cald

Valentin ŞERBĂNUŢ

A fost de ajuns o repriză nereuşită pentru ca Marian Iancu să sară la gâtul angajaţilor săi

Furibund, duminică după meci Marian Iancu i-a desfiinţat pe Alexa, Grigorie şi Cîrţu.

Fără a presupune că ştiu ce s-a întâmplat în mintea celor doi jucători sau a lui Sorin Cîrţu, mă întreb de ce ar fi cedat vreunul, deliberat, puncte pentru Dinamo? Alexa şi Grigorie au fost primiţi de dinamovişti cu degetele mijlocii ridicate în aer, cu huiduieli şi scandări pline de trimiteri la origini. Mai mult ca oricând, aveau de demonstrat că nu sunt sclavii propriilor istorii. Iar Sorin Cîrţu, dacă bătea, era erou în Timişoara! Dacă bătea, avea o primă record! Dacă bătea…

Conform reacţiei lui Marian Iancu, de ce nu ar fi vândut şi alţii meciul? Lui Popa i-a trecut mingea printre picioare la primul gol, la al doilea a boxat balonul anemic. tot atunci Niculescu îi luase faţa lui McKain, iar Ganea a plonjat ca un kamikaze dintre Mehmedovic şi Emeghara, ambii incapabili să protejeze zona şi să respingă mingea din faţa porţii. De ce nu a pasat Cristea într-o cursă de 25 de metri, la o superioritate numerică de trei contra doi?

Întrebări care încep cu “de ce” se mai pot ridica, dar pe toate le rezolvă un răspuns: “acesta este fotbalul”. Uneori câştigi, alteori pierzi, poţi fi chiar trădat. Dar îmi este greu să înţeleg cum se poate trânti un derby doar dintr-un amor vechi sau pentru o prietenie greu definită. Mai ales în cazul în care cu toţii riscă să piardă tot, prezent şi viitor. Din acest motiv, cred că Marian Iancu nu poate să aibă dreptate când îşi acuză angajaţii, jucători şi antrenor.

PS: Marian Iancu ieri a mai atenuat din vorbe. Dar a început să dea sfaturi tactice, să facă schimbări în teren. La vreo 15 ore după meci. Olăroiu are o vorbă: “La finalul partidei, soluţiile cele mai bune sunt simple şi clare”. Asta ca să nu mă întreb de ce mai este nevoie de un antrenor la Poli.

(22 august 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Cine pierde mai mult?

Valentin ŞERBĂNUŢ

Cazul jucătorilor Abiodun şi Shroj s-a transformat într-un scandal în care cei doi fotbalişti mai reprezintă doar pretexte

Într-un război pentru care fiecare pauză competiţională reprezintă o nouă bătălie ce se duce între Constantin Iacov şi Marcel Popescu, Shroj şi Abiodun sunt folosiţi ca paravan. Până câştigă Iacov sau Popescu, cei doi jucători au dreptul să se pregătească numai în parcuri, excepţie făcând cel cu platani.

Între timp, comisiile federale sunt incapabile să rezolve un litigiu simplu. Este însă inadmisibil ca motivul întârzierii exagerate să fie reprezentat de concedii!

Preşedintele Comisiei de Apel, Mugur Filipescu se recuză în acest caz, pentru a nu i se putea imputa apropierea de Iacov. Un gest aparent nobil, dar prin care Filipescu îi acordă un mare ajutor preşedintelui de la FC Naţional. Deoarece această retragere a şefului Comisiei de Apel vine exact când la FRF bate vântul prin birouri şi lumea e plecată în concedii. Asta se traduce prin imposibilitatea de a forma o comisie cu un minim număr de persoane care să judece cazurile Shroj şi Abiodun. În consecinţă, cei doi fotbalişti stau şi aşteaptă dreptatea în orice formă, doar că nu primesc decât amânări peste amânări şi bilete dus-întors pe ruta Bucureşti-Timişoara.

Îl mai ţineţi minte pe Michael Thwaite? Acel fotbalist care stă de vreo opt luni pe tuşă din simplul motiv că a reprezentat o altă bătălie între Iacov şi Popescu? Vor avea Shroj şi Abiodun aceeaşi soartă? Înclin să cred că da. În Liga lui Mitică, în Federaţia Naşului şi în comisiile subordonate se permite în continuare batjocura fotbalistului. Până la urmă, Constantin Iacov va pierde probabil doi jucători pe care oricum nu îi mai dorea. Marcel Popescu va rata un comision, dar fotbaliştii vor pierde prin aceste lungi perioade de inactivitate ani de muncă.

(18 august 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

O măgărie, Ovi

Valentin ŞERBĂNUŢ

Cu ce drept va mai îmbrăca Ovidiu Petre tricoul alb-violet?

Este de apreciat că în iarna sezonului 2004-2005 toţi noii veniţi la Poli, inclusiv Ovidiu Petre, au acceptat un pariu de care alţii s-au ferit. La scurt timp, “Sârmă” a reintrat în circuitul reprezentativei României. Apoi a încheiat sezonul 2005-2006 purtând pe braţ banderola de căpitan al Timişoarei!

Şi nici la două luni distanţă, perioadă în care se zvoneşte că Oli l-ar fi bombardat cu telefoane pe jucător pentru a găsi o portiţă prin care să plece de pe Bega, Ovidiu Petre e gata să renunţe la Poli. Nu mai vrea să semneze acea înţelegere civilă, sperând că printr-o decizie a vreunei comisii va reuşi să treacă în tabăra Stelei. Se spune că îşi doreşte asta pentru că acolo antrenează “tăticul” Cosmin Olăroiu...

Vax! Ce motiv subţire! Un fotbalist cu reale calităţi nu joacă bine doar sub comanda unui singur antrenor. Într-o carieră de jucător, poate să însemne ceva numele celui care e pe bancă la un anumit moment, dar niciodată totul. Şi personal nu cred că încercarea lui Petre de a se despărţi de Poli, sau de a pleca la Steaua, este în primul rând de nivel sentimental. Mult mai convins sunt că mijlocaşul îşi face calcule referitoare la cota sa şi un transfer bun în străinătate, dacă ar ajunge în Champions League, sau cel puţin în grupele Cupei UEFA.

Dar dacă va rămâne la Poli Timişoara, ceea ce este foarte probabil, cu ce drept va mai îmbrăca Ovidiu Petre tricoul echipei de la care a încercat cu tot dinadinsul să plece? Faptele lui de acum l-ar putea costa chiar mai scump decât ar crede. Este lesne de înţeles că de acum încolo pe Bega, pentru un post de titular, Petre va avea de luptat nu numai cu alţi mijlocaşi la fel de valoroşi cum sunt Alexa sau Pleşan. El va trebui să îşi spele de pe obraz această revoltă, pentru a mai spera la tricoul naţionalei sau la un contract cu şase zerouri pe afară.

(10 august 2006, ProSport, editia de Vest)
Read More

Exaltare prematură

Valentin ŞERBĂNUŢ

Arădenii îşi fac deja planuri şi speranţe pentru meciul cu Steaua, dar ce va fi cu Vasluiul?

Cel puţin la nivel declarativ, conducerea clubului UTA face tot posibilul ca lucrurile să capete nuanţe aprinse de roz, după o primăvară şi o vară vopsită în gri mohorât. Se anunţă prime grase pentru orice punct, se leagă speranţe, se fac promisiuni. În fond nu este nimic rău, pentru că echipa lui Lăcătuş a arătat în prima etapă mult mai bine decât se preconiza. Dar este vorba de un singur meci şi în consecinţă de un singur adversar, care poate să aibă zile mai bune sau mai rele.

Astfel, declaraţiile făcute de oficialii alb-roşilor pot dăuna, dacă depăşesc în consistenţă exprimarea din teren a echipei. Bineînţeles că le este greu tuturor celor de la UTA să nu zâmbească măcar atunci când văd cum se afirmă sub ochii lor un jucător precum Simion, sau cum renaşte un Bogdan Mara pe care Rapid îl aruncase fără remuşcări. Dar entuziasmul nemăsurat poate avea efecte devastatoare. Iar faptul că arădenii deja îşi fac planuri pentru etapa a treia, cu Steaua, când încă nici nu s-a jucat meciul cu Vasluiul, este un semn că defazajul între pretenţii şi posibilităţi îşi face loc şi la Arad. Sigur, astăzi utiştii joacă pentru 30.000 de euro, iar banii primiţi pentru egalul cu Farul le-a adus un bonus mai ales moral. Dar faptul că deplasarea din Moldova figurează în minţile conducătorilor ca bifată nu poate să producă altceva decât o relaxare prematură. Cu certitudine nocivă, mai ales că FC Vaslui este o contracandidată directă pentru UTA la evitarea retrogradării, pe când un eventual rezultat pozitiv cu Steaua contează pentru onoarea jucătorilor şi a clubului, pentru o revanşă personală a lui Marius Lăcătuş. Însă în calculele subsolului, un meci direct câştigat cu Vasluiul valorează cât şase puncte.

(05 august 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Imagine cu purici

Valentin ŞERBĂNUŢ

A mai început un campionat, dar promovarea imaginii, mai ales pe plan local, rămâne inexistentă la Poli

Săptămâna trecută, conducerea administrativă a lui Poli a semnat un nou contract de sponsorizare. Va urma un altul, a existat unul precedent. Clubul de pe Bega începe să atragă, devine încet un mod de promovare. Dar din varii motive totul se opreşte brusc la legătura cu sponsorii. Poli este în acest moment doar motorul pe care se bazează concursurile şi promoţiile unor companii, pe când fanii nu au practic nimic de câştigat, sunt la aceeaşi distanţă de clubul lor ca înainte de orice investiţie.
Nimeni nu mai ştie când s-a născut ideea deschiderii unui magazin cu produse promoţionale. Dar de atunci, nu s-a realizat mai nimic! De fapt, în ultimul timp, la fiecare ieşire în faţă a celui care ar trebui să se ocupe de aspectul acesta, se aud aceleaşi scuze. Ba că sunt probleme cu fostele contracte de publicitate, ba că este prea puternică pirateria, ba că s-a pierdut foarte mult prin plecarea lui Hagi, cel mai mare produs al României ca publicitate. Doar că domnul Mihai Neguţ (pentru că el ar trebui să “făurească” imaginea grupării Viola), nu pare să fi înţeles că în Banat brandul numărul unu este Poli, cu istoria zbuciumată, cu retrogradările, promovările şi poveştile celor din tribună.
Între timp, până când se va înţelege acest lucru, biletele se vor vinde la tarabe ambulante, replici nereuşite ale echipamentului de joc se vând prin tot felul de pieţe, iar abonaţii rămân cu amăgirea că, odată, cândva, vor avea şi ei un beneficiu, o reducere de cinci-zece la sută la vreo minge în magazinul oficial.
(03 august 2006, ProSport, editia de Vest)
Read More

Contradicţii

Valentin ŞERBĂNUŢ

Primul meci pentru Poli a fost unul al contrastelor. Cum vor decurge lucrurile?

Primele 20 de minute, puse în balanţă cu ultimele 20. Agresivitatea lui Emeghara, care l-a blocat pe Nicoliţă tot meciul, pusă în oglindă cu pasele lui imprecise. Desprinderile excelente de marcaj ale lui Grigorie, necontinuate însă cu pasa decisivă spre unul din ceilalţi colegi din ofensivă. Intervenţiile imperiale ale lui Mehmedovic şi McKain în faţa atacanţilor stelişti, succedate de ieşiri la ofsaid nesincronizate. Reflexele lui Popa alternate cu respingeri în faţă şi ezitări la centrările oaspeţilor.
Sunt doar câteva imagini care mi-au rămas în minte după Poli – Steaua. Apar contururi excelente, dar sunt încă slab trasate, nu subliniate şi îngroşate. Poate mai important decât câştigarea unui punct, meciul cu Steaua a dovedit că pretenţiile moderate pentru acest sezon - cel puţin la nivel declarativ - ale oficialilor lui Poli sunt îndreptăţite. Sorin Cîrţu va trebui să găsească soluţia fiecărei probleme, să pună apoi accentul pe ceea ce a reuşit deja să construiască. Jocul cu Steaua nu a fost un regal fotbalistic, dar este de apreciat că în mai puţin de o lună, “Sorinaccio” a pus bazele unei echipe care a făcut faţă cu brio altei formaţii, una cu pretenţia de a accede în Champions League. Până la urmă cu ce a fost Steaua superioară lui Poli? Numărul marilor ocazii este egal, al greşelilor la fel.
În aceeaşi măsură ca aportul lui Cîrţu la dezvoltarea echipei poate contribui şi conducerea. De data aceasta nerăbdarea lui Marian Iancu nu mai este evidentă în fiecare declaraţie, în fiecare interviu sau în fiecare acţiune. Cert este că lui Iancu nu îi place să aştepte, dar totuşi cred că a tras nişte concluzii din experimentele nereuşite ale sezonului trecut. Sau cel puţin acestea sunt semnalele transmise de el.
(31 iulie 2006, ProSport, editia de Vest)
Read More

Revenirea unei legende

Valentin ŞERBĂNUŢ

Anul acesta anotimpurile deraiaseră pentru UTA. Primăvara a fost rece şi grea, dar se speră la o toamnă înfloritoare

În urmă cu vreo trei săptămâni mă întrebam dacă Marius Lăcătuş şi UTA vor reuşi să formeze un lot de jucători pentru prima ligă, având la dispoziţie un milion de euro şi mai puţin de o lună. Până acum cantitativ s-a strâns un vestiar de fotbalişti. Un număr de două ori mai mare de jucători a fost refuzat, iar în lotul alb-roşilor au ajuns şi câteva nume consacrate. În primul rând Bogdan Mara, care încearcă renaşterea pe plan sportiv, după eşecul de anul trecut numit Rapid. Apoi Ionuţ Bălan, Sorin Oncică sau Bogdan Apostu vor pune şi ei osul pentru echipa fanion a Aradului. Din discuţie l-am lăsat deoparte pe Daniel Tudor, el a fost de două ori cel mai bun portar în Ungaria, acum trebuie să continue pe acelaşi drum, nu să mai confirme vreo aşteptare. Aşadar pe hârtie sunt fotbalişti, testul lor însă începe abia de astăzi. Şi încă în compania Farului Constanţa, o nucă tare a primei divizii.
Dar importantă şi marcantă este revenirea în prim-plan a Aradului fotbalistic. E vorba de regăsirea tradiţiei şi a istoriei, a unei campioane pierdute într-o mulţime de probleme distribuite pe o lungă linie a timpului. Chiar dacă UTA nu a intrat în Liga I pe picioarele ei, ci printr-o mişcare legislativă şi prin dorinţa unor oameni de afaceri sau chiar un joc al autorităţilor locale, cu gruparea arădeană a reapărut şi o altă atmosferă pe prima scenă a fotbalului românesc. Vom avea un nou stadion clocotind, comparativ, de exemplu, cu dezolanta arenă Selena din Bacău. Vom mai avea parte de noi capitole ale tradiţionalului derby Poli – UTA. Adică va exista o echipă vie care îşi merită locul.
Însă de acum pentru arădeni important este să îşi dea seama că apa rece nu conţine alcool, să nu se îmbete cu ea, pentru că visul poate să se destrame la fel de repede cum s-a creat.
PS: Ca orice moment frumos dar real, există şi partea urâtă. 30 RON nici la teatru nu se plăteşte, dar ce să se mai discute, cine vrea să vadă meciuri...
(28 iulie 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

S-a întors

Valentin ŞERBĂNUŢ

Corpodean poate sau nu să greşească, în urmă cu o lună şi alţii au greşit faţă de el

Ultima săptămână fotbalistică a sezonului 2005-2006 a însemnat pentru Poli Timişoara un adevărat război al declaraţiilor şi al memoriilor neplăcute legate de istoria rivalităţii Poli – Dinamo. Pe atunci, energiile şi atacurile bănăţenilor s-au canalizat în direcţia arbitrajului. Ca de obicei înaintea unui asemenea meci, la rampă a ieşit profesorul Ion V. Ionescu. Într-o conferinţă de presă, în aproximativ 30 de minute, îl transformase pe Corpodean într-un veritabil duşman al lui Poli. Tot în acele zile s-au rememorat cu lux de amănunte meciurile în care alba-iulianul greşise în defavoarea violeţilor. În câteva zile, arbitrul devenise pur şi simplu măcelarul viselor timişorene, întruparea tuturor monstruozităţilor “Epocii de Aur”.
Partida Poli – Dinamo însă ştim cu toţii cum s-a jucat, cum s-a terminat. Arbitrajul a fost corect, toată lumea a fost mulţumită după meci. Un singur lucru uitaseră oficialii timişoreni. Să îi transmită scuze lui Sorin Corpodean, chiar şi cu jumătate de gură. Şi asta nu pentru că fluierase fără intenţii rele, e meseria lui să fie cinstit şi ţine de talent să arbitreze corect. Dar merita scuze, pentru că fusese pur şi simplu spulberat pe seama unor scenarii care însă nu s-au împlinit la ora meciului.
Dar acum? Corpodean conduce la centru din nou un meci la Timişoara, după o delegare nu neapărat ilegală, dar cu siguranţă anormală, pentru că arbitrază în două partide consecutive ale aceleiaşi echipe. Iar dintre meciul etapei 30 cu Dinamo şi meciul primei etape, cu Steaua, contează infinit mai mult cel de sâmbătă. E prima luptă a unui război, nu tratatul de pace al unui conflict deja pierdut, aşa cum fusese Poli – Dinamo în luna iunie. Sâmbătă, Corpodean îşi va aminti toată istoria. Poate că nu va ţine o parte, poate că va greşi din nou, oricum se va putea scuza uşor. Fusese acuzat şi când a greşit, şi când a fost corect.
(26 iulie 2006, ProSport, editia de Vest)
Read More

Regăsirea

Valentin ŞERBĂNUŢ

Caramarin se va regăsi odată cu un mesaj vechi pe care aproape toţi l-au uitat

În primele meciuri jucate pentru Poli, Gabriel Caramarin a purtat tot timpul pe sub echipament un tricou cu dedicaţia “Pentru voi, «Commando Viola»”. Între timp, tricoul respectiv s-a pierdut, iar mesajul părea perimat, tot mai şters. Aveam senzaţia că s-a pierdut în meciurile mediocre ale sezonului trecut, în dezamăgirea care îi marcase parcă privirea optarului de la Poli la demiterea lui Cosmin Olăroiu. Ba mai mult, în această vară apăruseră o mulţime de zvonuri că Gabriel Caramarin va pleca la Steaua.

De acum, despărţirea lui Poli de mijlocaş este foarte puţin probabilă. Se pare că şi-a câştigat locul în echipă, cum era şi logic la valoarea pe care o are. Este extrem de apreciat de Sorin Cîrţu, care a fost generos în aprecieri la adresa lui “Cara” cu fiecare ocazie. De altfel, cu siguranţă că “Sorinaccio” l-ar trece la capitolul “fotbalişti”, în clasificarea pe care tehnicianul oltean a mărturisit că o face (la instalarea pe Bega, antrenorul spunea: “Există două categorii: jucători de fotbal şi fotbalişti”). Şi nu în ultimul rând, Caramarin a fost desemnat din nou unul dintre căpitanii echipei timişorene.

Aşadar va reuşi oare să depăşească coşmarul sezonului trecut, culminat cu exilul la echipa a doua, caracterizat de o mulţime de acuzaţii mai mult sau mai puţin fictive care nu fac cinste unui sportiv? Va redeveni acel optar care deranjează cu lejeritate păianjenul de la 25 de metri, care deschide jocul excelent sau care speculează fiecare pripeală a fundaşilor adverşi?

El, ca fotbalist, are de luat o revanşă. Trebuie să arate că nu este un jucător de locul opt, iar prin asta că Poli nu e o echipă de mijloc. Caramarin trebuie să regăsească mesajul pe care îl purta în primăvara anului 2005. Nu la propriu, ci la figurat, prin evoluţiile de pe teren.

(20 iulie 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Despărţiri moderate

Valentin ŞERBĂNUŢ

Prin împlinirea unui ideal opus trecutului unei persoane, despărţirea este rar elegantă

În urmă cu vreo două sezoane, la revenirea lui Bogdan Lobonţ în ţară, la Dinamo, portarul a imitat un soldat cu o mitralieră, ţinta lui imaginară fiind peluza rapidistă, la un meci al câinilor în compania giuleştenilor. Adică punea la zid exact clubul de la care se lansase.

Zilele acestea, a mai apărut un alt fotbalist al fotbalului intern gata pregătit să repete, într-un mod mai mult sau mai puţin original, gestul de atunci al lui Lobonţ. În prima lui zi trecută de la “încorporare”, într-un articol publicat de ProSport, Gigel Coman povestea cum şi-a îndeplinit un vis: “Mi-am dorit mult să ajung la Steaua”. “Gicane”, să-nţelegem atunci că e echivalentă cu “mi-am dorit mult să plec de la Poli”? Cu siguranţă nu se aşteptau mulţi la o declaraţie de curtoazie sau de fals regret, iar un asemenea gest nici nu era necesar. Însă eleganţa face de multe ori diferenţa într-o despărţire, într-o luptă născută mereu din marile orgolii ale sportului. Oare va exista în prima etapă, când se joacă Poli – Steaua, vreun gest din partea lui Coman la adresa publicului timişorean? Oare fostul mijlocaş polist va călca pe urmele lui Neaga, ridicând degetul mijlociu către Peluza Sud, sau ale lui Nicoliţă, rămas surd când putea să audă?

În fine, Andrei Cristea, a doua parte a ultimei tranzacţii dintre timişoreni şi stelişti, a fost mult mai subtil, respectându-şi trecutul, respirând încrezător viitorul: “Pentru mine Steaua reprezintă un capitol frumos, dar acum este închis. Vreau să fiu cât mai bun la Poli”. Adică a plecat din Ghencea cu o strângere de mână şi a venit în Banat, unde nu a avut şi el parte de bannere ostile, pentru că nu ieşise niciodată în evidenţă din postura de mare stelist.
Din păcate însă, sunt foarte puţini aceia care ştiu să se despartă frumos de trecut.

(19.07.2006, ProSport, editia de Vest)
Read More

Fotbalul bate imaginea

Valentin ŞERBĂNUŢ

Brazilia - Franţa a fost o nouă lecţie. Pe teren, în cele 90 de minute, toţi fotbaliştii au strict două picioare

Fără îndoială, selecţionata condusă de Carlos Alberto Parreira a fost picanteria Mondialului din Germania. Brazilienii au reprezentat cea mai scumpă echipă, vânzările obiectelor promoţionale s-au comparat poate doar cu cele ale ţării gazdă, în jurul fotbaliştilor sud-americani s-au ţesut cele mai multe intrigi, antrenamentele lor erau de fapt ocazii pentru curioşi de a vedea pe viu adevăraţi idoli ai fotbalului, sau din când în când chiar şanse de a-i atinge. În acest context, fotbalul trecuse pe locul secund, în umbră, iar eliminarea Braziliei a venit logic, în momentul în care adversarii lui Ronaldinho & co. au realizat că Selecao era în acel moment decât un produs – colosal, ce e drept – al imaginii şi a politicii de marketing.

Nu am expus întâmplător analogia (de)căderii brazilienilor. Într-un an şi jumătate, de când Marian Iancu hotărăşte destinul echipei, Poli Timişoara s-a regăsit, la nivel local, pe acelaşi sistem cu Brazilia. Bănăţenii s-au ghidat în principal pe imaginea generată de bombe pe piaţa transferurilor, optimism excesiv, vorbe măreţe şi nume sonore. Iar fotbalul devenise tot o tangentă la noua faţă a clubului. Este cinstit să admit însă şi un amendament, pentru că, prin această politică, Poli şi-a făcut intrarea într-un careu de aşi al campionatului.

Însă de acum fotbalul ar trebui dezvoltat, cultivat şi crescut ca principal element în atingerea obiectivelor. Asta înseamnă acordarea timpului necesar pentru construcţia şi dezvoltarea echipei, pornind din vestiar. Marian Iancu zicea vineri, la prezentarea oficială a lui Sorin Cârţu, că aşa va fi, că nu va mai exista un nou “experiment Hagi”. În alte cuvinte, fotbalul bate imaginea, un lucru pe care încet-încet îl învaţă şi Poli Timişoara.

(02.07.2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Pariul reciproc

Valentin ŞERBĂNUŢ

Marius Lăcătuş a acceptat o mare provocare, dar greul pentru el abia acum începe

Idolul steliştilor refuzat în Ghencea încearcă să îşi construiască o carieră tocmai în partea cealaltă de ţară. La Arad s-au coagulat din nou factorii şi acum există voinţă şi susţinere. Însă problemele sunt persistente la toate nivelurile. Bineînţeles, se lucrează la infrastructură, va fi format un lot în timp record, iar Lăcătuş are la dispoziţie un milion de euro pentru transferurile de jucători. Practic se pune problema ca în titlurile comediilor tipic hollywoodiene. “How to spend a million in five days?” (n.r. - Cum să cheltuieşti un milion în cinci zile?). Cu siguranţă că în fotbalul nostru nu ar fi o mare problemă, din moment ce valori discutabile sunt evaluate la sume incomparabil mai mari. Aşadar, nu este o sumă exorbitantă comparativ cu alte cluburi care investesc adevărate averi în fiecare pauză competiţională. Dar cheltuit cu minte, acel milion ar putea deveni extrem de util. Fără doar şi poate, lista de jucători pe care i-ar dori arădenii conţine zeci de nume, tot felul de jucători pe tot felul de posturi, iar până duminică noul antrenor speră că va reuşi să îi trieze şi să şi-i aleagă, în măsura posibilităţilor financiare, pe cei mai buni.

Ca o concluzie, de această sumă de transferuri (un milion de euro), se agaţă speranţele lui Marius Lăcătuş pentru o afirmare în munca de antrenor. Iar de Lăcătuş se leagă multe din speranţele renaşterii fotbalului arădean.

Astfel, UTA şi noul ei tehnician reprezintă pariuri reciproce. Fiecare depinde de posibilităţile şi capacităţile celuilalt. Deocamdată pare un mariaj dătător de speranţe, condus de o singură condiţie: toţi cei implicaţi vor trebui să evite o posibilă criză de timp. De altfel ăsta poate că a fost şi unul din motivele pentru care nu s-au mai continuat negocierile cu Aurel Şunda. Vorba lui Marin Preda, timpul nu mai avea răbdare.

(28 mai 2006, ProSport, editia de Vest)
Read More

Varianta Cîrţu

Va fi numirea lui “Sorinaccio” o dovadă de maturitate din partea lui Iancu, sau va fi un compromis?

Valentin ŞERBĂNUŢ

Cine l-a crezut pe Marian Iancu atunci când spunea că este corect să negocieze numai şi numai cu Lucescu? A fost convins că îl aduce pe Răzvan, a avut promisiunea verbală a antrenorului, dar la noi nu e ca la alţii şi cuvântul nu e şi cerneală pe contract. Aşa că timpul îndelungat investit în negocierile cu Lucescu s-a întors împotriva Timişoarei.

Cea mai mare întrebare de acum este ce fel de situaţie crează aducerea lui Sorin Cîrţu? Este ultimul antrenor care a adus un titlu provinciei, foarte rar a plecat de la vreo echipă din cauză că nu a avut rezultatele pe care şi le-a propus acel club şi nici nu are mari sentimente legate de echipele bucureştene. Ba mai mult, într-o discuţie de ieri cu fanii timişoreni, olteanul a spus că a refuzat în iarnă Dinamo, pentru că acolo nu şi-ar fi găsit locul.

Sorin Cîrţu trebuie însă acum să se lupte cu nişte umbre şi are ceva mai mult de o lună de zile la dispoziţie să le învingă. Acestea sunt reprezentate de numirea lui în grabă, de imaginea “soluţiei de avarie” pe care a primit-o din startul negocierilor. După ce l-am ascultat ieri cum vorbea atât cu ziariştii cât şi cu jucătorii şi suporterii, sunt convins că, dacă Marian Iancu îi va acorda timpul necesar, va reuşi să se facă auzit, pentru că are ce spune!

Numirea lui Sorin Cîrţu pe banca lui Poli ar mai putea reprezenta însă şi testul de maturitate în fotbal pentru Marian Iancu. Dacă preşedintele lui Poli a gândit mutarea asta drept o etapă finală pentru performanţă, atunci poate va avea un câştig. Altfel, dacă Sorin Cîrţu va fi varianta de avarie până la găsirea unui alt “Hagi” intern sau extern, Iancu va da dovadă că încă nu a terminat nici abecedarul fotbalului.

(26 iunie 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Şansa lui Bălace

“Nedved” din Banat a ajuns la maturitate sportivă. Mai mult nu va creşte, dar ar putea să piardă

Valentin ŞERBĂNUŢ

Văzut mereu drept un jucător muncitor, dar nu cu foarte mult talent fotbalistic, Silviu Bălace a făcut constant parte din prima echipă. A fost, poate mai mult decât oricine, liantul dintre Poli care se lupta pentru menţinerea în prima divizie şi echipa care acum îşi propune obiective europene. Este golgeterul echipei, toate golurile sale sunt surprinzătoare, prin execuţii pe care le reuşesc extrem de puţini fotbalişti ai campionatului mioritic. Şi totuşi, când înscrie sau când dă o centrare de gol, deasupra lui se ridică mereu aceleaşi cuvinte crude: “nimereală” sau “bulan”.

Oare e greu de acceptat că Bălace a avut o ascendenţă sportivă? Până la urmă evoluţia era şi normală. A ajuns la 27 de ani, în noiembrie va face 28. Vârsta maturităţii sportive pentru un fotbalist. Odată cu ea, pentru căpitanul lui Poli a apărut şi şansa, fiind ofertat de nou-promovata în Bundesliga, Energie Cottbus. Deja s-a înţeles cu nemţii din punct de vedere salarial, ar urma să câştige de aproape 10 ori mai mult ca la Poli, iar de luat în calcul este că vine vorba de campionatul Germaniei. Asta pentru că până nu de mult Silviu Bălace trezea interesul numai în rândul echipelor de pluton din Ucraina, din Rusia sau din Ungaria. Bineînţeles, şi Energie este o echipă împotriva căreia mulţi vom paria când va evolua în compania lui Bayern, Werder sau Schalke, dar probabil că şansa Cottbus este un ultim tren pentru “Nedved”.

Dar Marian Iancu nu îi dă drumul. Aşteaptă să aducă un antrenor, care să spună apoi dacă se poate lipsi de jucător. Patronul lui Poli însă nu trebuie să omită faptul că un transfer este ultima ocazie nu numai pentru sportiv, ci şi pentru club să obţină un profit din vânzarea lui Silviu Bălace. Poate ar trebui să se ţină cont şi de faptul că, pentru fotbalist, plecarea în Bundesliga ar mai putea însemna şi un post la echipa naţională, un vis cu care căpitanul timişorean a mai cochetat, a mai apărut pe listele de loturi lărgite, dar niciodată nu a rămas în structura reprezentativei.

Deci merită sau nu Bălace şansa vieţii sale?

(12 iunie 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Ce vreţi cu turneul?

Timişoara a fost din nou aleasă pentru un “eveniment” fotbalistic. În folosul cui?

Valentin ŞERBĂNUŢ

Triunghiularul dintre selecţionata Ligii, Poli şi Hajduk Kula reprezintă în cel mai bun caz un test îndoielnic pentru echipa lui Rotariu. Doamne, Oli, câtă dreptate ai avut ieri când ai spus asta: “Organizatorii au luat în considerare faptul că la Timişoara sunt mulţi iubitori ai fotbalului şi pentru prima acţiune a selecţionatei LPF au ales acest loc”. Într-adevăr, dacă organiza Liga un turneu de amicale în Bucureşti, probabil că ziariştii puteau transmite repede şi cu exactitate numărul spectatorilor din tribune, iar de bilete nu putea fi vorba. Dar turneul ăsta a fost bine gândit. În Banat uneori şi cacealmaua se plăteşte.

De ce o cacealma? Până la urmă, ar fi vorba de cei buni care nu au avut loc între cei mai buni. Şi totuşi, rapidiştii au spus pas, la fel au facut până şi fotbaliştii Jiului! Motive sunt destule pentru fiecare, orgoliul de club şi pregătirea ultimelor etape fiind doar cele vehiculate.

Meciurile de azi vor fi însă o bună ocazie pentru Ligă de a-şi transmite mesajul nerostit: “Măi oameni buni, noi n-avem nimic cu Timişoara, dovadă că primul meci al selecţionatei Ligii vi-l dedicăm”. Direct la ţintă, la publicul timişorean, un contestatar declarat al structurilor fotbalistice bazate pe sec de Murfatlar. Dar un public de la care forul lui Mitică speră să mai câştige câţiva gologani, chiar din biletele cu preţ de meci oficial ale acestui... eveniment.

Nu în ultimul rând, este şi pentru Cosmin Olăroiu, selecţioner al echipei LPF, o nouă ocazie să spună cât de bine s-a simţit în Banat. Să vină pe Bega chiar la o săptămână după plecarea lui Hagi. Să scarpine cu unghiile o rană încă purulentă, să trezească în fanii Viola o nouă comparaţie între el şi succesorul lui pe banca tehnică timişoreană. De ce nu, să îşi audă încă o dată numele ca un ecou de care Poli nu mai poate să scape în ruptul capului?

Din turneul lepefist poate doar Iosif Rotariu ar avea ceva de câştigat. Sigur, pentru el un amical în această perioadă era imperativ. Dar cât îl ajută aceste meciuri când trei jucători, Bălace, Popa şi Coman, vor juca pentru Poli dar şi la “FC Liga lui Mitică”, iar vreo şase sunt accidentaţi?

(26 mai 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Pierduţi în obiective

Hagi este singurul om de la Poli care îşi mai urmăreşte planul. Nu a căzut victimă deznădejdii, ştie ce a negociat şi pentru ce şi-a dat acordul

Valentin ŞERBĂNUŢ

Commando Viola e gata să închidă peluza pentru un meci în semn de protest. Jucătorii sunt timoraţi şi speriaţi, Marian Iancu face evaluări. Cu toţii, suporteri, patron şi jucători, îşi caută încrederea şi speranţa prin fel şi fel de cotloane ale propriilor memorii şi experienţe fotbalistice, în declaraţii mai mult sau mai puţin consistente, comparând momente şi antrenori, analizând tablouri generale şi posibile soluţii.

În acest timp, un singur om rămâne la fel de determinat, de dăruit, de hotărât şi de încrezător în forţele proprii şi în Poli: Gică Hagi. Totuşi poziţia lui este cea mai instabilă. Evident, obiectivul său nu este oricare din primele zece locuri. Iancu îi cere să fie cel puţin pe aceeaşi poziţie cu Poli în sezonul trecut. Adică să termine pe şase. Dar Hagi mai are un obiectiv: să formeze o echipă. De fapt aceasta ar fi şi ţinta reală, pentru că între locurile şase şi zece există o singură diferenţă: suma mică de bani încasată din drepturile TV.

Şi atunci, dacă Gică Hagi va fi schimbat în vară, va avea dreptate: venise pentru un proiect de ani, nu pentru un retur, cine poate să îi reproşeze ceva? Însă Iancu se va contrazice încă o dată. Hagi ar fi al doilea antrenor demis, după Olăroiu, într-un sezon în care ambii aveau obiectiv construcţia unei echipe! Dar contradicţiile sunt frecvente în fotbalul autohton. Problema la Poli ar fi de ce a eşuat Hagi şi chiar Olăroiu? “Dacă Gică nu va reuşi la Timişoara, va fi numai din vina noastră”. Declaraţia îi aparţine tot lui Marian Iancu şi a fost făcută la instalarea fostului decar al naţionalei pe banca lui Poli. Pare o frază de faţadă, dar are implicaţii profunde.

Asta mai ales după ce Hagi a pus degetul pe rană, afirmând că îşi doreşte o conducere puternică şi unitate în club, afirmând că în aceste momente Poli are nevoie de încrederea propriilor oameni. Tehnicianul se simte părăsit, dar alta este esenţa. Oare în acest moment sau în viitorul apropiat conducerea lui Poli este capabilă să facă faţă jocurilor de culise ale diviziei A? Este capabilă să se ia la trântă zilnic nu numai cu presa, ci şi cu alte echipe sau cu forurile fotbalistice? Pentru că acestea sunt lucruri necesare unei campioane, poate chiar înainte de a porni construcţia unei echipe.

(13 mai 2006, ProSport, editia de Vest)

Read More

Tagguri

adrian mutu (4) Africa de Sud 2010 (5) alina dumitru (1) ANAF (1) Anja Andersen (1) antena 3 (1) arbitraj (3) arogantele etapei (11) australian open (1) Auto (3) baschet (5) ben collins (1) bet365 (1) bonetti (1) CFR (1) cfr cluj (1) Champions League (12) chiajna (1) ciclism (1) Cinism (14) concordia chiajna (1) CR9 (1) Cristian Gatu (1) cronica (7) cs otopeni (1) curiozitati (14) curtean (1) de la prieteni (1) digimobil (2) dinamo (5) Distractie (56) Diverse (30) divizia A (63) divizia sport (1) dopaj (2) dunarea giurgiu (1) echipa nationala (1) Eu (21) fc vaslui (1) Federer (2) Fenomen (8) Fotbal (49) fotbalul mic (1) fotbalul romanesc (2) Foto (6) FRF (6) furt (1) Gafa (5) Gheorghe Tadici (1) Handbal (7) huligani (1) ioan igna (1) ioan niculaie (1) ioan ovidiu sabau (1) Ironie (13) JO2010 (2) lance armstrong (1) laurentiu diniță (1) Le Tour (7) Legende (8) liga i (3) maria sharapova (1) messi (1) mitica dragomir (1) mitică dragomir (1) Mizerie (9) Mondiale 2010 (1) murray (1) Muzică (3) nadal (1) nereida gallardo (1) Nervi (19) nesimtire (4) NHL (15) nissan (1) offtopic (11) Olimpiada (8) Oltchim (1) Omagiu (12) Opinie (66) pariuri (26) phishing (1) poli timisoara (9) politia romana (1) politica (1) Preluate (5) Premier League (4) probleme pariuri (1) prosport (1) Prostie (24) Publicate (46) publicitate (3) radio (1) rapid (3) razvan lucescu (1) reclama (1) religie (1) Reprezentativa (17) respect (1) rubio (1) sabau (1) scandal (6) Serbia (1) Serie A (1) Snooker (2) sondaj (6) Speculatie (9) steaua (2) suporteri (2) telefonie (2) Tenis (10) the stig (1) top gear (1) unirea urziceni (2) universitatea craiova (2) victor piturca (1) victoria branesti (1) violenta (2) vodafone (2) ziaristi (25)