Asta da chestie bizară!

Poate că ar trebui să îmi văd de treaba mea, dar m-a uimit zilele acestea o precizare făcută pe siteul oficial al lui Poli Timişoara. Nu este vorba de vreun comunicat de înfierare şi o nouă ridicare de acreditări pentru cine ştie cine (sunt deja vreo cinci instituţii media în această situaţie), cum de ceva vreme se întâmplă. 
Este vorba de un mesaj în care fanii lui Poli sunt sfătuiţi cu ardoare să nu mai acceseze informaţiile anumitor părţi din presă şi, pentru a se informa, să urmărească doar cuvântările d-lui Iancu în anumite emisiuni de specialitate. Nimic uimitor până acum, aşa-i?

Ok, dar mesajul are un update, pus la câteva zile după postarea iniţială. Update care nici nu ştiu dacă a fost sesizat de multă lume. Alăturat găsiţi print-screen-ul. 


Deci clubul Poli Timişoara, prin mesajul domnului Iancu, întâi spune "să nu îi citiţi pe cutare şi cutare, să urmăriţi doar emisiunea cutare şi cutare", după care încearcă să le transmită celor care nu trebuie citiţi cum să îşi facă treaba. "Nu vorbim cu voi, sunteţi nişte mincinoşi, dar vă rugăm să vă daţi sursele".  

PS: Articolele nu sunt dedicate CLUBULUI, ci publicului. Sau aici este, de fapt, problema?
Read More

Mesajul subliminal al spotului "Lasă pe altcineva să conducă dacă ai băut"

Se dă una bucată spot de conştientizare. Unde va juca Vlăduţ când va fi mare? Analizaţi, vă rog.





Previziune: Vlăduţ va juca la Dinamo.


Raţiune: Din moment ce tatăl său conduce beat, provoacă un accident, o victimă îşi pierde viaţa, dar îşi păstrează carnetul de şofer, probabil că Vlăduţ este deja legitimat la Dinamo, ţinând cont de influenţa părintelui în rândul Poliţiei.


Mesajul subliminal al spotului este, de fapt, "carnetul se poate păstra şi dacă bei şi omori"?


PS: Acest blog se doreşte parte integrantă dintr-o inexistentă campanie împotriva abuzurilor de putere în România. Să şofaţi cu grijă şi când beţi, luaţi taxiul.
Read More

Patinatori, faceţi loc! Vin dansatorii de salsa!

Nu, nu aţi ghicit! Evgheny Plushenko nu este campion olimpic la patinaj artistic. Rusul a luat doar argintul şi Evan Lysacek i-a suflat aurul. De fapt i l-a suflat Lysacek sau arbitrajul? Un american şi un rus, primul care a mers cu un program bun dar nu excelent la sigur, al doilea care a făcut spectacol şi, spun specialiştii americani, a avut anumite dificultăţi mici la aterizări şi în programul său. Nimic major însă, nimic evident care să mă facă pe mine, mai puţin cunoscător în ale patinajului, să spun că a greşit.
O altă motivaţie apărută în presa americană pentru victoria lui Lysacek a fost că reprezentantul Statelor Unite a făcut o mai bună impresie artistică şi arbitrajul din patinaj trebuie să tindă spre această trăsătură.


Bun, asta este motivaţia americană şi o găsiţi pe toate siteurile sportive de peste ocean.


Pe de altă parte, programul de la Olimpiada din 2006 al lui Evgheny Plushenko era, până să îşi anunţe întoarcerea, etalon pentru arbitraj în patinajul artistic. Ceea ce demontează din start scuza "tendinţei" în arbitraj.


Apoi, vorbim despre ceea ce face diferenţa într-un program de patinaj. Lysacek a făcut opt "triple" în program, nicio "cvadruplă", apoi a pigmentat totul cu paşi artistici. Un program de nivel înalt, dar nu de cel mai înalt nivel. Plushenko a început cu o combinaţie "cvadruplă-triplă", toţi comentatorii l-au văzut cu aurul de gât după încheierea programului, dar paşii au fost cei care l-au tras în jos, conform arbitrajului.


Rămâne însă declaraţia lui acordată după încheierea concursului: "Voi accepta rezultatul, este unul bun pentru mine. Nu cred că am avut o prestaţie slabă azi, am avut o săritură cvadruplă şi normal că sunt puţin dezamăgit. Celălalt patinator nu poate să sară o cvadruplă dar câştigă. Dar acesta este sistemul, sistemul arbitrilor şi cred că trebuie să schimbăm ceva!". (Interviu acordat pentru EuroSport).


Mai rămâne ceva, analiza făcută de Sasha Cohen şi Elvis Stojko pentru Yahoo! Sports. Dacă nu îi ştiţi, pe scurt, ambii sunt foşti medaliaţi olimpici în cariera lor plus altă puzderie de titluri pentru fiecare. Sasha este americancă, Elvis este canadian, şi totuşi consideră că Plushenko merita aurul. Ba mai mult, Elvis demontează prestaţia lui Lysacek, pe care presa din USA a văzut-o fără cusur. "Săriturile lui au fost foarte lente, se târâia în triplu-axel, amploarea săriturilor nu a fost nici măcar apropiată de a lui Daisuke (n.r. - medaliatul cu bronz al concursului)". Aveţi mai jos toată analiza:





În fine, ca să înţelegeţi departajarea normală în patinajul artistic masculin, trebuie să vedeţi şi această reacţie de la Elvis Stojko, declaraţie făcută înainte de stabilirea clasamentului final. După aceea, veţi înţelege de ce merita Plushenko aurul şi de ce reprezentaţia lui Lysacek poate da un semnal pentru recul în patinaj.





Practic, mesajul acestui aur câştigat de Lysacek este: "nu contează cât de dificile sunt săriturile voastre, ci jocul paşilor dintre ele". În asemenea judecată, cine ştie, poate că peste trei olimpiade vom avea dansatori de salsa pe gheaţă şi nu va mai fi nevoie nici de "triple".


(sursa foto: www.vancouver2010.com)
Read More

Cea mai "rapida" coborare de la Olimpiada

Cât de frustrant să fie să mergi la Vancouver, să fii dată live în toată lumea şi să mergi vreo 10 metri pe schiuri? Putem afla din interviurile care vor apărea cu fata din acest video, după proba ei de ski alpin de la Olimpiadă. Realizarea îi aparţine franţuzoaicei Marion Rolland. 


Chute Marion Rolland - Watch more Videos at Vodpod.
Read More

Nodar, păcat că te-ai născut în Georgia

Văd acum pe Eurosport în reluare festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice Vancouver 2010. De juma' de oră vorbesc tot felul de oficiali, preşedinţi de comitete internaţionale şi organizatori. Toate au o trăsătură umană, toate aduc mulţumiri oamenilor care au făcut posibilă organizarea acestui eveniment, toate vorbesc despre propaganda făcută prin sport, dragoste, spirit al valorilor. 




Între timp, o concluzie rece stătea să aducă puţin calm dar să acopere în ipocrizie discursurile de deschidere, să umple de penibil foile pe care toţi aceşti înalţi oficiali şi-au scris vorbele cu multe zile înainte. O concluzie lipsită de umanitate, care avea să calce în picioare spiritul sportului în favoarea afacerii şi a importanţei prea mari pentru a mai se lua în seamă tragediile umane. Nodar Kumaritashvili murise din greşeala lui, acesta era verdictul în cazul concurentului la sanie decedat cu numai câteva ore înainte de startul JO pe pârtia olimpică.


După transmiterea rezultatului anchetei fulger, a apărut Jaques Rogge, preşedintele CIO, într-o conferinţă de presă. O frază rostită de el m-a lăsat blocat:  "It's not the time to search for reasons".
Oare? Încă dinainte cu câteva săptămâni favoriţii atrăgeau atenţia asupra pericolului pârtiei, care spuneau că vor exista mari riscuri, mai ales pentru sportivii neexperimentaţi sau cei care vor veni din ţări fără o tradiţie mare în sanie, cum este şi Georgia. Încă de la antrenamente, au fost peste zece incidente diferite pe acea pârtie de sanie şi probleme au avut şi anumiţi favoriţi la medaliile de aur. 
Oare ce se întâmpla dacă în locul nefericitului de Kumaritashvili ar fi fost un sportiv american? Mister Rogge, would that be the moment to search for reasons?


UPDATE: Pârtia a fost scurtată pentru reducerea vitezei, virajele periculoase au fost dublate cu panouri de lemn, startul se dă de la un punct inferior. Până la urmă aceste măsuri pot însemna recunoaşterea greşelilor de proiectare ale pârtiei, deci poate că nu georgianul a fost de vină pentru decesul său...
Read More

Câteva consideraţii după Superbowl şi termenul de Gridiron

Noaptea trecută am văzut trei sferturi din finala NFL. Am adormit la un moment dat. Nu m-a ţinut treaz suspansul şi nici celebrele reclame de Superbowl nu s-au văzut în transmisia preluată de Sport 1. Comentariul nu mi-a plăcut, prefer originalele, deşi le cunosc din hochei, nu din fotbalul american. Sunt convins că în engleză nu doar că sună mai bine, ci sunt de o calitate superioară cu un debit verbal extraordinar pentru care se face antrenament şi fără teamă de a se recunoaşte o greşeală - spre deosebire de România unde, cu toate reluările, marea majoritate a comentatorilor se chinuie efectiv să îşi demonstreze un punct de vedere greşit. De fapt nu cred că există în România comentator capabil să redea o transmisie într-un sport american la un nivel apropiat de al americanilor. 


Bun. Dac tot mă uitam, despre Superbowlul de azi-noapte am vrut să scriu ceva, dar nu prea aveam ce. Era sec, era o noutate pe care mi-o forţasem şi nu mă pasionase. Încet-încet, am ajuns la critică şi de acolo la lista de mai jos. 


1. Fotbalul american se joacă cu mâna. Dacă ei ar fi inventat fotbalul şi restul lumii ar fi inventat fotbalul american, erau îndreptăţiţi să ceară tutela asupra numelui sportului. 


2. Cu puţin ajutor de la Wikipedia, am aflat că americanii şi-au însuşit denumirea de "football" din derivaţia logică a rugby-ului, denumit complet "rugby-football". Pot rezulta două motive pentru adoptarea cuvântului secundar ca nume al sportului. Mai întâi, colonişti fiind, plebeii emigranţi erau în căutarea propriilor identităţi care să îi rupă de Anglia. Un fel de construcţie a valorilor pentru a nu adopta cele de care fugiseră. Dacă nu a fost aceasta, putea fi vorba de incapacitatea de a diferenţia rugby-ul de fotbal, sporturi din care îşi trage originea această formă de manifestare sportivă. 


3. Ca să joci într-o echipă de fotbal american, nu trebuie să fii suplu şi atletic. Poţi fi chiar obez (vezi nr. 77 în poza de sus. În următoarea cred că e tot el, din profil, în dreapta) şi, cine ştie, poate în echipă se acceptă şi oameni cu boli cronice coronariene. Am văzut cel puţin trei jucători cu burţi imense în fiecare din echipele care au jucat finala NFL, deci în cel mai tare meci considerat în acest sport. Dacă poţi să joci finala şi cu vreo 30 de kg peste normal... 


4. Cam toate loviturile sunt toate permise, atâta timp cât omul care fuge cu mingea mai respiră. Fac pariu că în fiecare atacant din fotbalul american undeva, adânc în suflet, copilul din interior plânge sfâşietor. 


5. Ce e cu acei colanţi oribili? Nu se mai poartă de la Regele Soare încoace... 


6. Sunt ejj de antrenori într-o echipă. E aiurea.


7. Întotdeauna e debandadă şi brambureală pe margine, parcă ar fi la piaţă.


Acum că m-am mai distrat şi eu puţin, să vă spun numele adevărat al acestui sport, numele de care fug americanii ca dracul de tămâie (ce clişeu frumos), cuvântul pe care nu îl vor rosti niciodată şi pe care nu l-ar recunoaşte şi nu l-ar putea înghiţi, numele pe care Al-Quaeda l-ar putea folosi cu un impact mult mai mare decât încercările şi ameninţările de atentate. Este Gridiron. GRIDIRON!


În "biblioteca" termenilor sportivi, fotbalul american, care nu e fotbal, nu e rugby, se numeşte 


G R I D I R O N
Read More

Crash Course - Cum să agăţi o vedetă sportivă

Pe scurt, Alex Ovechkin e Lionel Messi în hocheiul pe gheaţă, dar mai şmecher. La 24 de ani are locul ca şi asigurat în Hall of Fame-ul NHL-ului, ceea ce este... dar stop! E un crash course, deci cum să îl agaţe o gagică pe Ovi? 


Intrând dezbrăcată pe gheaţă, în cazul că poate să sară peretele de plexiglas, fata s-ar alege probabil cu o căzătură zdravănă. E drept că paza o prinde mai greu fiind alunecos pe jos, dar dacă în arenă mai este un Colton Orr, s-ar putea să o ia la o rundă de box doar de verificare înainte ca bad-boy să vadă că e o fată. Exhibiţionismul din fotbal nu este o soluţie. 


O soluţie ar putea fi însă cea găsită de Jessica S. din Edmonton. Mai întâi, a "mutat" la un meci de hochei, evident, apoi a atacat printr-un mesaj pe Twitter.



Nu ştiu dacă mesajul şi-a făcut efectul, cert este că fata, deşi are un singur mesaj public pe Twitter, cel din poza de mai sus, apare în lista de numai 19 contacte urmărite de Alex Ovechkin. 
Read More

Dorinele, te bagi?

De o juma' de oră ne ştim adversarii pentru Euro 2012. Franţa, Bosnia, Belarus, Albania, Luxemburg. Pe la emisiunile de specialitate, toţi dezbat care ar fi fost grupa ideală, de ce e grupa asta uşoară, de ce e grea, cum putem să batem Franţa, dacă Domenech este un avantaj sau un dezavantaj pentru noi... 


Un mare avantaj pentru România este că în grupă există încă o singură echipă care contează din Uniunea Europeană şi în fotbalul european, Franţa. Mai pot fi şi alte avantaje ca vremea, stadionul din Constanţa, dar ceea ce contează este consistenţa naţionalei României, poate cea mai slabă din urna a doua valorică a tragerii la sorţi. 


Cu cine jucăm din garda veche? Mutu e out, Lobonţ nu cred că a mai apărat de luni de zile, Chivu săracu' sper să nu se mai accidenteze, dar are deja o istorie bogată la acest capitol, Contra are 34 de ani. Dar cine ştie, soluţia o fi stând ascunsă, Dorinel mai poate? 


Generaţia care venea din urma lor a eşuat de asemenea. Mirel Rădoi e naufragiat în deşerturile care ascund petrol şi te îngroapă ca fotbalist într-un munte de dolari, iar Gigel Bucur s-a dus să cucerească imperiul ţarist pornind din liga secundă. 


Generaţia viitoare întârzie şi ea să apară, Zicu, Torje, Tănase sau Tamaş se pierd între sticle de vin şi bombe... unele sexy.  


Campionatul intern oferă soluţii rarefiate şi pierdute. Dani Coman se blazează în mediocritate la FC Braşov, Pantilimon este încă tânăr. Avem o poartă mediocră. Cel mai bun fundaş dreapta este de fapt un stoper reprofilat, Maftei, în centru variante sunt multe, dar certitudini puţine. Şi totuşi, Răzvan îşi permite luxul să îl uite mereu pe Ştefan Radu în vreme ce îl forţează constant pe Gabi "un luft pe meci" Tamaş. Pe stânga să-i dea Domnul sănătate lui Raţ...


La mijloc am văzut valoare în Serbia - România 5-0. Varga a fost inexistent la Belgrad, dar e un jucător vânat cu ardoare în Liga I, n-avem pasatori cu viziune, avem câţiva închizători pierduţi pe ici pe colo, la Portsmouth e Cociş şi Codrea încă îşi aşteaptă şansele în Italia. 


Mizăm pe Mihai Roman, vă vine să credeţi?! Presa îl forţează pe Tănase, iar pe atac avem "arma" secretă, fiţosul Marica, la concurenţă cu Daniel Niculae. Nico e băiat bun, zău aşa, caracter frumos şi om cu inimă, dar mai trebuie să dea şi goluri. 


Ah, dar am deviat spre "internaţionali" şi despre Liga I sunt atâtea de spus. De fapt, sunt? Steaua va juca în apărare cu Parpas cel Slab şi vreo rezervă din tur, ofertele de la Dinamo sunt Cristea & Cristea când au chef să joace, Rapidul încă se mai chinuie să scape de puzderia mediocrităţii adusă sub Grant în mandatul Peseiro, CFR, cu excepţia Dică, plus Vaslui s-au umplut de importuri şi Timişoara îl oferă pe Pantilimon, plus promisiuni în Sepsi sau Bourceanu. Dar încă promisiuni, în vreme ce fraţii Costea sunt oi negre pentru Lucescu jr. 


Prea rar în ultimii ani vreunul din cei de mai sus sau vreun implant din campionatul intern a reuşit să se impună la naţională. Avem colecţii de vedete autohtone care se îneacă în meciuri cu Austria şi alte b-side teams. Dar noi ne gândim să batem Franţa şi să jucăm frumos... Vom merge la Euro, dar nu din valoare. 
Read More

Pilula lui Mutu şi fiţoşenia românilor

În ultimii ani, lumea prin ţara asta s-a ţăcănit tot mai mult. Au apărut tot felul de noi mici industrii cu prefixele "bio" sau "eco" şi cu etichete "100% natural". Oamenii, ca de obicei, au pus botul la toate produsele ăstea şi au devenit mai fitzoşi, au scos mai mulţi bani, au răsărit tot felul de nutriţionişti ca ciupercile după ploaie, femeile s-au apucat de slăbit cu regimuri neconvenţionale, într-un stil de viaţă pe care l-au considerat european. 


Doar că odată cu noul caz de dopaj al lui Adrian Mutu, oamenii nu au constatat numai că "Briliantul" este din nou o dezamăgire. Unii au înţeles că pot fi prostiţi atât de uşor să arunce bani aiurea pe produse neverificate, pe etichete mincinoase şi pe avize medicale date necinstit. Şi-au dat seama că stilul de viaţă european, sănătos, poate fi o minciună.


Doar că în Europa oamenii slăbesc şi altfel. E de ajuns să ajungi în Ungaria, iar dacă treci în Austria şi mai încolo înţelegi că viaţa sănătoasă este altceva decât alimentele "bio" şi pastilele de slăbit. Acolo oameni de toate vârstele ies din casă şi fac efectiv sport. Pe jos, pe bicicletă, în mers, în alergare, pe terenuri de tenis, de baschet, de fotbal. Pentru că ştiu deja că acolo le este sănătatea, nu în tuburi de vitamine pe care scrie "100% natural".


O altă problemă a cazului Mutu este că în urmă cu puţin timp ministerul sănătăţii dorea să schimbe toate medicamentele de import cu producţii autohtone. Câţi oameni mai pot avea acum încredere în reţetele româneşti primite de la doctori, în condiţiile în care prospectele se pot dovedi oricând mincinoase? Sunt oameni care suferă de boli serioase, care nu iau pilule pentru că vor să slăbească. Îşi pot permite aceştia să îşi lase soarta, viaţa şi sănătatea şi aşa şubredă în seama industriei de medicamente viciate, în seama comisiilor incompetente care dau avize fără să aibă idee (sau poate că aveau idee, ceea ce e mai grav) despre conţinutul produsului avizat pentru consum?


Cazul Mutu ar trebui să îi schimbe fotbalistului viaţa şi românilor viziunea asupra substanţelor pe care le-au îmbrăţişat cu atâta drag şi naivitate. 
Read More

Tagguri

adrian mutu (4) Africa de Sud 2010 (5) alina dumitru (1) ANAF (1) Anja Andersen (1) antena 3 (1) arbitraj (3) arogantele etapei (11) australian open (1) Auto (3) baschet (5) ben collins (1) bet365 (1) bonetti (1) CFR (1) cfr cluj (1) Champions League (12) chiajna (1) ciclism (1) Cinism (15) concordia chiajna (1) CR9 (1) Cristian Gatu (1) cronica (7) cs otopeni (1) curiozitati (14) curtean (1) de la prieteni (1) digimobil (2) dinamo (5) Distractie (56) Diverse (30) divizia A (63) divizia sport (1) dopaj (2) dunarea giurgiu (1) echipa nationala (1) Eu (21) fc vaslui (1) Federer (2) Fenomen (8) Fotbal (50) fotbalul mic (1) fotbalul romanesc (2) Foto (6) FRF (6) furt (1) Gafa (5) Gheorghe Tadici (1) Handbal (7) huligani (1) ioan igna (1) ioan niculaie (1) ioan ovidiu sabau (1) Ironie (13) JO2010 (2) lance armstrong (1) laurentiu diniță (1) Le Tour (7) Legende (8) liga i (3) maria sharapova (1) messi (1) mitica dragomir (1) mitică dragomir (1) Mizerie (9) Mondiale 2010 (1) murray (1) Muzică (3) nadal (1) nereida gallardo (1) Nervi (19) nesimtire (4) NHL (15) nissan (1) offtopic (11) Olimpiada (8) Oltchim (1) Omagiu (12) Opinie (66) pariuri (26) phishing (1) poli timisoara (9) politia romana (1) politica (1) Preluate (5) Premier League (4) probleme pariuri (1) prosport (1) Prostie (24) Publicate (46) publicitate (3) radio (1) rapid (3) razvan lucescu (1) reclama (1) religie (1) Reprezentativa (17) respect (1) rubio (1) sabau (1) scandal (6) Serbia (1) Serie A (1) Snooker (2) sondaj (6) Speculatie (9) steaua (2) suporteri (2) telefonie (2) Tenis (10) the stig (1) top gear (1) unirea urziceni (2) universitatea craiova (2) victor piturca (1) victoria branesti (1) violenta (2) vodafone (2) ziaristi (25)