Uneori sunt melancolic. La mulți ani

Timișoara era în urmă cu cinci ani la coada clasamentului și Toni Doboș la capătul puterilor sale. Făcuse multe pentru Poli, dar drumul dădea într-o fundătură. Căuta un patron pentru ca acest copil al său, așa cum îi plăcea să alinte echipa, să trăiască mai departe, să crească frumos și deștept, să hrănească iubirea și orgoliul fanilor bănățeni cu rezultate mari și ambiții.

Abia împlinisem 21 de ani și eram în primul meu an de presă, eram entuziasmat de lumea pe care o găsisem și visam să scriu cândva coloane de editorial. Stăteam de plăcere de multe ori până târziu doar ca să văd prima pagină de “mâine”, iubeam camera aia rece iarna și caldă vara de pe Revoluției numărul 8, eram la etajul trei, ultimul, oferea un fel de intimitate aparte la un loc cu holul unde fumam fără să mă intereseze anunțul cu fumatul interzis. Acolo m-am născut profesional, lângă Luci Lipovan, prins în acel sfârșit de 2004 cu ochii în Top Capital după un potențial investitor la Poli și pus mereu pe telefoane. Cumva, aflase de un consorțiu dubios condus de niște români cu sediul în Londra. Era Balkan Petroleum Ltd., iar în ziua din acel decembrie, până seara, pe o poză făcută de Ocsi și prelucrată de Aetres (prietenii știu), aveam în fața ochilor pe Mac-ul lui Cristi macheta tricoului cu sigla BkP.

Ziarul a avut retur practic zero, au urmat alte ediții, cu zilele, au început să apară numele și numerele celor din BkP, Emil Roșianu a fost primul care a vorbit despre proiectul lor la Timișoara, apoi s-a prezentat la reunirea din ianuarie a echipei. Era un ger incredibil, eram cu Jaka și cu Ocsi undeva pe terenurile sintetice de la Banu Sport și înghețam când a apărut Roșianu în ceva Audi, nu știu de care. Era îmbrăcat într-un costum elegant, dar nu schița nici un gest de frig. Undeva în colț, ziariștii făceau glume cu mafioți, el și Toni strângeau mâna simbolic, bătuseră palma și Timișoara urma să aibă alte surprize. Olăroiu și lotul FC Național, Contra – transfer pe care Bucureștiul nu l-a crezut, transfer pentru care am cerut suplimentare de tiraj și s-a vândut tot ziarul -, Moldo, Ovidiu Petre și alții.

Era începutul. Au urmat ani cu multe amintiri frumoase, cu subiecte de tot felul, uneori cu greșeli, toate cu oameni frumoși alături. Luci, Ocsi, Cristi, Schili, Jaka, Sile, Roxana, Alex, Cornel, Virgil, Radu, cronologic luați, sunt toți prieteni.

Nu știu ce va aduce 2010. La Poli, un nou război între BkP și autorități și poate că proiectul Timișoara al lor se va încheia. Nu știu ce va fi la ProSport, nu știu ce va aduce 2010 în niciun capitol și nu cred că sunt oameni care să știe cu exactitate, dar știu că ultimii cinci ani m-au maturizat, chiar dacă am pierdut definiția de suporter, m-au învățat că drumurile nu au fundături dacă te zbați și știu că aș vrea alți ani ca ăștia.

La mulți ani tuturor, fie ca 2010 să vă aducă acele clipe care te fac să adormi seara bucuros și mulțumit de tine, fie ca acele vise pe care dimineața le regăsiți în crâmpeiul dintre somn și trezire să ia contur, fie ca prezentul să nască un viitor la capătul căruia să se audă Sinatra și “I did it my way”.
Read More

Bătaia bătăilor. Adică pumni, pumni și pumni

- Cunoștințe aprofundate despre hockey
- Debit verbal intens, coerență și dicție
- Partizanat cu o echipă
- Noțiuni elementare de box, kickbox, judo

Cam acestea sunt cerințele pentru un comentator sportiv de NHL.

În comentariile sportive din România, cum aprinde un fan o torță, cum intră câte un bezmetic pe teren, cum se iau la harță doi sportivi, comentatorii încep cu frazele lor șocante. "Este absolut incredibil ce se întâmplă", "Nu se poate așa ceva", "Haaaaoooos".
În NHL nu există torțe în public, nu am văzut bezmetici pe gheață, dar bătăile intre sportivi sunt crâncene și la ordinea zilei. Comentatorii se comută pe "modul box" și încep să descrie tehnic pumnii care se cară pe gheață, să explice loviturile, să declare câștigători. Arbitrii nu se bagă până nu pică unul la pământ, apoi dictează penalizări și își văd mai departe de joc. Mai nou, de Crăciun, de Paști și alte sărbători, posturile TV din România dau câte un rezumat din NHL, din NBA... De cele mai multe ori numele sportivilor sunt greșite, uneori și ale echipelor, clasamentele sunt hieroglifice, importanța unui joc nu există, iar rezumatul unui meci de peste ocean de obicei este deschis de o încăierare pe aceeași caracterizare: "haaaaoooos".

Așa că am căutat cel mai dur meci din istoria NHL-ului și am găsit o bătaie generală din 5 martie 2004 într-un meci Philadelphia Flyers - Ottawa Senators, 5-3. 419 minute de suspendare dictate - record absolut în NHL -, mai mulți jucători cu vânătăi, contuzii și lovituri, doar 13 jucători în total buni de joc în ultimele două minute, șapte la Flyers, șase la Ottawa, 90 de minute necesare arbitrilor să dicteze toate penalizările, o răzbunare pentru Recchi, jucătorul Philadelphiei, după ce în urmă cu o săptămână fusese lovit în cap cu o crosă de către senatorul Havlat.

Imaginile vorbesc singure. Mai jos aveți un rezumat pe o coloană sonoră de la Metallica. Urmăriți comentariul și reacția publicului. O rețetă inclusiv financiară.



Read More

Răspunsurile sondajului

În primul rând scuze de întârziere, iar acum să trecem la cifre.

50% din respondenţi sunt fani Poli Timişoara, de aşteptat.

Cu 77.8% procentaj de urmărire zilnică, Internetul reprezintă de departe principala sursă de informare pentru cei care au votat în sondaj. Televiziunea vine pe plan secund, presa scrisă pe locul trei şi radioul pe ultimul loc.


Ioan Ovidiu Sabău este considerat cel mai competent om din club, cu un calificativ "Suficient de competent" majoritar la 56.5% şi altul, "Foarte competent", la 34.8%. De asemenea, Sabău are şi 8.7% "Mediocru", fără vreun vot negativ.

De asemenea, fără vot negativ mai este şi Gheorghe Chivorchian, "Suficient de competent" la 60.9%, "Foarte competent" pentru 21.7% şi mediocru pentru 17.4%.

De departe cel mai slab capitol este considerat Marketingul şi Publicitatea, unde 91.4% din respondenţi au considerat că Poli are un calificativ maxim "Mediocru".

De aceea, probabil că aşa se explică şi sugestia de îmbunătăţire a administraţiei clubului, cea mai votată variantă la întrebarea "care punct ar trebui îmbunătăţit urgent?".

În general, respondenţii consideră că Timişoara se remarcă "Des" prin rezultate bune (60.9%) dar şi scandaluri administrative (45%), în vreme ce lotul de jucători este văzut drept disciplinat, 74% din votanţi precizând că fotbaliştii se remarcă prin indisciplină "rar" sau "foarte rar".

În fine, presa naţională scrie despre Timişoara "Puţin dar corect" în opinia a 65% din respondenţi, iar în următorii trei ani Poli ar trebui să câştige un titlu sau o cupă, însă este creditată cu şanse mici la calificarea într-o primăvară europeană.

Mai jos, graficele complete.




Read More

Politica a răpus azi până şi lupta anti-SIDA

"Victorie!", "Felicitări!", "Vorbiţi cu preşedintele, nu cu noi". Mesaje care mă aşteptau acasă pe televizor de la unul din sediile de campanie ale celor doi candidaţi. Nu ştiu care, intrasem în casă, am pornit TV-ul şi eram pe hol unde îmi lăsam hainele şi ghetele. Eram bocnă, fizic şi psihic. Stătusem trei ore afară pentru Poli - Pandurii şi aflasem rezultatele sondajelor de la radio, în maşină, pe un drum extrem de ciudat în care mi-am lăsat, rând pe rând, colegii acasă. Până la Cornel nu mă gândisem că se anunţă rezultatele, era nouă fără zece când l-am lăsat şi atunci am realizat că trebuie să se dea deznodământul. Am căutat Radio România Actualităţi, probabil că pentru prima dată pe un radio de maşină şi aşteptam cu auzul, în vreme ce ochii îmi fugeau spre culorile semafoarelor. În "Iosefin" am oprit pentru Radu, am stat cam un minut în linişte amândoi, ascultând discursul lui Geoană care tocmai se proclama, trufaş, preşedinte al României. Apoi au curs discursuri şi procente variabile de sondaje, în câteva minute am ajuns acasă, am parcat şi m-am oprit la chioşcul de cartier să iau pâine. Femeia dinăuntru, o doamnă trecută de floarea vârstei, asculta radioul. Ne ştim puţin şi mi-a spus că-i derutată, că încă nu a ieşit niciun preşedinte. "Cum nu? Avem chiar doi", i-am spus, am râs puţin amândoi şi i-am urat apoi noapte bună. Ajunsesem acasă şi mă puteam acri cu strigătele jenante de "VICTORIE".

Indiferent dacă a câştigat Geoană sau Băsescu, românii nu ies în stradă cu alegerile acestea. Românii stau în casă cu dezinteres şi poate greaţă, nu sunt pe străzi claxoane, nu vom avea un preşedinte pe care oamenii să îl iubească măcar câteva luni pentru o şuviţă sau să îi ia lumea partea pentru că a jignit o ziaristă. Românii se uită acum la televizoare cum se laudă toţi politicienii unui partid unii pe alţii, românii ascultă cum foamea de putere şi de funcţii naşte urlete inumane ca "Victorieeeeee!" într-o ţară care nu are de două luni guvern, are rate de plată la FMI pentru bani care întârzie să intre din cauza crizei politice, are profesori, medici, pompieri şi poliţişti trimişi în concedii fără plată. O ţară care priveşte acum o luptă care încă nu s-a încheiat, atentă la reacţii de orgoliu şi speranţe în schimbarea procentelor date de sondaje care de fapt conturează durerea de pix pe care o are lumea politică faţă de oamenii de rând. Probabil singura emoţie reală a acestei campanii.

În vreme ce ticăloşii îşi împărţeau ţara în voturi, astăzi, la Timişoara, în tribunele stadionului "Dan Păltinişanu", am asistat la două momente marcante. Cel frumos a fost oferit de galeria Commando Viola, un remember genial despre decembrie 1989 care mă emoţionase puternic atunci când am scris despre eveniment (Link). Al doilea a fost neplăcut şi a reprezentat scoaterea din stadion a unor studenţi medicinişti care veniseră la meciul Poli - Pandurii pentru că de ani de zile fac programe de conştientizare, informare şi prevenire a bolilor venerice şi în special a transmiterii virusului HIV. Au fost în şcoli, au fost în centrul oraşului, au fost în satele din judeţ şi în fel şi fel de locuri, au împărţit pliante şi prezervative fără să ia vreodată vreun ban. Şi au fost respectaţi pentru asta peste tot pe unde au fost, până ieri seară când garda i-a scos de pe "Dan Păltinişanu" pentru că purtau tricouri roşii. Adică tricouri în culoarea care simbolizează la nivel mondial o cauză cât se poate de frumoasă, campania de luptă anti-SIDA şi de prevenire a transmiterii virusului HIV, dar o culoare care, la nivel naţional, reprezintă mizeria unui partid politic.

Politica a învins astăzi inclusiv lupta anti-SIDA de la Timişoara, felicitări clasei politice, sunteţi liberi să strigaţi "Victorie", chiar dacă în numărul voturilor încă nu sunteţi siguri că aţi câştigat. Fiecare "victorie" rostită de voi, politicienii de orice culoare, este o nouă ÎNFRÂNGERE pentru noi, oamenii de rând şi pentru ei, copiii aceia care au vrut, într-adevăr, să facă un lucru pentru semenii lor, chiar şi atunci când le înmânează un simplu pliant şi un prezervativ.

UPDATE: Nu este o acuză adusă clubului de fotbal FC Timişoara, nu aş putea afirma că de la conducerea echipei a plecat ordinul de evacuare pentru studenţii respectivi, nici nu mă interesează acest aspect. Mă deranjează că în ţara asta nu te mai poţi îmbrăca nicicum şi nu mai poţi face nimic fără să fii asimilat cu un partid. Dacă eşti portocaliu, eşti cu unii, roşu cu alţii, galben cu alţii, albastru şi verde la fel. Ce să facem? Să ne îmbrăcăm numai în alb-negru?

PS: Eu n-am votat şi nici nu aş vota dacă aş avea din nou de ales între aceleaşi opţiuni. MI se rupe, asta nu e ţara mea.
Read More

Victimele sigure ale Mondialului

În această seară s-au stabilit grupele pentru Campionatul Mondial din 2010. În vreme ce lumea fotbalului se bate pe pronosticuri la câştigarea titlului, cred că interesantă ar fi şi o clasificare a echipelor care deja nu prea au de ce să îşi facă rezervări lungi la hoteluri.

Grupa A
Africa de Sud
Mexic
Uruguay
Franţa

S-a întâmplat în 1994 ca echipa gazdă să nu treacă de grupe, era vorba de America şi poate că tocmai noi, românii, le-am stricat calificarea. America s-a calificat la golaveraj prin sistemul de atunci cu şase grupe în loc de opt, care permitea la cele mai bune patru echipe de pe locurile trei să meargă mai departe. Acum, cu o grupă moderată valoric, Africa de Sud cred că are asigurat un loc în fazele eliminatorii alături de Franţa, deci cred că Mexic şi Uruguay vor fi perdantele primei faze din competiţie.

Grupa B
Argentina
Nigeria
Coreea de Sud
Grecia

Problema Argentinei rămâne din punctul meu de vedere Maradona, dar valoarea o va duce măcar până după grupe. În rest, celelalte trei se vor bate cu siguranţă cu şanse sensibil egale la calificare. Totuşi, Nigeria cred că este cea mai dezavantajată şi va fi un arbitru pentru celelalte trei echipe.

Grupa C
Anglia
SUA
Algeria
Slovenia

Anglia se poate gândi deja la viitorul adversar, adică Germania sau Serbia, iar SUA va ajunge aproape sigur mai departe. Delegaţia Algeriei şi cea a Sloveniei se pot mulţumi cu amintirile şi pozele de la meciuri.

Grupa D
Germania
Australia
Serbia
Ghana

"Germania ajunge în finală când joacă prost şi o câştigă când joacă bine". E un proverb al fotbalului şi numai Serbia poate să pună probleme în lupta pentru primul loc. Oricum, cele două echipe europene sunt probabil calificate mai departe. Ghana şi Australia nu reprezintă ameninţări reale.

Grupa E
Olanda
Danemarca
Japonia
Camerun

O repartizare similară cu Grupa B a Argentinei, dar cred că totuşi Camerun este o echipă care se poate impune în faţa Japoniei şi a Danemarcei. Olanda va fi ca în alte dăţi, adică va executa totul la scor în faza grupelor, le va da speranţe fanilor, iar la primul meci eliminatoriu va ieşi din competiţie, după o serie de ocazii monumentale ratate şi poate câteva penaltyuri executate aiurea.

Grupa F
Italia
Paraguay
Noua Zeelandă
Slovacia

În clasamentul punctelor, va fi cea mai echilibrată grupă, cu o sumedenie de egaluri. Italia va începe cu un egal dar se va califica de pe primul loc, însă îl va câştiga abia în ultima etapă a fazei grupelor, în vreme ce Paraguay şi Slovacia vor depinde de rezultate indirecte până la final şi vor spera că squadra azzura se va bloca undeva. Calculele uneia din cele două vor fi răsturnate undeva în minutul 80 al ultimului joc, atunci când veşnic tinerii Inzaghi şi Del Piero vor combina pentru un contraatac tăios în urma căruia vor obţine un penalty contestat de Noua Zeelandă. Pirlo va înscrie pentru un triumfător 1-0 şi îi va arunca în infern pe perdanţii din celălalt meci.

Grupa G
Brazilia
Coreea de Nord
Coasta de Fildeş
Portugalia

Pe de o parte, vom auzi cum echipa Braziliei este o colecţie de staruri lipsită de omogenitate şi cum sponsorii fac primul "11". Pe de altă parte, vom auzi cum Portugalia are o nouă generaţie de fotbalişti care moşteneşte generaţia lui Figo prin Cristiano Ronaldo. Despre CR9 vom auzi cele mai multe, cum nu face el tot ce poate pentru "naţională". Şi în vreme ce ne vom ocupa cu auzul acestor comentarii, Coasta de Fildeş a lui Drogba ar putea să facă marea surpriză şi să trimită în infern una din cele două favorite, în vreme ce Coreea de Nord va conta doar la limitările scorurilor. Asta pentru binele fotbaliştilor, n-aş vrea să îi văd biciuiţi în public pentru că au avut un golaveraj negativ din două cifre, într-o imagine prinsă de un satelit de propagandă american. Oricum, spre binele şi protecţia capitalismului, poate că nord-coreenii au avut şi bila încălzită, ca nu cumva să facă senzaţie şi să depăşească grupele.

Grupa H
Spania
Elveţia
Honduras
Chile

Spania e calificată, dau în scris. Dar nu ştiu cum se face că Elveţia pică mereu în grupe accesibile când e vorba de competiţii fotbalistice. Parcă sunt păziţi de cineva de sus, de acolo de unde se dreg toate marile uneltiri în fotbalul mondial. De ce n-ar avea ei soarta Coreei de Nord să pice într-o grupă cu alte trei echipe cu pretenţii? Mai are rost să vă spun că Honduras şi Chile sunt turistele grupei?
Read More

Premiile sportive mai altfel, ediţia 2009

Când toată lumea face topuri, dă premii şi stabileşte clasamente, m-am gândit să aibă şi blogul acesta o festivitate de premiere. Una mai altfel decât veţi găsi în ziare şi alte surse media...
În comentarii vă aştept pe toţi cu propuneri. Numai să fie amuzante.

Premiul "Consecvenţa":
Se acordă Comisiilor de la LPF şi FRF pentru modalitatea în care îşi păstrează deciziile de la o judecată la alta.

Premiul "Totul pentru titlu":
Se acordă tuturor echipelor care au ieşit din Europa League pe uşa din dos motivându-şi eşecul prin dorinţa de a se putea lupta numai la campionat.

Premiul "Tehnologii IT de ultimă oră":
Se acordă domnului Cornel Penescu pentru evidenţa păstrată corect pe calculator la şpăgile date în fotbal.

Premiul "Dragostea e totul":
Se acordă celui mai iubit preşedinte de Ligă Profesionistă de Fotbal din România, Mitică Dragomir, reales la conducerea propriei instituţii după o campanie electorală în care nici umbra nu i-a opus rezistenţă.

Premiul "Turism":
Se acordă echipei naţionale de fotbal a României pentru sejurul petrecut la Belgrad ca să asiste la calificarea plavilor la mondiale.

Premiul "Sorin Cîrţu":
Se acordă antrenorului Dan Petrescu pentru reuşitele proteste la adresa arbitrilor, lăsate pe parcurs cu o mulţime de eliminări şi amenzi.

Centura bătută în crampoane:
Se câştigă prin victorie înainte de termen de către Liviu Ganea pentru bocancii revărsaţi asupra nemţeanului Cebotaru.

Premiul "Atât se poate pe moment":
Se acordă antrenorului Aihan Omer, care nu a înţeles chiar propria sa vorbă şi a încercat mai mult decât se putea, adică să dea şpagă celor mai corecţi arbitri din Europa. Da, este vorba de handbal...

(voi reveni cu update-uri)
Read More

Cum parcheaza Poliţia română

Se aude că în noul cod rutier se va preciza că "zebra" este, pe lângă spaţiu de traversare destinat pietonilor, şi loc de parcare pentru Poliţia română. Până atunci, la Timişoara băieţii exersează parcarea laterală... Nu înţeleg de ce şi-au aprins avariile.
Read More

Construiti oglinda echipei Poli Timisoara din 10 intrebari

Va invit la un scurt sondaj despre echipa de pe Bega. Primele trei va privesc pe voi, restul sunt despre echipa.

Votati aici!

Peste două săptămâni, voi posta pe acest blog raportul complet al raspunsurilor.
Read More

Cât e scorul? (remix)

Când sunt multe opţiuni live, nici nu mai ştii pe cine să crezi. La fel cum a fost azi la meciul Ceahlăul - Inter Curtea e Argeş, încă în desfăşurare.
Începutul cu multe goluri a luat prin surprindere mai ales corespondenţii de presă, astfel că pe trei surse majore de informaţie au apărut trei rezultate distincte, informaţie transmisă de Cristi Sertea (merci!).

Din câte cred, varianta X-Scores este şi cea corectă, 1-1 la momentul producerii "infraţiunii".


Întâi a fost 0-2, apoi 1-2, apoi 1-1. Este ceea ce nu putem numi o evoluţie firească a scorului.



La gsp, după cum puteţi vedea, pe comentarii este menţionat un gol înscris de cineva, sus scorul este nul, iar echipa gazdă probabil că a refuzat să se prezinte la meci de nu era trecută pe teren. De asemenea, echipa oaspete avea la acel moment numai nouă jucători de câmp, fără atacant. O insinuare că atacantul era de partea gazdelor?

O situaţie similară am mai notat şi AICI
Read More

Picasso în lupta pentru titlul României

Nu ştiu ce-o fi învăţat Lăcătuş la Steaua şi mai ales nu ştiu de la cine, dar cert este că între UTA şi Vaslui numai Ghencea s-a interpus. De la urletele fără noimă pe care le arunca de pe banca arădeană la echipa care e acum lider în campionat a avut de îndurat şi el multe urlete în sălile unui palat împodobit în jur cu o stână autentică de oi. Sau poate că pentru Wesley şi Temwanjera acel "Băăă! Băăăăăă! Băăăăăăăăăăăă!" care răsuna spre jucătorii UTA-ei are o însemnătate aparte şi este cheia care poate să câştige un titlu... Băăăăăăăă! ej nebun?

Dar cine să îi prindă? În Giuleşti se poartă "ţă" şi încă nu se umblă cu capra pe străzi de sărbători, Răduţă şi Ioniţă, răsăriţi de niciunde, aşteaptă la cotitură să rescrie farmecul vieţii în nemţeşte într-o partitură marca Manea, una autentică fără pluralul manele. Dar acolo, până una alta, frişca vine tot de la o cofetărie cu televizoare şi, vorba băieţilor de la Vama Veche, Ana, ce nume simplu (pentru un Copos atât de complicat).

Aşa, cam ca la Timişoara, unde decembrie este mereu cea mai fierbinte lună din an. Pe Bega, an de an, abia în această lună începe campionatul. Bine, bine, corect, uneori se şi termină în decembrie cu un antrenor dat afară de pe primul loc, cu un transfer la Dinamo - apropo, dacă în loc de Arsenal, Pantilimon va ajunge să stea iar cu Torje în cameră? -. E clar, Poli îşi mută derbyurile prin birourile şefilor locali într-un teren imaginar de tenis în care Consiliul Local şi Judeţean joacă la dublu, împotriva lui Iancu, într-un tandem sortit să piardă mereu sub back-hand-ul năucitor care prinde mereu tuşa şi se opreşte în colţul peretelui pe care scrie "nu daţi banii, trăim la foc redus şi evităm retrogradarea!". Moş Crăciunii şi Revelioanele au fost mereu prilej bun pentru fanii timişoreni să vopsească pe pereţi. Fie pentru o mentalitate pierdută în faţa unui transfer despre care se aude că s-ar fi făcut la o partidă de cărţi, fie gratulări la adresa vreunui politician local, fie pentru un antrenor care le-a intrat la inimă cu bretonul lui inofensiv. Ceva e clar: ianuarie nu va găsi la Poli aceeaşi stare ca în noiembrie. Vom vedea dacă va fi cu sau fără "Moţ", dacă va arde petrolul lui Iancu sau va fi rezervorul gol, dacă echipa va fi pe primul loc sau îşi va continua reconstrucţia din ultimii cinci ani printr-un suplimentar an de sacrificiu.

Un an de sacrificiu pe care în mod sigur Steaua şi-l însuşeşte, cu Mirel în Arabia, Dică şi Goian rezerve la retrogradare în Italia, Lovin pierdut prin Germania, dar cu Petre Marin veşnic tânăr şi o legiune de străini despre care, dacă ai citi numai ziarele fără să ştii rezultatele Stelei şi fără să vezi meciurile ei, ai spune că sunt gata toţi, Dayro, Toja, Kapetanos, să intre în primul 18 la Real Madrid. Din urmă vin şi acolo miei tineri ca Onicaş, Ninu şi Bicfalvi din care Stoichiţă trebuie să facă fotbalişti de clasă mondială. Bine, recunosc, aşa se scrie elegant. De fapt Stoichiţă, la Steaua, trebuie să facă un alt lucru. Jucătorii cresc ei şi fără omul cu porecla Lippi pe care Dumnezeu ştie cum şi-a câştigat-o, în schimb pe plac lui Gigi cine îi face? Nu, degeaba spuneţi Argăseală, sună fals... da, vocea lui mereu sună fals.

La fel cum fals sună şi mandolina de la Cluj, unde mereu doctorul Mureşan a considerat că e mai bine să schimbe un antrenor decât un lot de jucători. Asta până când i-a venit să numere puţin şi să vadă că mai are puţin şi ajunge la un lot de antrenori schimbat, fără bani făcuţi din transferuri, fără un vestiar de jucători schimbat, dar cu aceleaşi rezultate. Andone, Trombetta, Uhrin, Conceicao, Mandorlini... am ratat vreunul? Pe calendar a trecut numai un an de când pleca de acolo "Fălcosul".

Un an în care mirajul CFR nu se mai vede de minunea Urziceni, de minunea făcută printr-o muncă sublimă, genială a lui Dan Petrescu şi Meme Stoica, de o tăcere şi discreţie a patronului Bucşaru care la noi poate fi caracterizată într-un singur mod: comportare complet dezaxată. Spectacol absolut oferit de Unirea întâi în campionatul trecut, apoi în grupa aia de Liga Campionilor din care e gata să se califice într-o primăvară istorică pentru fotbalul românesc. Spectacol absolut pe care îl admir în hidoşenia ideologică a lui când văd împotriva Rangers-ului scoţian sau a Sevillei spaniole ce înseamnă mentalitatea pentru nişte jucători pe care nici echipele de mâna a doua nu i-ar fi dorit. O hidoşenie irezistibil de frumoasă când văd un Ghencea pe trei sferturi plin strigând "Unirea! Unirea". E ca şi când aş vedea 20.000 de oameni pe "Dan Păltinişanu" strigând "Recaş! Recaş! Recaş!" E anormal, Urziceniul e ca un tablou de Picasso.

PS: Încă un rând pentru Dinamo. Face Tamaş cinste şi mai trageţi o manea, o manea cu pluralul manele, nu cu Nicolae în faţă. Hai Ţânţare, joacă după cum se cântă din lojă.
Read More

Liga fără strălucire

Ani de zile, m-am obişnuit cu un produs premium, cu o mediatizare mare şi cu o transmisie Champions League din care simţeam că văd cel mai bun fotbal posibil. Crescusem cu Liga la ProTV şi abia aşteptam meciurile de marţi, de miercuri... spectacole, echipe mari, comentarii bune şi documentate. Până în toamna asta, când TVR a reştigat drepturile de transmisie.
Au dat zece meciuri live şi 160 de rezumate, dar singurul aspect care îmi place este aducerea lui Ilie Dumitrescu în studio, fie ca invitat permanent, fie comentator.
În rest, meciurile transmise mi se par prost alese. Astă seară, de exemplu, am avut parte de Bordeaux-Juventus. Meci mediocru, impact minor din punct de vedere al scorului, interacţiune slabă în rândul românilor, deoarece dacă Juventus mai are pe ici pe colo fani, Bordeaux nu cred că are un simpatizant în toată ţara asta. Un meci cu o echipă deja calificată, fără poveste, fără istorie, fără nimic. Singura paralelă găsită de comentatori a fost latinitatea partidei care implicase o echipă italiană, una franceză şi un arbitru spaniol. Deci nimic într-o seară în care juca Real Madrid cu revenirea lui C. Ronaldo sau o pasă decisivă a lui Kaka, o seară în care juca AC Milan cu Ronaldinho...
Măcar au avut două goluri live, maxim pe seară comparativ cu celelalte meciuri (transmisibile, pentru că a mai fost TSKA Moscova - Wolfsburg 2-1, de altfel surpriza serii, dar acesta era netransmisibil).
Am zis Ok, e o seară mai plictisitoare în Ligă, vedem ceva poate în rezumate. Dar acolo... altă tristeţe. Rezumatele sunt jalnice, niciodată nu ştii în ce grupă se joacă un anumit meci, niciodată nu este afişat un clasament al grupei, etapa următoare, comentariile sunt jalnice, comentatorii sunt prinşi mereu în offside de fazele din rezumate, tot ce ne transmit sunt descrieri de faze pe care oricum le vedem video şi descrierile nici măcar nu sunt corecte. Ieri, în Barcelona - Inter, la golul doi, după trei reluări în linişte, suntem anunţaţi că pe Rodriguez l-a scăpat din marcaj Samuel şi Chivu, deşi Chivu fusese în stânga, acolo de unde plecase centrarea lui Alves pe care, de altfel, ar fi trebuit să o blocheze. Ce poţi spune de un comentator sportiv român care nici pe Chivu nu poate să îl recunoască deşi are şi reluări? Şi Dumnezeu ştie dacă în centru-dreapta era într-adevăr Samuel...
Azi a venit o nouă mostră de valoare la rezumatul meciului Milan - O.M. scor 1-1. Comentatorul a avut nevoie de trei încercări pentru a citi corect numele marcatorului pentru italieni. Bornelo prima dată, Borniello a doua oară şi, în sfârşit, Borriello. Lucky number 3!
Read More

Colecţia toamnă-iarnă, cu ghinion pentru Poli

La meciul cu Steaua, timişorenii au ieşit de la vestiare pentru a doua oară în acest campionat cu noile tricouri din colecţia toamnă-iarnă 2009, însă nici acum, la fel ca nici prima dată la meciul cu Universitatea Craiova, Poli nu a reuşit să câştige. Atunci a fost 1-1, acum a fost 0-1.
Având în vedere că după meci oficialii echipei de pe Bega, cu mic cu mare, au lăudat sistemul de joc şi au invocat ghinionul pentru înfrângere, tragem concluzia că acest ghinion este provocat de vestimentaţia cu care poate că unii jucători nu s-au adaptat.

... Aşa se întâmplă când manifestaţiile anti-ProSport şi închirierea unui sector de o mie de locuri către PDL pentru campanie sunt subiectele prioritare în agenda şefilor de la Poli sau de la Timişoara.
În fine, cineva trebuie să fie vinovat pentru o înfrângere cu Steaua care a trecut, dar şi vreo altă înfrângere care ar putea veni şi poate pe care unii o preconizaţi deja...
Read More

Pariuri

NHL
Toronto Maple Leafs @ Buffalo Sabres..... Buffalo (OT si SO incluse) 7/10
scor: 2-3

New York Islanders @ Washington Capitals...... Washington (OT si SO incluse) 7/10
scor: 4-3
Read More

O "dubla" in NHL

Washington Capitals @ Atlanta Trashers...... Capitals (OT si SO incluse) 8/10
scor: 4-3

Vancouver Canucks @ Los Angeles Kings..... LA Kings (OT si SO incluse) 7/10
scor: 2-1 (SO)
Read More

Un fan si-a vandut loialitatea pe eBay

Cel mai prost început de sezon din istoria clubului de hockey Toronto Maple Leafs l-a determinat pe un fan, Lee Kirby, să îşi scoată la licitaţie pe eBay loialitatea faţă de echipă, dezvăluie Yahoo Sports.

În acţiunea sa, Kirby (39 de ani) a promis că va deveni fan la comandă al oricărei alte echipe care îi va dictată de câştigătorul licitaţiei. "Voi renunţa la toată colecţia de produse cu Maple Leafs pe care le am în casă şi le voi schimba cu produse similare de la echipa care îmi va fi indicată. Voi urmări la TV toate meciurile noii mele echipe favorite, iar la muncă mă voi certa cu toţi colegii apărându-mi noua echipă favorită", a transmis Lee Kirby în mesajul său, glumind chiar în final: "The best part for me is now I can laugh at the Maple Laughs".

Loialitatea sa s-a şi vândut cu 25 de dolari canadieni, iar banii au fost donaţi în contul unei instituţii care luptă împotriva cancerului.

Cât despre noua echipă favorită a lui Kirby, canadianul a scăpat relativ ieftin, licitaţia fiind câştigată de un fan al echipei Dallas Stars. Putea fi mult mai traumatizant pentru el dacă i s-ar fi impus să ţină de acum cu duşmanii de la Montreal Canadiens sau altă echipă rivală din grupul "original six".
Read More

Colorado continuă parcursul

Carolina Hurricanes @ Colorado Avelanche.......... Colorado (OT si SO inclus) 7/10
scor final: 4-5
Read More

Pe Bruins

Nashville Predators @ Boston Bruins..... Bruins (OT si SO inclus) 8/10
scor final: 2-3
Read More

Poate azi...

St. Luis Blues @ Pittsburgh Penguins.......Penguins (OT si SO inclus) 8/10
scor final: 1-5

Columbus Blue Jackets @ Calgary Flames.....Flames (OT si SO inclus) 7/10
scor final: 3-6
Read More

Repeat?

NHL
San Jose Sharks @ New York Rangers.......Rangers (OT si SO inclus) 6/10
scor final: Sharks @ NYR 7-3
Vancouver Canucks @ Edmonton Oilers....Oilers (OT si SO inclus) 6/10
scor final> Canucks @ Oilers 1-2
Read More

Bilet de sambata noaptea

(NHL)
Nashville Predators @ Washington Capitals............Capitals (OT, SO inclus) 8/10
scor final: 2-3, Shoot Out
New York Rangers @ Toronto Maple Leafs...............Rangers (OT, SO inclus) 8/10
scor final: 4-1, regular time
Tampa Bay Lightning @ Pittsburgh Penguins............Penguins (OT, SO inclus) 8/10
scor final: 1-4, regular time
Read More

„Boom, boom, boom, boom! Kalashnikov!”

Aşa ne-au jucat în pase, şuturi şi goluri sârbii, pe ritmul legendarei piese a lui Goran Bregovici, pe orchestra sonoră a stadionului „Crvena Zvezda”, spre un final de preliminarii istoric pentru ei, de coşmar pentru noi. Înainte de meci, plavii ne-au lăudat echipa, au spus că nu sunt calificaţi şi că meciul e tot ce contează. I-am crezut, ne-am şi văzut stricându-le petrecerea, dar ei ştiau că vor câştiga.

Deja plătiseră artificiile, iar la ultimul fluier, din spatele stadionului buchete luminoase brăzdau cerul pocnind deasupra arenei. În centrul stadionului, sârbii încingeau fiesta, Radomir Antici îşi auzea numele strigat de toţi fanii, iar elevii săi îl purtau pe umeri. Undeva pierduţi într-un sector erau cei 50 de fani români veniţi la meci şi aşteptau măcar un semn de salut de la elevii lui Lucescu, un gest care să le mai spele din onoarea pierdută. Dar numai patru sau cinci „tricolori” au traversat terenul pentru fani, restul plecând pe furiş spre vestiare, acolo unde un lăutar cânta fericirea sârbilor şi nenorocirea românilor în doine de Balcani la acordeon.

Rând pe rând, fotbaliştii ambelor reprezentative au ieşit spre autocare. Românii s-au urcat în al lor în semi-anonimat şi au părăsit rapid stadionul, uitându-se pe geamuri la sârbii care se îmbarcau într-un „decapotabil” şi zăboveau cel puţin zece minute pentru poze, autografe, declaraţii, felicitări şi îmbrăţişări.
La mai bine de o oră după meci, au părăsit şi ei „templul” Marakana iar din autobuz se auzea neîncetat „Kalashnikov”-ul lui Bregovici, în timp ce unii dintre cei mai importanţi jucători ai fotbalului european cântau şi gesticulau ca nişte copii. Între timp, fanii lor umpleau centrul Belgradului, acolo unde mii de oameni au zăbovit mai bine de două ore strigând „Serbia! Serbia”, au aprins fumigene, torţe şi petarde, petrecând aşa cum România nu a mai făcut-o de ani de zile.

Oricât ne-am fi dorit să le amânăm plavilor petrecerea calificării, n-aveam în acest moment vreo posibilitate logică de reuşită, n-am avut cu ce şi am aflat din nou că între voinţă şi putinţă e diferenţă mare. Păcat că am aflat asta tot pe pielea noastră.



Read More

Curtean învaţă meserie în Liga a III-a

ProSport şi Gazeta Sporturilor au publicat azi ştirea că fotbalistul Alex Curtean a fost trimis la echipa a doua după un clinci cu antrenorul de la Poli, Ioan Ovidiu Sabău. Normal, oficialii clubului s-au burzuluit azi şi de dimineaţă au pus un comunicat în care înfierau cele două ziare, redând două declaraţii. Una a jucătorului, alta a antrenorului. Alex Curtean spune că nu a existat niciun conflict bla bla, Sabău punctează însă motivul pentru care Curtean s-a antrenat în ultimele zile cu Poli II şi a jucat în Liga a III-a marţi, ratând în schimb lotul deplasat de Timişoara pentru jocul cu Inter Curtea de Argeş.
"Nu a existat niciun conflict între mine şi jucătorul Alex Curtean. Decizia de a-l trimite la echipa a doua a fost una de ordin tehnic şi nu are legătură cu vreun presupus incident"
Ioan Ovidiu Sabău
Dacă aşa stau lucrurile, concluzia ar fi că Alex Curtean, jucător pe care s-a plătit 1,2 mil euro, a jucat în liga a III-a pentru că totuşi nu ştie destul fotbal ca să prindă măcar lotul de 18 la prima echipă şi trebuie să progreseze într-un mediu adecvat, adică sub comanda lui Vali Velcea pe arăturile diviziei C, acolo unde se coc fotbalişti de 17 şi 37 de ani deopotrivă.
Read More

Sunt mai putini atomi in univers decat variante de sah

Stiti cate posibilitati de jocuri de sah exista? Eu zic asa: este o formula matematica foooooarte pretentioasa, in care trebuie sa se tina cont de faptul ca exista 32 de piese la inceput, 64 de patrate, fiecare piesa are in fiecare moment un numar limitat de posibilitati de mutare, fiecare mutare formeaza alte posibilitati de a muta, dar tot limitate.
Atunci inseamna ca exista un numar finit de posibilitati de dezvoltare a jocului de sah, considerand ca se pleaca de la o pozitie initiala definita (nu aleatoare).
Complexitatea jocului de sah se numeste "Numarul lui Shannon", Claude Shannon fiind cel care a facut un calcul aproximativ pentru totalitatea numarului de posibilitati de joc.
Conform cu Wikipedia, acest numar este in prezent aproximat la 10123.
De fapt este mai precis 82! (factorial), adica 4.75364334... × 10122.
Spre comparatie, se considera ca numarul atomilor existenti in Univers este cuprins intre 4x1079 si 1081.


Ca sa va faceti idee ce inseamna 10123, este un 10 cu 122 de zerouri in coada...

1.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.
000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.
000.000.000.000.000.000.000.000.000

Oare de aceea inca nu exista calculatorul care sa castige 100% un meci de sah, deoarece nu este suficient de puternic incat sa proceseze o asemenea complexitate a jocului? Pana la urma, un software sau un joc de sah este doar un backtracking banal...

(text publicat pe defunctul Yahoo 360 in 13.04.2007)
Read More

Federer: "The greatest shot I've ever hit"

UPDATE: Federer a avut cum sa piarda US Open. L-a snopit Juan Martin del Potro in finala :|:|:|

După semifinala cu Djokovic, nu cred că Federer mai are cum să piardă US Open, în finala cu del Potro. Faţă de anul trecut când deja avea vreo trei prohoade cântate până în luna septembrie, Federer e alt om, sau poate că a redevenit robot :)
Uitaţi-vă la lovitura asta, punct care îi conferă a treia minge de meci în semifinala câştigată în noaptea trecută. După fază, este interviul cu Federer de la final: "That's why I think it was the greatest shot I've ever hit in my life".



Read More

Un comentariu exceptional

Heavy metal de Austria

de Cătălin Parfene (ProSport)

Înaintea meciului cu ai noştri, în vestiarul austriecilor răsunau nişte acorduri muzicale ciudate. Constantini, pompierul de serviciu de la Viena, găsise metoda îmbărbătării puştilor săi: audiţia de heavy metal. Şi copiii din Austria probabil că au dat din cap, dar au şi băgat la el. Pehlivani de 20 de ani sau Dragovici născuţi în 1991 l-au făcut pe antrenorul lor să declare că preferă gălăgia şi agitaţia în vestiar decât să-şi vadă elevii tremurând de frică înaintea meciurilor cu adversari mai puternici.

Hollenthon, o trupă cu oarecare nume în Austria, îmbină original elemente de balet clasic cu sonorităţi metalice dure. Conaţionalii din fotbal le-au adoptat modelul: au fost nişte copii cuminţi o vreme, după care pe final au aruncat artileria grea. Golul de 1-1 a picat ca un metal greu şi el. Morala e la fel:

M ental,
A ceasta
N e
E ste
A devărata,
U râta
A partenenţă
Read More

Când am meritat calificarea?

Cândva, ne gândeam cu toţii la un moment în care am pierdut calificarea la nu ştiu ce turneu final. Îl înjuram pe Lubos Michel pentru un penalty mişelesc sau pe Dorinel Munteanu pentru că nu a ţinut de un corner, sau pe un arbitru pentru că a prelungit meciul cu Danemarca încă 14 secunde. Cândva, ne blestemam gazonul, pe Rudonja sau pe Katanec.

Azi facem la fel, azi ne gândim cum arăta clasamentul cu punctele pe care le-am pierdut la Cluj cu Lituania, la punctele pierdute în deplasare şi acasă cu Austria, poate chiar şi pentru meciul pierdut tot acasă cu Serbia, deşi acolo a fost o lecţie de fotbal. Azi îl blestemăm pe Piţurcă pentru zeci de lucruri şi pe Răzvan Lucescu îl punem la zid pentru selecţie, pentru că a scos un egal în Franţa.
Azi toţi se gândesc la meciurile în care am pierdut calificarea şi găsim atât de multe... linia de clasament în grupă ne este tragică, două victorii chinuite în Feroe şi în Lituania, trei egaluri şi trei înfrângeri.

Sunt atât de multe meciuri, ce rost are să ne întrebăm unde am pierdut calificarea, când e mult mai simplu să ne întrebăm în care meci am meritat calificarea?!?
Read More

Cine va cere primul demisia lui Răzvan Lucescu?

România - Austria 1-1, joc dezamăgitor. A ieşit scandal după acelaşi rezultat înregistrat însă în deplasare cu o echipă mult mai puternică, Franţa. Evident, acum se ajunge la scandaluri monstruoase şi atacuri din toate părţile la adresa lui Răzvan Lucescu. Votaţi cine va fi primul care va cere public demisia selecţionerului!

Read More

Antena 3, Hansoku-Make

Ieri toată ziua în buletinul de ştiri sportive al Antenei 3 am văzut cadrele cu Alina Dumitru scoasă din aeroport în căruciorul cu rotile, iar vocea pe ştire a repetat acelaşi şi acelaşi text în care mi se spunea cum s-a întors Alina Dumitru cu o medalie de gips în loc de una de aur.
Pentru cinismul de proastă calitate şi aerul superior al Antenei nu se acordă decât hansoku-make, adică descalificare. Habar n-aveţi ce este judo-ul şi ce înseamnă fata aia pe care aţi batjocorit-o, rămâneţi la gigii, giovanii şi borcii voştri. Vă stă mai bine acolo.
Read More

Sondaj: Cine este vinovat?

România are din nou publicitate pe CNN, EuroNews, BBC şi restul presei internaţionale, ca urmare a evenimentelor de la Dinamo - Slovan. Cine este responsabil de asta? Cine este "şeful campaniei de publicitate"? Votaţi!

Read More

Durcescu o comide pe duidder

Din grija lui pentru Cornel Nistorescu si probabil ca din grija lui pentru demonetizarea exclamatiei in presa scrisa, Robert Turcescu a tinut sa isi etaleze cunostintele presei sportive pe twitter... A dat-o insa rau de tot in bara (expresie pentru cunoscatorii fenomenului, bineinteles) pentru ca Bold nu e ca Bond cum nu e ca Bolt, iar Bolt e corect cum Turcescu nu e Durcescu, oricum diferit de Nistorescu.
Read More

Nereida, drăguţă, mai ştii că nu?


Despărţită de Cristiano Ronaldo, Nereida Gallardo a dat câteva declaraţii extrem de picante despre viaţa sexuală alături de fotbalistul Realului.

"Cristiano are mai multe perechi de tanga, dar preferaţii lui sunt o pereche cu o trompă de elefant în faţă, care îi sunt cam largi. Eu puteam să fac dragoste de 4-5 ori, dar el după o partidă se culca, nu reuşea niciodată o dublă"
Nereida Gallardo, citată de ProSport

Nereida, drăguţă, mai ştii că nu cumva reuşea câte o "dublă", dar marca la porţi diferite? Te hazardezi, puştoaico.

PS: nu sunt deloc fan CR9, dar nici nu îmi plac fătucile ăstea care îşi caută publicitate pe spatele altora.

Read More

Bătălia "Ampton-ilor"

Southampton joacă azi în Carling Cup cu Northampton. O fi meciul ăsta un derby englez? Sud versus Nord, "Sfinţi" versus... versus... nu "draci", deşi ceva câini şi lupi, simboluri pe alocuri malefice, se regăsesc pe sigla lor. "Cobblers" sunt supranumiţi fotbaliştii lui Northampton, adică în româneşte cizmari, cârpaci.

Eaah, ce contează, cel mai bun "Ampton" să câştige, nu?
Read More

Care, cu ce şi unde jucăm, mă?

"B"-ul românesc îşi trăieşte din nou un episod absolut uluitor. Ieri s-au retras vreo cinci echipe din clasamente, azi una a revenit asupra deciziei, spune că are bani şi s-a răzgândit! Vrea să rămână în liga a doua mai departe! Cei care ar fi re-promovat şi ar fi beneficiat de decizie probabil că încă nici nu s-au trezit din beţie, vor fi tot mahmuri când aud că au picat din nou :))
Din cauza situaţiei, câteva echipe promovează la loc în "B" în aceeaşi vară în care au retrogradat, cele două serii de 18 grupări îşi schimbă structura, programul se modifică, nebunia e la ea acasă.
Asta e în "B", dar întreb eu: ştiţi cum arată seriile cu echipe din liga a III-a?
Read More

Care va fi primul antrenor demis în 2009-2010?

Suntem în mijlocul celei de-a doua etape din campionatul intern. Deja Dinamo şi Craiova au numai un punct strâns din două jocuri şi cred că avem primii doi candidaţi la demitere în acest sezon, adică Bonetti, respectiv Mogoşanu. Care credeţi că va fi primul cap tăiat în acest an? Votaţi!


PS: Ordinea numelor este în funcţie de clasamentul din sezonul trecut, nu de probabilitatea demiterii.
Read More

La americani şi la noi

(scris în 22 ianuarie 2007)

"Prefontaine" este un film despre un atlet american fondist, Steve Prefontaine. Evident cu rezultate exceptionale, profesionist si uman (sau invers: uman si totusi profesionist), inteligent, frumos daca vreti, oricum un personaj de care sa va atasati de-a lungul filmului. Din varii motive, ajunge intr-o stare depresiva, se retrage din viata sportiva si accepta un job de barman intr-o bodega. Fostul lui antrenor il gaseste si il convinge sa reintre in atletism pentru a participa la Jocurile Olimpice de la Munchen, JO fiind singurul concurs la care nu alergase.
Asa ca omul reia antrenamentele, castiga din nou cursa dupa cursa, isi intrece rivalii traditionali si isi regaseste prietenii vechi, publicul incepe sa isi aminteasca de el si sa il aclameze. Victorie dupa victorie, isi bate timpii vechi si uimeste din nou. La un moment dat, face un plan realist de alergare prin care recordul la proba de 5000 m poate fi batut cu nu mai putin de 12 secunde. Planurile lui Steve se gata insa brutal la 24 de ani, cand moare intr-un accident de masina.

Pre, in atletismul si in sportul de peste Ocean, este o legenda! Americanii i-au ridicat statui, i-au facut film dupa viata lui, exista memorialul "Steve Prefontaine", exista asociatii cu numele lui si in numele lui. Are siteuri pe net si exista chiar si magazine online cu variate articole insemnate cu "Pre". Americanii il iubesc inca, desi au trecut generatii de cand a murit. Chiar daca Steve nu le-a dat vreo medalie de aur la JO, nu le-a dat nici macar una de bronz, nici o participare la JO.
_________________________________________

Intr-o bizara coincidenta nefericita, Maria Cioncan, o atleta romanca de 30 de ani care se pregatea pentru o ultima si poate cea mai prolifica participare la JO, a decedat ieri intr-un accident de masina. Stirile au inceput cu tragica veste, ziarele i-au dedicat spatii ample, lumea sportului este in stare de soc, comentariile sunt dureroase, iar pe ici, colo, apar acuze si tot felul de vinovati fara vina. Ca de exemplu politistii si medicii bulgari sau Federatia Romana de Atletism, care, vezi Doamne, a acceptat ca sportivii sa se deplaseze cu mijloacele proprii in cantonamente.
"Vreau sa fie clar: niciun politist nu mi-a facut vreun apropo sa-i ofer 20 de euro ca sa cheme Salvarea, asa cum a aparut în tara. Din contra, unul dintre ei ne-a ajutat foarte mult având în vedere ca stia si limba româna"
STEFAN BEREGSZASZI - antrenorul Mariei, aflat in automobil cu ea. Declaratie din ProSport, 22.01.2007

Si la fel, Federatia cu ce era de vina ca masina, o Skoda Octavia, s-a defectat? Se intampla, nimeni nu poate garanta ca vreo Dacia, sau de ce nu un Ford Focus de la FRA ar fi fost mai sigur? Nu are nicio importanta acum.

Se va vorbi despre Maria vreo saptamana, maxim. La inmormantarea ei vor fi prezenti tot felul de interesati, in frunte cu ministrul sportului, sau poate chiar cu vreun mai mare "traitor de bine". Cu totii indurerati si marcati. "Ce putem sa mai facem acum?", vor intreba. Se vor gasi insa destui care sa le arate ce s-ar putea face. Si cu siguranta nu se va face mare lucru nici de acum incolo. Iar pentru Maria Cioncan, probabil ca nu se va face nimic. Nu va avea un site cu "Go, Maria", cum este stevepre.com, cu siguranta nu se va face un film, si nici macar o baza de antrenament nu va purta numele Mariei Cioncan.
De fapt diferenta intre modul in care ne tratam noi legendele si cum si le trateaza americanii este atat de mare, incat comparatia este absurda! De exemplu, in semn de respect fata de Maria Cioncan (si nu respectul de acum, ci respectul din urma cu unul sau doi ani), la Hunedoara, pe terenurile unde se antrena ea, s-au construit doua supermarketuri. Probabil printre putinele recunoasteri de care a avut parte se numara declararea ei drept cetatean de onoare al municipiului Cluj-Napoca.

Ca sa concluzionez, de Maria Cioncan vom mai auzi peste un an, intr-o pagina de "speciale" a ziarelor de sport, in care se va reaminti despre ea si despre Toni Alexe (baschetbalist roman decedat in aceeasi zi cu Maria, dar in urma cu doi ani).
Cat despre Steve Prefontaine, in Romania nu vom auzi foarte des, dar americanii vor sti sa il pretuiasca si sa constientizeze ce au pierdut chiar si dupa 32 de ani de la disparitia lui. Cine stie, poate se va face un nou film despre el, iar un actor se va lansa, sau un altul va lua un Oscar. Prin astea, se va aduce si un omagiu fostului rege al atletismului american. Un exemplu bun este faptul ca drept recunostinta, dar si ca reclama, "Pre" alerga (in film, cel putin) cu primele perechi de Nike, deoarece antrenorul atletului pune bazele renumitului brand, vazand ca pantofii sai sport (facuti manual) erau intr-adevar cei mai buni. Sau "Pre" ii facea cei mai buni?
Read More

Pippo

Cat l-am mai injurat pe omul asta. Si de cate ori. Pe noi ca romani, ne-a batut cu Italia. In alte meciuri, nici nu mai tin minte cate penaltyuri a obtinut prin caderi teatrale, cate goluri din ofsaid a inscris, cate coate date in stanga si in dreapta printre fundasi, dar nevazute de arbitri, i-au inlesnit sprinturile spre poarta adversa. De cate ori il blestemam dupa un Inter - Milan.
Si ce contrast exista intre Inzaghi cel din teren si cel din afara terenului!
A iesit din vestiar, a salutat pe toata lumea, relaxat, calm, a asteptat sa termine Gattuso de vorbit cu ziaristii, apoi a venit langa camere. Zambea, reusise sa-l mai scoata o data pe Ancelotti. Nu s-a agitat nici cand a auzit ca Ronaldo ar putea ajunge la Milan (ceea ce ar putea insemna banca pentru Pippo), nici cand a fost ironizat pentru golul din ofsaid ("sunt norocos, stiti si voi"), nici cand vaca de la Rai Sport se hlizea la el si radea sacadat fara oprire, uitand sa-si mai termine intrebarea.
A gatat de vorbit, s-a indreptat lejer spre autocar, dar nu a refuzat nicio poza, niciun autograf, nicio strangere de mana. Toate acelea momente spun mai multe despre caracterul unor giganti decat toate minutele de fotbal pe care le vedem cu ei la televizor.

PS: Ocsi, mersi de poze!

(text din 24 august 2006)
Read More

Ce e Lance, ce e Alberto

Name John WilcocksonDescrierea pe care o găsiţi la pagina de twitter a jurnalistului. Un om care i-a văzut pe toţi, Merckx, Indurain, Armstrong... pe bicicletă. În general, comentariile lui sunt captivante. În particular, unul mi-a reţinut atenţia:
Outside late-night pizza joint. Young French boy w/family asks: "Have you seen Lance?" "Where's Astana staying?" No questions about Alberto.
În maxim 140 de caractere şi o banală observaţie a descris complet ce înseamnă lupta dintre Armstrong şi Contador. Dacă primul triumfă în Turul Franţei, e vorba de ceva legendar. Dacă nu, Contador e doar un alt câştigător.
Read More

Şi marii strategi se plictisesc uneori

Uneori chiar nu ai ce să faci în timpul unei etape de plat din turul Franţei, chiar dacă eşti managerul celei mai bune echipe şi din ea fac parte Armstrong şi Contador. Este cazul lui Johan Bruyneel, care, din câte se pare, se plictiseşte rău azi, de bagă mesaje pe twitter la foc automat. În ultimul chiar recunoaşte că a adormit pentru zece minute :)

Dar Bruyneel e de înţeles acum, oamenii lui azi nu au decât rolul de a ajunge la final odată cu plutonul. Lance chiar şi-a dezvăluit de dimineaţă intenţiile. Ghiciţi unde... da! tot pe twitter. Zicea el că va fi o etapă cam lungă şi spera să nu existe căzături, iar înainte de cursă a mizat pe faptul că evadarea de azi va fi o reuşită. Nu-l interesează, oricum. Deja se gândeşte la etapa de mâine, una plină de pante şi o căţărare de categoria întâi.
Read More

Tricoul trebuia să fie "Cristiano 9"

Scria Adi despre aportul literei "C" la bugetul Realului. Era vorba de numele de pe tricoul lui Cristiano Ronaldo, despre numărul 9 şi modul cum trebuie evitată confuzia dintre fostul şi actualul purtător al cifrei magice, Ronaldo "grăsunul" şi Ronaldo "gagicarul", pentru a vinde tricouri, nu pentru a fi scoase de la naftalină cele vechi.

Numai că Ronaldo "gagicarul" a ieşit la prezentare cu un tricou fără "C" în faţă. Ronaldo 9, asta scrie pe spate. Câtă lipsă de inspiraţie, câtă lipsă de anticipaţie, câtă lipsă de inovaţie.

Florentino Perez a greşit, Cristiano Ronaldo trebuia să poarte cu siguranţă alt tricou. Nu, nu tricoul "C. Ronaldo 9", trebuia să poarte tricoul "Cristiano 9"! Pe numele mic, pe alint, pe apropiere de oameni, Cristiano 9. Peste Ronaldo, peste Beckham, peste Figo, peste Zidane!

Cristiano 9, la fel ca Raul 7.

PS: Pentru cei care nu ştiţi, numele de familie al lui Raul este Gonzalez, iar 7 e tricoul lui.
Read More

Lance "the Machine" merge ca uns

Contador şi Armstrong în aceeaşi echipă? Ultimul câştigător şi legenda împreună în aceeaşi echipă? Pentru cine vor trage muncitorii din Astana? Care va ceda? După trei etape, răspunsul începe să se contureze. Lance are 19 secunde în faţa colegului şi rivalului său, ritmul infernal şi-l regăseşte la fiecare kilometru parcurs, ştie unde să stea, când să aştepte şi când să forţeze. A fost prologul şi două etape de plat iar deja avantajul e de partea lui. Mai este puţin şi vine muntele, iar dacă Armstrong mai are măcar 75% din capacitatea pe care o avea în trecut, pe pante îşi va revendica tricoul galben.
Maşinăria merge ca unsă. Sigur că Armstrong e liderul celor de la Astana, Johan Bruyneel nu avea cum să facă o asemenea gafă, adică să nu poată să delege un lider. Cât despre Contador, la final probabil că va îmbrăca un costum întreg, nu doar un tricou, dar costumul va fi de clown.
Read More

Pufuleţi? NU!... Delaco!

Cine dracu şi-ar cumpăra o pungă de pufuleţi după asemenea reclamă? Ok, au vrut să fie amuzantă, dar e morbidă, greţoasă, mie cel puţin îmi taie pofta de mâncare. Oare cât mai durează până încetează să ruleze? Este la fel de tembelă ca reclama la Orbit din urmă cu vreo doi ani. Aceea a rulat maxim o lună. Dacă nu mai ştiţi, era vorba despre o bucătărie jegoasă după o masă festivă. Vasele erau adunate cu grăsime şi unsoare, un personaj vine şi le linge complet, apoi mestecă un Orbit. Iată şi reclama la pufuleţi:




La polul opus, de luni de zile mă impresionează plăcut creativitatea şi campania făcută pentru produsele Delaco. Tema "Naşul" şi dezvoltarea ei în episoade diverse îmi place la nebunie. Mai jos, trei exemple.

La şcoală




La striptease




Ca la mama acasă



Grasu' contrabasu' =))
Read More

Ultimul video cu Jackson pe scena

The Sun a facut publica o inregistrare cu ultima repetitie a lui Michael Jackson pentru concertele planificate in O2 Arena in iulie.

Desi prietenii lui sustin ca era in forma de zile mari, mie inregistrarea mai mult mi-a confirmat ca Michael nu arata deloc bine si mi-a intarit convingerea ca ar fi fost vorba de freak-shows nu de concerte, dar fiecare crede ce vrea. Video este aici.

***UPDATE*** video


Read More

Exclusiv: Lothar Matthaus la Camerun

Ştefan Sas putea intermedia venirea lui Lothar Matthaus la Timişoara. Nu s-a întâmplat asta, era şi improbabil să se întâmple. Azi, seara târziu, după ce Sabău a semnat cu bănăţenii, după ce a dat interviu după interviu, după ce ziarele şi-au închis ediţiile şi au intrat în tipar, când emisiunile TV au intrat pe reluări şi s-a încheiat talk-show-ul, am primit un sms. Mă uit pe telefon, e de la Ştefan Sas. Am vorbit de trei ori cu el în viaţa mea... mă grăbesc să dau "open" pe mesaj, apoi la conţinut rămân mască.

"Lothar la Camerun!?"

Citesc din nou mesajul, apoi încep să râd. E exclusiv, dar cum să dau aşa ceva?! Râd eu de mine, alţii ar râde la fel de tare, dar cum să nu simt undeva că ar fi cea mai tare ştire pe care am avut-o în presă? Îi spun lui Radu şi râdem împreună, sun doi prieteni şi râdem şi mai abitir. Ce poţi să faci cu o asemenea informaţie?
Read More

Ieşirea perfectă

În continuare se discută despre decesul lui Michael Jackson. Şocantă această moarte? Da. Dureroasă? Da, pentru mulţi. Dar necesară? Poate că da... Michael Jackson avea datorii aproximate la 500 de milioane de euro, conform yahoo.com. Avea un turneu de 50 de concerte pentru a mai acoperi din acest deficit financiar. Asta însemna că fiecare reprezentaţie trebuia să îi aducă profit net numai lui de zece milioane de euro, practic imposibil de realizat. Apoi, chiar dacă deja erau sold-out primele zece concerte, mulţi s-ar fi dus la concert ca la un freak-show. Şi nu în ultimul rând, Jacko probabil că nu ar fi făcut faţă unui turneu de asemenea anvergură. Dacă deja era extenuat de repetiţii, dacă avea nevoie şi era dependent de analgezice precum Demerol, ceea ce l-a şi omorât, fiind un medicament foarte puternic şi interzis de câţiva ani, mai putea Michael să ducă la capăt aceste 50 de concerte? Nu.

Zilele lui muzicale trecuseră şi numai moartea lui le-a mai readus în prim-plan. De la aflarea veştii, Michael nu mai era ţinta tuturor glumelor de pedofilie. A redevenit "the king of pop", lumea şi-a reamintit de gesturile sale caritabile şi extravagante, dar şi de războiul pe care îl pornise pe final de carieră cu politica mondială, ceea ce a regenerat teoria prin care decăderea lui a fost de fapt o conspiraţie.

Cert este că de la decesul starului, media este împânzită de regrete sincere sau false. Sute de mii şi poate milioane de fani s-au regăsit, chiar dacă în durere, se dau imagini peste imagini din concertele şi clipurile lui, interviuri reluate, maxime scoase din textele lui, articole cu foştii colaboratori, înfierarea medicilor care l-au tratat în anumite perioade din viaţă. Toate radiourile difuzează unul, două sau trei hituri pe oră de la Jackson, televiziunile de profil deja au făcut best of-uri, sunt relatări peste tot. Până şi ziarele de sport au pagini întregi despre subiect. Cred că am mai văzut ceva asemănător doar când a murit Lady Diana şi, recent, când a ieşit Obama preşedinte în SUA. Practic moartea lui Jackson a însemnat revitalizarea lui, trecerea lui în fiinţa superioară perenă care păstrează doar lucruri pozitive. Industria Michael Jackson produce din nou, încasările făcute prin vânzarea produselor vor depăşi cu mult încasările turneului pe care l-ar fi întreprins. De cheltuit, Michael nu va mai cheltui, dar va produce bani mai departe. Datoriile vor fi acoperite iar copiii lui, motiv de îngrijorare pentru Jackson până nu demult în privinţa unui faliment, nu vor avea probleme în viitor. Nu credeţi? Să nu uităm că Elvis Presley este şi în acest moment una din cele mai profitabile afaceri.

La fel ca şi Elvis, Michael nu mai avea ce să spună dacă rămânea în viaţă, dar, după moarte, are atâtea de oferit. Moartea a fost ieşirea lui perfectă din scenă. Poate că şi-a şi dorit să moară. Mesajul său a fost transmis de mult.

Chiar dacă a fost primul meu idol muzical, mă bucur că nu vor exista acele monstruoase 50 de concerte freak-show în care Jackson ar fi apărut pentru bani şi ar fi fost umilit şi urmărit la fiecare greşeală de remarci precum "abia se mişcă", "azi nu i-a căzut nasul pe jos", "şi-a pierdut vocea" şi altele.
Read More

Real sau fals?

O filmare de la o audiţie pentru "Russia's got talent" provoaca dezbateri pe fel şi fel de forumuri. Este reală faza? Este falsă? Cert e că nu am găsit o informaţie concretă legată de cel executat.

Argumentele unui eveniment regizat ar fi:
- o asemenea scenă produce audienţe, creşte rating, face spectacol;
- cel executat cade teatral, camera este scimhată pe juriu chiar în timpul căzăturii, procedeu asemănător cu cel folosit în filme la căzăturile în gol, când un personaj pică să zicem de pe o clădire, ţi se arată jumătate de picaj, apoi personajul căzut jos, filmat cu altă cameră, alt unghi. O cascadorie, normal, mai puţin în ultimii ani când generarea imaginilor 3D a devenit o artă şi se pot face efecte de la un cap la altul;
- nu ştiu dacă există emisiunea cu adevărat.

Argumentele unei întâmplări reale ar fi:
- nu există o "pernă" care să îi atenueze picajul, ba mai mult, executatul pică pe scări, unde, şi dacă este o regie, poate să sufere un accident grav;
- Picajul teatral este doar la începutul căderii, după care corpul se îndoaie, devine moale;
- Perplexitatea celor din juriu în momentul execuţiei, apoi secunda următoare când persoanele din platou se grăbesc spre trupul picat;
- personajele nu demonstrează prea mult talent până la acea fază, în cadrul larg dinaintea execuţiei :).

Video este mai jos, iar pe homepage in dreapta gasiti un sondaj.



Read More

Ce bine se potriveste astazi proverbul

"Cine nu ştie să piardă, nu merită să câştige"

Dinamo, Timişoara, Borcea, Iancu, Rednic, Balint, Dănciulescu, Alexa, PCH, CVUCS... toate şi toţi s-au regăsit în seara asta în aceste rânduri.

De aceea a meritat Urziceniul să ia campionatul. Bucşaru nu l-ar fi demis pe Petrescu dacă pierdea la Timişoara. Hm, justificarea frazei nu se poate încheia sec, trebuie ceva de Petrescu. Da, e dificil să adaug acum ceva de Dan Petrescu, ştim că nu ştie tot timpul să piardă şi arbitrii au "ceva" cu el mereu, dar Petrescu... Petrescu... dar Petrescu... gata, ştiu! Petrescu era tipul acela cu aspect mai tinerel care stătea îmbufnat în autocarul cu ritmul din Champions League. Da, ăla de lângă Meme, înconjurat de jucători extaziaţi, de scandări şi felicitări. Era băiatul ăla care făcea riduri pe frunte şi se uita pe geam, afară, era ăla care nu cânta, nu fredona, nu gesticula. Se uita doar lung, calm.
Of, încă nu v-aţi prins? Petrescu era ăla care încă nu a câştigat titlul, care vrea să vadă întâi calculele, să vadă dacă Timişoara îşi ia la TAS cele şase puncte. După ce se va şti asta, va şti şi dacă va lua matematic aurul, sau va trebui să facă un egal cu Steaua ca să zâmbească. Pentru că aşa e Dan Petrescu, altfel. Şi are dreptul să nu respecte, măcar de data asta, proverbul care le-a nenorocit altora visele de prea-mărire.
Read More

Reţeta unui spectacol total

New Jersey, Boston, Washington, Vancouver şi mai ales San Jose sunt în vacanţă, au încheiat-o cu playofful. Toate au fost campioanele diviziei în sezonul regulat, dar acum, din primele şase echipe ale NHL, a mai rămas doar Detroit în lupta pentru Stanley Cup. Până acolo, mai sunt finalele celor două conferinţe. În est avem o surpriză totală între cluburile de pe locurile 5 şi 6 din finalul sezonului regulat, în vest avem un război care se duce de la începutul NHL-ului, între două din cele şase echipe originale:



Est: Pittsburgh Penguins - Carolina Hurricanes

Vest: Detroit Red Wings - Chicago Blackhawks

Dar meciurile se ştiu deja de două zile, siteurile de profil au adunat milioane de afişări, pariurile speciale se caută la greu, reclama se vinde ca pâinea caldă, primele patru meciuri (se joacă în sistem de "cel mai bun din şapte jocuri") sunt sold-out la preţuri pornind de la 75$ şi se fac planificări pentru eventualele partide 5, 6, 7. Totul înseamnă zeci de milioane de dolari, audienţe fascinante, renume şi, de ce nu, glorie sportivă. La fel a fost şi în precedentele runde ale playoffului, sferturi şi semifinale în fiecare conferinţă. O reţetă financiară care, în ciuda recesiunii financiare globale, ţine în viaţă o competiţie de cel mai înalt nivel.

Gândiţi-vă ce ar însemna în România un playoff la fotbal cu, să zicem, primele patru echipe calificate, cu un sistem de "cel mai bun din cinci meciuri". Gândiţi-vă ce ar însemna o lună de zile în care să fie până la 15 derbyuri jucate. Ar fi fabulos pentru toată lumea, suporteri, echipe, mass-media şi sponsori.

Despre publicitate, promovare şi vânzarea unui produs ca NHL, în zilele viitoare.

Foto: Elsa/Getty Images
Read More

Trucaje din mijloc de săptămână

S-a încheiat etapa 29 în Liga I, una din cele mai murdare runde jucate în ultimii doi ani în România după părerea mea.

100% aranjamente:

Vaslui – Pandurii Tg. Jiu 1-0
Oaspeţii au venit la meci fără şapte titulari şi fără antrenorul Sorin Cîrţu. Aceştia au rămas la Tg. Jiu pentru a se... antrena. Oare pentru ce, dacă lipsesc de la meciuri?

Gloria Bistrita - FC Brasov 1-0
Gloria avea nevoie de trei puncte pentru a nu retrograda. Le-a primit în minutul 85 printr-un penalty.
_______________________________________________________

80% aranjamente:

Otelul Galati – Dinamo 0-1
Cele câteva momente în care gazdele au lăsat spaţii pentru atacanţii dinamovişti au avut şi un efect, când a înscris Dănciulescu. Apoi, Oţelul a trecut la atac... cu mingi trimise în diagonală, până dincolo de tuşă, pase pe laterală, două şuturi de la 20 de metri direct pe portar şi, pe final, câteva trageri... de timp, nu de tricou.

Farul – Urziceni 0-1
Echipa care murea de gât cu Timişoara în runda trecută, adică Farul, nu a reuşit acum nici să construiască măcar o tentativă de atac. Un plus "calitativ" pentru portarul George Curcă. Merită felicitări pentru faza singurului gol al meciului.
_______________________________________________________

70% aranjamente:

Poli Iasi – FC Arges 4-0
S-au "mişcat" la pauză probabil, după ce în prima repriză atacul şi ocaziile au fost ale Piteştiului. Apoi, în repriza a doua, a disparut complet echipa vizitatoare. Şi, de notat, portarul Boşneag s-a dat accidentat înainte de începerea meciului, la încălzire.

Rapid - CS Otopeni 3-0
La fel, ceva s-a întâmplat la pauză. Dacă în prima repriză Rapidul nu a reuşit absolut nimic, dar nimic, nimic, nimic, în partea a doua au pus-o de trei goluri care mai de care, cu şuturi "de-alea de cempions lig" şi pase şi devieri şi şmecherii. Dacă aveau însă tot atât de puţine spaţii ca în prima repriză, citeam deja despre demiterea lui Hizo.
_______________________________________________________

50% aranjament:

Gloria Buzau – Steaua 0-1
Că s-a dat un gol din ofsaid cât casa şi că a fost singurul gol al meciului, ştim deja cu toţii. Că "a fost" şi cu Buzăul, sunt destui care s-o spună, că Buzăul a atacat şi a dorit mai mult din acest meci, numai cei de la Gloria pot să susţină.
_______________________________________________________

2% aranjamente:

Universitatea Craiova - Gaz Metan Medias 2-0
Mediaşul chiar a vrut şi s-a luptat pentru ceva puncte, că a picat iar sub linie. Am lăsat un 2% în dubiu pentru că nu ar fi prima dată când aş auzi că un jucător a pus vreun interes personal mai sus de cel al echipei, sau în traducere: a luat bani să fie pe blat. Nu ştiu care, nu ştiu cine, nu prea cred asta... Dar cine ştie.

CFR Cluj - FC Timisoara 2-0
Timişoara şi-a redus considerabil şansele la titlu prin acest rezultat. Acum, marea speranţă pe Bega este să rămână la un ecart de maxim şase puncte faţă de lider, ca să mai aibă vreo importanţă procesul şi verdictul de la TAS în ce priveşte şansele la titlu. Aici am dat un 2% pentru că am fost surprins de calmul lui Marian Iancu din final de meci, de explicaţiile lipsite de substanţă şi de împăcarea uşoară cu eventuala pierdere a titlului. Dar această "conspiraţie" o voi detalia altă dată.
Read More

Minunea rusă

La 22 de ani, Sidney Crosby este considerat cel mai valoros jucător din NHL, acolo unde deja a bătut majoritatea recordurilor de început de carieră şi strânge puncte, victorii şi trofee pentru a le bate pe cele din final de carieră. Crosby e atuul numărul unu al grupării Pittsburgh Penguins la câştigarea unei noi finale pentru Stanley Cup, numai că în primul meci din semifinala conferinţei, împotriva echipei Washington Capitals, a dat de portarul Varlamov.
Un puşti şi el la 21 de ani, apărut de nici unde, de fapt apărut din nici undele rusesc, Samara, un portar care are doar şapte meciuri jucate în NHL, nu ştie nici o boabă de engleză, are un aspect naiv de parcă a picat de pe lună şi sâmbătă seara i-a scos lui Crosby (care deja ridicase mâinile în semn de bucurie) un puc de pe linia porţii cu o paradă pe care presa americană deja o anunţă drept cea mai spectaculoasă a sezonului.

Foto: AP



Read More

Câteva cuvinte despre "Grig"

S-ar putea ca diseară, după Steaua - Oţelul, să vedeţi pe siteurile de sport tot felul de comentarii şi articole elogioase despre un om simplu, un om direct şi sincer, dar un antrenor excepţional. Dar s-ar putea să îl vedeţi supărat pe vreo gafă monumentală a elevilor lui, trist din cauza unui arbitru incorect, vulcanic sau introvertit, ironic sau amuzat. S-ar putea însă să nu vedeţi nimic despre el. Depinde ce vor face Gigi, Lăcătuş, Kapetanos şi încă o multime de alte subiecte steliste. El, Petre Grigoraş, va închide lista.
În tot acest an, România fotbalistică, pe lângă scandalurile continue, a admirat o construcţie a Unirii Urziceni, s-a uimit în faţa mirajului Timişoara, i-a cântat în strună noului selecţioner, Răzvan Lucescu şi a aplaudat naşterea unei echipe frumoase a Craiovei cu doi fraţi Costea absolut fantastici. Anul trecut, lucrurile nu au diferit cu mult, când atenţia o furase CFR Cluj. Doar el, acel om despre care aţi putea auzi câte ceva diseară sau aţi putea să nu auziţi, doar "Grig" a continuat să îşi facă treaba cu pasiune, cu un entuziasm pe care şi stadionul acela, cândva plin ochi şi cu vreo zece mii de abonaţi, îl pierduse. Şi-a căutat jucătorii prin liga a II-a, are un lot de retrogradare în care apar tot felul de Cârjă, Râpă, Sârghi sau Giurgiu. Un lot din care, la fel ca în urmă cu un an sau doi când răsărea Szekely, Vâtcă sau Paraschiv, acum a răsărit Bourceanu, o nouă ţintă fierbinte a transferurilor din vară. Pentru vară se discută şi de multe schimbări de antrenori.

Echipe puternice îşi caută variante. La Steaua, va pleca Lăcătuş, Petrescu va lăsa Urziceniul, Clujul mai schimbă o dată banca, Dinamo ar putea rămâne fără Rednic, dorit de ceva echipe în Belgia, Rapidul şi Rada se vor despărţi şi ei, Braşovul deja l-a pierdut pe Răzvan Lucescu.

Echipele puternice îşi caută deci variante. La Steaua se vorbeşte de Dan Petrescu sau Basarab Panduru, la Cluj se negociază cu Hagi. Dinamo, Rapid şi Urziceni nu au încă o situaţie clară şi variante concrete, Braşovul deja a capitulat, după ce Ioan Neculaie, patronul echipei, spunea disperat că a băgat 15 milioane de euro degeaba în echipă, dacă pleacă Răzvan.

Toate echipele respective îşi fac deja liste şi toate listele arată aproape la fel, doar ordinea numelor diferă şi doar Grigoraş lipseşte de pe toate, deşi fotbalul pe care echipele sale l-au practicat este, poate, visul tuturor patronilor de la cluburile menţionate. Sigur că Oţelul este o echipă de mijlocul clasamentului, dar cu acel lot, Dan Petrescu, Panduru, Lucescu, Hagi, Andone sau Rednic nu puteau să facă decât autobaze şi să pice, eventual, în liga a II-a.

Poate că diseară, după Steaua - Oţelul, veţi auzi câte ceva şi despre Petre Grigoraş.

Foto: ProSport
Read More

FRF încurajează rasismul!

Decizia Comisiei de Disciplină prin care Dinamo va juca la Cluj (pe teren neutru) împotriva Timişoarei cu porţile închise nu doar că a iscat un scandal monstru între cele două echipe. Corectitudinea deciziei lipseşte, deoarece Comisia de Disciplină a încălcat exact regulamentul pe care ar trebui să îl aplice (detalii).

Însă printr-o asemenea măsură, FRF încurajează direct rasismul şi acţiunile agresive ale galeriilor şi, până la urmă, ale societăţii. Mesajul transmis în această dimineaţă din Casa Fotbalului este următorul: “Încălcaţi regula şi veţi fi premiaţi”. Asta deoarece măsura luată în acest caz reprezintă un avantaj imens pentru Dinamo, care în deplasarea pentru Cupă ar fi avut în mod cert o galerie mai mică decât va avea în etapa următoare, pe teren propriu, când întâlneşte campioana en-titre, CFR Cluj.Mai mult, Dinamo ar fi riscat chiar o atmosferă puternic ostilă în semifinala cu Timişoara, unde deja câteva sute de fani bănăţeni îşi anunţaseră prezenţa şi suporterii locali ai CFR-ului sau microbiştii clujeni s-ar fi putut coaliza cu bănăţenii pentru susţinerea lui “Poli” (sau dacă nu susţinerea Timişoarei, limitarea la apostrofarea lui Dinamo). Astfel, Comisia de Disciplină “penalizează” scandările rasiste şi mesajele jignitoare ale dinamoviştilor prin anularea oricărei posibile atmosfere ostile într-o semifinală a Cupei României, dar “penalizează” clubul Dinamo mai ales cu un stadion plin la un meci care poate decide numele viitoarei campioane a României şi viitoarei participante în grupele Ligii Campionilor. Adică în Liga unde va juca şi Inter cu Mario Balotelli. De ce menţionez de el?

Pentru că Mircea Sandu, preşedintele FRF şi primul om din fotbalul românesc, a dat la gsptv o explicaţie pentru decizia luată de Comisia de Disciplină. “Naşul” a spus că Balotelli fusese şi el victima scandărilor rasiste la un meci Juventus - Inter. În consecinţă, gruparea din Torino a fost penalizată similar cu Dinamo, iar pedeapsa a executat-o în Cupa Italiei, împotriva lui Lazio. Doar că Mircea Sandu a omis din explicaţia sa un element cheie: Cupa Italiei, cel puţin la nivel de semifinale, se dispută tur-retur şi fiecare echipă este gazdă în câte un meci. De aceea, Juventus a putut fi sancţionată fără ca Lazio să aibă parte de o nedreptate, iar Juve să plătească cu adevărat pentru problemele pe care suporterii le-au avut cu Balotelli. Tocmai de aceea, nici această justificare oferită de Mircea Sandu nu ţine.
Read More

Ziua demagogului

De câteva ore bune, Gigi Becali dă interviu peste interviu la televiziuni după televiziuni. Da, a fost pus în libertate. Întreaga presă românească (sau marea ei majoritate) jubilează "dreptatea făcută" acestui cetăţean care vorbeşte iar despre orice, Dumnezeu, Steaua, Dinamo, presă, familie, scandaluri, împăcări şi câte altele. Se-nchină pahare, se transmit felicitări, de la naftalină a ieşit şi Adrian Păunescu, mândru că a găsit un nou fund de lins.
În timpul petrecut la închisoare, Becali a recăpătat prin presă imaginea umană, latura milostivă, afecţiunea şi încrederea pe care o pierduse în ani de zile prin fel şi fel de scandaluri. Peste eticheta din urmă cu două săptămâni, "pericol public", a fost lipită o alta contrară.

Doi oameni ratează însă complet grotescul spectacol. Pentru ei, s-a stins de mult lumina în cameră. Un perete rece le stă lipit de spate în timp ce încearcă să doarmă iar gratiile bat o umbră difuză din hol pe perna lor din câlţi de cânepă. Unul a greşit din prostie, celălalt din lăcomie. Unul poate că nu va mai prinde prea curând un Paşte cu familia, altul poate că nu va mai prinde un alt Paşte, punct. Unul este Cornel Penescu, altul este Gheorghe Constantin, bolnav de cancer. Nici unul n-a beneficiat de mila vreunei instanţe, nici unul n-a beneficiat de un articol măcar neutru în vreun ziar. "Şpagă" stă scris pe dosarele lor şi îşi merită soarta pentru că au măsluit câteva delegări de arbitri într-un fotbal pe care oricum nici unul nu l-a controlat în vreun moment!
Dar Penescu şi Costică "Vâlcea" sunt "pericole publice" pentru aranjamentele lor şi rămân în arest în ziua în care Gigi Becali a fost eliberat după acuzaţii de sechestrare de persoane, justiţie privată şi TORTURĂ la comandă.

Într-un editorial excelent, "Nu-l vrem erou pe Becali", Alin Fornade afirma:

Foarte mulţi români sînt siguri că Becali e victima unui complot. Dacă procurorii nu vor prezenta probe credibile, iar patronul Stelei va rămîne în arest, îl vor transforma în erou.
[...]
Nu e vorba de un stelist aici, e vorba de ceva mai important decît fotbalul. Petre Tiberiu a murit în Afganistan în numele statului român şi nu a unui grup de interese. Pentru căpitanul din Mureş şi pentru românii care nu şi-au pierdut încrederea în justiţie, autorităţile n-au voie să dea chix. Nu contează cît de simpatic sau de antipatic e un personaj, decid probele şi legea. E meciul pe care autorităţile nu trebuie să-l piardă.
Alin, legea este şi a fost clară, iar probele s-au adunat cu duiumul. Filmări, declaraţii, mărturii constituie toate probe teoretic demolatoare. Şi totuşi autorităţile au pierdut meciul. Nu din vina lor, ci pentru că Becali a devenit între timp protectorul săracilor, capul familiei ideale, Iisus crucificat şi în acelaşi timp Barabas eliberat de popor, cum tocmai a spus-o pe Realitatea TV.
Presa l-a făcut aşa şi nu îmi imaginam că în titlul tău ("Nu-l vrem erou pe Becali") ne vom regăsi atât de puţini. Până la urmă, Petre Tiberiu a murit degeaba, iar România - da, voi servi un clişeu - îşi merită soarta cu vârf şi îndesat, aşa cum şi-a meritat-o în miile de ani de până acum. România îşi merită eroii construiţi pe demagogie, rating TV şi, de ce să ne ascundem, interese financiare.

Cât de mic şi singur mă simt acum, lipsit de dreptate, şi-mi simt gândurile închise între pereţi făcuţi din siteuri, televiziuni, ziare, telefoane şi discuţii care slăvesc minunea făcută în Vinerea Mare pentru slava lui Gigi Becali.
Read More

Tagguri

adrian mutu (4) Africa de Sud 2010 (5) alina dumitru (1) ANAF (1) Anja Andersen (1) antena 3 (1) arbitraj (3) arogantele etapei (11) australian open (1) Auto (3) baschet (5) ben collins (1) bet365 (1) bonetti (1) CFR (1) cfr cluj (1) Champions League (12) chiajna (1) ciclism (1) Cinism (15) concordia chiajna (1) CR9 (1) Cristian Gatu (1) cronica (7) cs otopeni (1) curiozitati (14) curtean (1) de la prieteni (1) digimobil (2) dinamo (5) Distractie (56) Diverse (30) divizia A (63) divizia sport (1) dopaj (2) dunarea giurgiu (1) echipa nationala (1) Eu (21) fc vaslui (1) Federer (2) Fenomen (8) Fotbal (50) fotbalul mic (1) fotbalul romanesc (2) Foto (6) FRF (6) furt (1) Gafa (5) Gheorghe Tadici (1) Handbal (7) huligani (1) ioan igna (1) ioan niculaie (1) ioan ovidiu sabau (1) Ironie (13) JO2010 (2) lance armstrong (1) laurentiu diniță (1) Le Tour (7) Legende (8) liga i (3) maria sharapova (1) messi (1) mitica dragomir (1) mitică dragomir (1) Mizerie (9) Mondiale 2010 (1) murray (1) Muzică (3) nadal (1) nereida gallardo (1) Nervi (19) nesimtire (4) NHL (15) nissan (1) offtopic (11) Olimpiada (8) Oltchim (1) Omagiu (12) Opinie (66) pariuri (26) phishing (1) poli timisoara (9) politia romana (1) politica (1) Preluate (5) Premier League (4) probleme pariuri (1) prosport (1) Prostie (24) Publicate (46) publicitate (3) radio (1) rapid (3) razvan lucescu (1) reclama (1) religie (1) Reprezentativa (17) respect (1) rubio (1) sabau (1) scandal (6) Serbia (1) Serie A (1) Snooker (2) sondaj (6) Speculatie (9) steaua (2) suporteri (2) telefonie (2) Tenis (10) the stig (1) top gear (1) unirea urziceni (2) universitatea craiova (2) victor piturca (1) victoria branesti (1) violenta (2) vodafone (2) ziaristi (25)