FRF încurajează rasismul!

Decizia Comisiei de Disciplină prin care Dinamo va juca la Cluj (pe teren neutru) împotriva Timişoarei cu porţile închise nu doar că a iscat un scandal monstru între cele două echipe. Corectitudinea deciziei lipseşte, deoarece Comisia de Disciplină a încălcat exact regulamentul pe care ar trebui să îl aplice (detalii).

Însă printr-o asemenea măsură, FRF încurajează direct rasismul şi acţiunile agresive ale galeriilor şi, până la urmă, ale societăţii. Mesajul transmis în această dimineaţă din Casa Fotbalului este următorul: “Încălcaţi regula şi veţi fi premiaţi”. Asta deoarece măsura luată în acest caz reprezintă un avantaj imens pentru Dinamo, care în deplasarea pentru Cupă ar fi avut în mod cert o galerie mai mică decât va avea în etapa următoare, pe teren propriu, când întâlneşte campioana en-titre, CFR Cluj.Mai mult, Dinamo ar fi riscat chiar o atmosferă puternic ostilă în semifinala cu Timişoara, unde deja câteva sute de fani bănăţeni îşi anunţaseră prezenţa şi suporterii locali ai CFR-ului sau microbiştii clujeni s-ar fi putut coaliza cu bănăţenii pentru susţinerea lui “Poli” (sau dacă nu susţinerea Timişoarei, limitarea la apostrofarea lui Dinamo). Astfel, Comisia de Disciplină “penalizează” scandările rasiste şi mesajele jignitoare ale dinamoviştilor prin anularea oricărei posibile atmosfere ostile într-o semifinală a Cupei României, dar “penalizează” clubul Dinamo mai ales cu un stadion plin la un meci care poate decide numele viitoarei campioane a României şi viitoarei participante în grupele Ligii Campionilor. Adică în Liga unde va juca şi Inter cu Mario Balotelli. De ce menţionez de el?

Pentru că Mircea Sandu, preşedintele FRF şi primul om din fotbalul românesc, a dat la gsptv o explicaţie pentru decizia luată de Comisia de Disciplină. “Naşul” a spus că Balotelli fusese şi el victima scandărilor rasiste la un meci Juventus - Inter. În consecinţă, gruparea din Torino a fost penalizată similar cu Dinamo, iar pedeapsa a executat-o în Cupa Italiei, împotriva lui Lazio. Doar că Mircea Sandu a omis din explicaţia sa un element cheie: Cupa Italiei, cel puţin la nivel de semifinale, se dispută tur-retur şi fiecare echipă este gazdă în câte un meci. De aceea, Juventus a putut fi sancţionată fără ca Lazio să aibă parte de o nedreptate, iar Juve să plătească cu adevărat pentru problemele pe care suporterii le-au avut cu Balotelli. Tocmai de aceea, nici această justificare oferită de Mircea Sandu nu ţine.
Read More

Ziua demagogului

De câteva ore bune, Gigi Becali dă interviu peste interviu la televiziuni după televiziuni. Da, a fost pus în libertate. Întreaga presă românească (sau marea ei majoritate) jubilează "dreptatea făcută" acestui cetăţean care vorbeşte iar despre orice, Dumnezeu, Steaua, Dinamo, presă, familie, scandaluri, împăcări şi câte altele. Se-nchină pahare, se transmit felicitări, de la naftalină a ieşit şi Adrian Păunescu, mândru că a găsit un nou fund de lins.
În timpul petrecut la închisoare, Becali a recăpătat prin presă imaginea umană, latura milostivă, afecţiunea şi încrederea pe care o pierduse în ani de zile prin fel şi fel de scandaluri. Peste eticheta din urmă cu două săptămâni, "pericol public", a fost lipită o alta contrară.

Doi oameni ratează însă complet grotescul spectacol. Pentru ei, s-a stins de mult lumina în cameră. Un perete rece le stă lipit de spate în timp ce încearcă să doarmă iar gratiile bat o umbră difuză din hol pe perna lor din câlţi de cânepă. Unul a greşit din prostie, celălalt din lăcomie. Unul poate că nu va mai prinde prea curând un Paşte cu familia, altul poate că nu va mai prinde un alt Paşte, punct. Unul este Cornel Penescu, altul este Gheorghe Constantin, bolnav de cancer. Nici unul n-a beneficiat de mila vreunei instanţe, nici unul n-a beneficiat de un articol măcar neutru în vreun ziar. "Şpagă" stă scris pe dosarele lor şi îşi merită soarta pentru că au măsluit câteva delegări de arbitri într-un fotbal pe care oricum nici unul nu l-a controlat în vreun moment!
Dar Penescu şi Costică "Vâlcea" sunt "pericole publice" pentru aranjamentele lor şi rămân în arest în ziua în care Gigi Becali a fost eliberat după acuzaţii de sechestrare de persoane, justiţie privată şi TORTURĂ la comandă.

Într-un editorial excelent, "Nu-l vrem erou pe Becali", Alin Fornade afirma:

Foarte mulţi români sînt siguri că Becali e victima unui complot. Dacă procurorii nu vor prezenta probe credibile, iar patronul Stelei va rămîne în arest, îl vor transforma în erou.
[...]
Nu e vorba de un stelist aici, e vorba de ceva mai important decît fotbalul. Petre Tiberiu a murit în Afganistan în numele statului român şi nu a unui grup de interese. Pentru căpitanul din Mureş şi pentru românii care nu şi-au pierdut încrederea în justiţie, autorităţile n-au voie să dea chix. Nu contează cît de simpatic sau de antipatic e un personaj, decid probele şi legea. E meciul pe care autorităţile nu trebuie să-l piardă.
Alin, legea este şi a fost clară, iar probele s-au adunat cu duiumul. Filmări, declaraţii, mărturii constituie toate probe teoretic demolatoare. Şi totuşi autorităţile au pierdut meciul. Nu din vina lor, ci pentru că Becali a devenit între timp protectorul săracilor, capul familiei ideale, Iisus crucificat şi în acelaşi timp Barabas eliberat de popor, cum tocmai a spus-o pe Realitatea TV.
Presa l-a făcut aşa şi nu îmi imaginam că în titlul tău ("Nu-l vrem erou pe Becali") ne vom regăsi atât de puţini. Până la urmă, Petre Tiberiu a murit degeaba, iar România - da, voi servi un clişeu - îşi merită soarta cu vârf şi îndesat, aşa cum şi-a meritat-o în miile de ani de până acum. România îşi merită eroii construiţi pe demagogie, rating TV şi, de ce să ne ascundem, interese financiare.

Cât de mic şi singur mă simt acum, lipsit de dreptate, şi-mi simt gândurile închise între pereţi făcuţi din siteuri, televiziuni, ziare, telefoane şi discuţii care slăvesc minunea făcută în Vinerea Mare pentru slava lui Gigi Becali.
Read More

Cel mai plăcut articol din acest an

"Un articol de sport trebuie să poată fi citit seara, după cină, la desert sau la cafea, pe terasă", e un citat aproximativ din Frank Bascombe, personajul principal al romanului "Cronicarul sportiv", de Richard Ford. De acord, dar credeam că 2009 va fi un an complet cretin. Am avut însă ocazia să scriu ceva plăcut, într-o tentă optimistă, o poveste pentru un desert. Titlul copertei îi aparţine lui "Jaka".

Doctor în apărare
Pentru a se bate cu cei mai mari fotbalişti din Africa, Nibombe a renunţat la medicină

Să mergi la şcoală într-o ţară africană este un privilegiu, iar o facultate este paşaportul spre stabilitate. Un om care face medicina, dar preferă să joace fotbal este cu certitudine o raritate.

Dar Nibombe a făcut asta şi se bucură de fiecare moment ca fotbalist. Venit la Timişoara ca rezervă, togolezul şi-a câştigat rapid locul de titular. S-a călit în meciuri împotriva Senegalului şi Camerunului, apoi, la Mondialul din 2006, alături de „tunarul” Adebayor sau împotriva lui Eto’o, Macoun, Kanoute, El Hadji Diouf şi alte perle negre oferite de Africa. Încă din primul meci jucat pe Bega a surprins prin siguranţa defensivă, rezolvarea simplă a situaţiilor grele, jocul relaxat şi natural şi calmul său pe teren. Experienţa sa, atât în teren, cât si în afara lui, i-a dat toate aceste calităţi. Viaţa nu l-a ferit de decizii grele, iar într-o ţară săracă, paşii greşiţi
nu pot fi mulţi şi şansa a doua nu prea există. „Am jucat încă de la 17 ani în prima ligă din Togo şi prima convocare la echipa naţională a venit rapid. Apoi am început medicina şi am mers o perioadă în paralel. Trebuia să decid ce voi face, iar părinţii mă presau. Eu eram pe terenul de fotbal, alţii erau la şcoală”, a povestit fundaşul. Până la urmă, după trei ani de medicină, a ales fotbalul. Tatăl său decedase între timp. „Probabil că dacă nu se întâmpla asta, aş fi ales şcoala. Am avut libertatea să aleg atunci şi am ales fotbalul. Dar după ce nu voi mai juca, voi relua medicina”, a menţionat Dare. Consideră că a luat decizia bună, iar cariera lui de până acum tinde să îi dea dreptate.

Apogeul carierei, Germania 2006
La 28 de ani, viaţa sportivă i-a oferit deja momente excepţionale care îl vor însoţi peste tot: „Cea mai frumoasă amintire este participarea la campionatul Modial din 2006. Şi acum vorbesc de câteva ori pe săptămână cu restul colegilor de echipă. Există şi regrete, uneori mă gândesc că am greşit acolo, văd reluări şi mă întreb ce am vrut la o anumită fază, dar apoi mă gândesc că a fost un vis să ajungem în Germania, a fost extraordinar. Sperăm să facem mai multe la Mondialul din Africa de Sud, cine ştie, poate picăm cu România”, afirmă Nibombe, înainte de finalul discuţiei cu ProSport. El încă nu ştie că noi tocmai am descoperit un om care a îndrăznit să viseze, iar încheierea lui politicoasă ne doare atât de mult, când ne gândim că în 2010 numai în Africa de Sud nu va fi România.

Am debutat pentru Otopeni la meciul cu Steaua, a fost 1-1 în Ghencea. Colegii mă întrebau cum de sunt calm când sunt 20.000 de oameni în tribune. Eram obişnuit, în Africa jucăm pe stadioane de 70.000-80.000 de oameni. 20.000 vin la antrenamentele oficiale ale naţionalei
Dare Nibombe
fundaş Poli Timişoara


_________________________________

„România, ca Togo!“

Togolezul vede asemănări între stilul dezordonat de viaţă al românilor şi cel al africanilor

În România, Dare Nibombe este caracterizat drept „fotbalistul care joacă la Timişoara şi e coleg în naţională cu Adebayor de la Arsenal”.
Însă până să ajungă în Banat a jucat în Belgia timp de şase ani, apoi a făcut o staţie la Otopeni şi a venit la Timişoara. Dupa aproximativ jumătate de an petrecută la noi, deja s-a obişnuit cu ţara. „România seamănă cu Togo. Aici, ora 15 poate fi şi ora 17:00, nu e ca în Belgia, unde ora 15:00 nu este ora 15:00 şi un minut”, susţine Dare. Şi, ca un făcut, mai vine o confirmare în timpul interviului, când locuinţa sa rămâne fără curent. „Se mai întâmplă, am înţeles că instalaţiile în bloc sunt vechi şi nu fac faţă”, ne explică jucătorul, deja obişnuit cu problemele noastre.

Şapte fraţi şi surori
Nibombe îşi petrece timpul liber de cele mai multe ori pe internet, unde vorbeşte cu soţia sa stabilită în Belgia, dar şi cu cei şapte fraţi şi surori care au rămas în Togo. La Timişoara locuieşte singur, iar laptopul îi este cel mai apropiat lucru şi are ca wallpaper o poză cu reprezentativa statului Togo, la care ţine enorm.

_________________________________

În Congo l-a copleşit emoţia
În premieră absolută, Togo s-a calificat în 2006 la campionatul mondial de fotbal. Jocul decisiv fusese la Brazzaville, Congo, şi Nibombe îşi aduce aminte că a fost singura dată când şi-a pierdut cumpătul pe teren. „Nu am jucat niciodată cu atâta teamă, inima îmi bubuia în piept, mă uitam de trei-patru ori pe minut la ceasul de pe stadion. Nu ţin minte să fi dat o pasă bună în acel meci, dar la sfârsit plângeam în hohote de bucurie!”, spune el. „S-a încheiat 3-2 pentru noi şi ne-am calificat la Mondiale. Tremuram cu toţii. În ţară era un delir general. Au fost decretate trei zile libere la nivel naţional, autorităţile au spus: «Faceţi ce vreţi!». Pe drumul de 20 de kilometri de la aeroport erau mii de oameni. Am făcut şase ore până la sediul federaţiei”.

La Poli nu mă gândesc că joc împotriva unui adversar foarte tare. Intru pe teren şi vreau să îmi fac treaba. Văd ce joacă adversarii înainte, îi studiez, apoi intru pe teren, ce contează că e Rapid, Steaua sau Mediaş?
Dare Nibombe
fundaş Poli Timişoara

România are un campionat bun, are două echipe în Liga Campionilor. Nu a făcut prea mult acolo, dar trebuie să înveţe să crească
Dare Nibombe
fundas Poli Timişoara

Nibombe este un jucător cu plasament foarte bun, are experienţă şi e într-un moment bun acum. Şi înălţimea e un avantaj vizibil
Gavril Balint
antrenor Poli Timişoara


196 centimetri este înalţimea lui Dare Nibombe, el fiind cel mai înalt jucator de câmp de la Poli
Read More

Bwin şi oltenii :)

Pariul zilei la Bwin este în acest moment considerat pe meciul Poli Timişoara - Universitatea Craiova, programat mâine în campionatul intern al României. Doar că habar n-am de unde au avut atâta inspiraţie pentru un asemenea titlu la pariul acesta. De fapt habar nu am ce vrea să spună titlul acesta... Mai jos, screenshot-ul.

Read More

Cea mai frumoasă etapă din câte am văzut!

Rapid - Timişoara 0-2, "dublă" Arman Karamyan, pasă de gol Artiom Karamyan.
Craiova - Dinamo 2-0, gol şi pasă de gol pentru Florin Costea, gol pentru Mihai Costea.
Pandurii - Steaua 2-0, "dublă" Diogo Tremonti.

Am trăit ieri şi azi poate cea mai frumoasă etapă din câte am văzut în campionatul României. Bucureştiul, cu Steaua, Dinamo şi Rapid, nu a câştigat niciun punct, nu a dat niciun gol, pentru o noapte, a retrogradat în griul ligii secunde.

Aş putea spune atât de multe după etapa asta, aş putea vorbi de vedete expirate ca Niculescu, despre revanşa lui Arman, omul care a luat în doi ani 6 puncte din 6 în Giuleşti, despre nesimţirea şi îngâmfarea unui Rednic dinainte de meci, când îi ironiza pe fraţii Costea, despre "talentul" de antrenor al lui Marius Lăcătuş, despre golurile din foarfecă, despre Lobonţ care nu le-a prins niciodată şpilul (Mansour şi Cursaru mai demult, Costea acum).
Dar nu vreau să vorbesc despre ele, este momentul Timişoarei, al Craiovei şi al Târgu Jiului, este ziua în care tupeul, nesimţirea, nepriceperea şi suficienţa şi-au plătit tributul în faţa seriozităţii, inspiraţiei şi ataşamentului pentru echipă.

fotografii:
sus: fraţii Karamyan
jos: fraţii Costea
sursa: ProSport
Read More

Se confirmă! Arestarea lui Gigi, mişcare electorală!

Ceea ce scriam numai ieri după-amiază în articolul cu titlul "România, Gigi free land!" capătă azi contur. Atunci spuneam că arestarea lui Becali este doar o mişcare electorală pusă la cale de el şi de un partid care să îl susţină, mişcare prin care patronul Stelei ar câştiga în sondaje procente importante. Partidul este PRM.
Gândul a titrat azi: "Candidatul din arest. Gigi Becali a acceptat să fie locotenentul lui C.V. Tudor în alegerile europarlamentare". Informaţia este confirmată şi de Realitatea TV, care a anunţat: Gigi Becali îşi va depunde din puşcărie candidatura!
De asemenea, mişcarea "Free Gigi" este o manipulare plătită cu "ora". Detalii pe siteurile EvZ şi ProSport.
Read More

România, Gigi free land!

Am încercat să mă abţin cât de mult am putut de la comentarii pe marginea subiectului arestării lui Gigi Becali. M-am săturat de discursul slugarnic pe care îl văd indiferent de site şi televiziune, de dobitocii care îl laudă şi îi ridică osanale. Gigi Becali a greşit şi trebuie să stea în arest preventiv o lună de zile. Ce e aşa de tragic? E vinovat pentru sechestrare de persoane. Că ăia sechestraţi sunt nişte interlopi, că sunt alţi pungaşi, la fel ca smardoii primului credincios al Piperei, e un alt aspect. Ăia nu aveau ce căuta în libertate, corect, dar dacă sunt liberi, nu îi poate reţine Becali că aşa vrea el.

Punerea lui în libertate ar însemna dreptul oricui de a-şi face singur dreptate. Uneori, moral ar fi corect. Dar dacă pe urmă fiecare nebun îşi va sechestra câte un vecin care l-a deranjat cu te miri ce? Dacă tu, cititorule, vei fi luat peste o săptămână pe sus într-o intersecţie şi dus la o "judecată" privată unde poate că nu vei scăpa întreg, dar vei fi doar victima unei confuzii?

O opinie destul de răspândită este că Becali nu beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Dar el a garantat prin "procesul" din acel bar această prezumţie? Ţineţi cont că maşina în cauză nu a fost niciodată raportată furată.

Şi dragi apărători ai lui Gigi, făuritori ai imaginii omului bun, care a dat bani săracilor, a construit biserici şi case, adepţi ai ideii că nu este un pericol public şi ai ideii că nu are de ce să rămână în arest preventiv, cum explicaţi că judecătoarea cazului a fost ameninţată cu moartea, că s-au făcut presiuni asupra familiei sale? Ce exemplu de pericol public este mai evident decât acesta?

O altă opinie este că totul vine pe linie politică, adică o persoană sus pusă a dictat băgarea lui Gigi la răcoare. O teorie a conspiraţiei construită pe lipsa de încredere a românilor în justiţie. Merge de minune şi presa le cântă în strună celor care cred în asta. Tocmai de aceea, vă întreb adepţi ai lui Becali, dacă Băsescu sau o altă autoritate a statului cu atâta putere încât să îl închidă pe Gigi pe un motiv minor cerea închiderea lui Becali, nu credeţi că presa demonta pe cât posibil bănuiala? Oricum, cu siguranţă că nu se scriau articole despre asemenea conspiraţie.


Acum să vă prezint eu o conspiraţie. Gigi Becali şi-a făcut partidul său de 1%, a pierdut alegeri după alegeri şi a fost cantitate neglijabilă de fiecare dată. L-a bătut în alegeri până şi Oana Mizil, de fapt îl bătea aproape oricine, pentru că numai dacă ar fi candidat împotriva lui Vadim sau a vreunui alt ţăcănit ar fi avut şansă, era de ales între cel mai mic rău.
Credeţi că a renunţat Gigi Becali la visul de prea-mărire, de conducător al ţării, de "voievod", de patron al României? Normal că NU! Dar pentru asta, Becali are nevoie de imagine muuuult mai bună. Are nevoie de un stadion al Stelei care măcar să fie divizat în opinii, dacă nu favorabil. Are nevoie de adepţi şi simpatizanţi.
Şi atunci, de ce să nu îşi fi înscenat propria arestare, să pozeze în victimă a sistemului corupt, în omul căruia statul i-a refuzat dreptul la apărare, l-a mazilit, l-a ţinut de Paşti în închisoare, pentru simplul motiv că a încercat să îşi facă singur dreptate, exasperat de faptul că instituţiile statului nu aveau cum să îi facă dreptate? Deja, după doar câteva zile de arest şi de scandal, în jurul lui Becali a apărut aura de sfânt şi de justiţiar. Publicul varsă lacrimi, peste tot sunt numai imagini cu "free Gigi", de fapt există chiar o campanie de presă cu acest nume. Dacă era o campanie direcţionată de o putere a statului împotriva lui GIgi Becali, i se găseau până acum o groază de capete de acuzare, l-ar fi scuipat oricine, presa l-ar fi înfierat. Dar lucrurile se petrec exact invers şi Gigi Becali creşte în sondaje cu fiecare zi petrecută în arest.

În fine, sloganul meu este:
România, Gigi free land!

Diferă complet de "free Gigi", dar mă aştept să fie înţeleasă diferenţa doar de cei care, oricum, nu ar adera nici în ruptul capului la "free Gigi".
Read More

Piţipoanca sălilor de sport

Ştiţi genul acela de persoană care îşi dă importanţă într-un domeniu care nu-i prezintă vreun interes, dar simte nevoia să se facă remarcată, să lase însemnul propriu acolo unde, de fapt, nu are ce căuta? Este genul de persoană care merge pe un stadion şi adoarme, la propriu sau la figurat, care găseşte întotdeauna un mod de a strica altora cheful, care îşi arată dezaprobarea şi sictirul cu nonşalanţă, uitând că poate pur şi simplu să refuze participarea într-un loc unde nu se simte bine. Pe toate stadioanele mai acătări, la toate evenimentele mai interesante se găsesc câteva exemplare din această specie, o voi denumi în cele ce urmează "etalonae siliconatus".
Ultima dată când am avut ocazia să văd asemenea exemplar a fost sâmbăta trecută, la meciul Timişoara - Ploieşti din ultima etapă a campionatului de baschet masculin. Juca echipa de pe locul 2 cu echipa de pe locul 1 (în ordinea asta). Unul din şefii oaspeţilor a stat jos, în colţul sălii, aproape de terenul de joc şi de banca propriei echipe, iar lângă el avea o foarte bine dezvoltată "etalonae siliconatus". După o oră de plictiseală letală, căscături, jocuri pe telefon sau aruncări de priviri, chiar la începutul sfertului 4 (şi, evident, ultimul), când echipele erau despărţite de un singur punct, publicul era în picioare (şi cânta cum eu niciodată nu am auzit sala Olimpia să cânte), iar gazdele şi oaspeţii căutau modul de a tranşa partida, "etalonae siliconatus" s-a decis să îşi mute definitiv atenţia spre lucruri mai importante. S-a aplecat după o plasă (spre deliciul băiatului care ţinea mopul de şters parchetul), a luat din plasă exemplarul din "Elle" şi s-a pus pe citit (presupun că nu se uita numai la poze).















Mă întrebam ce a simţit exponata în timpul meciului, cum s-a făcut că a stat la acest joc, ţinând cont că în Timişoara există una din Mecca-urile speciei "etalonae siliconatus", adică Iulius Mall. De ce să mergi la un meci doar pentru a etala dezinteresul şi greaţa faţă de sport? Mă mir cum de niciun baschetbalist nu a plesnit-o cu o minge în cap.
Read More

Tagguri

adrian mutu (4) Africa de Sud 2010 (5) alina dumitru (1) ANAF (1) Anja Andersen (1) antena 3 (1) arbitraj (3) arogantele etapei (11) australian open (1) Auto (3) baschet (5) ben collins (1) bet365 (1) bonetti (1) CFR (1) cfr cluj (1) Champions League (12) chiajna (1) ciclism (1) Cinism (15) concordia chiajna (1) CR9 (1) Cristian Gatu (1) cronica (7) cs otopeni (1) curiozitati (14) curtean (1) de la prieteni (1) digimobil (2) dinamo (5) Distractie (56) Diverse (30) divizia A (63) divizia sport (1) dopaj (2) dunarea giurgiu (1) echipa nationala (1) Eu (21) fc vaslui (1) Federer (2) Fenomen (8) Fotbal (50) fotbalul mic (1) fotbalul romanesc (2) Foto (6) FRF (6) furt (1) Gafa (5) Gheorghe Tadici (1) Handbal (7) huligani (1) ioan igna (1) ioan niculaie (1) ioan ovidiu sabau (1) Ironie (13) JO2010 (2) lance armstrong (1) laurentiu diniță (1) Le Tour (7) Legende (8) liga i (3) maria sharapova (1) messi (1) mitica dragomir (1) mitică dragomir (1) Mizerie (9) Mondiale 2010 (1) murray (1) Muzică (3) nadal (1) nereida gallardo (1) Nervi (19) nesimtire (4) NHL (15) nissan (1) offtopic (11) Olimpiada (8) Oltchim (1) Omagiu (12) Opinie (66) pariuri (26) phishing (1) poli timisoara (9) politia romana (1) politica (1) Preluate (5) Premier League (4) probleme pariuri (1) prosport (1) Prostie (24) Publicate (46) publicitate (3) radio (1) rapid (3) razvan lucescu (1) reclama (1) religie (1) Reprezentativa (17) respect (1) rubio (1) sabau (1) scandal (6) Serbia (1) Serie A (1) Snooker (2) sondaj (6) Speculatie (9) steaua (2) suporteri (2) telefonie (2) Tenis (10) the stig (1) top gear (1) unirea urziceni (2) universitatea craiova (2) victor piturca (1) victoria branesti (1) violenta (2) vodafone (2) ziaristi (25)