Chelski, Lampard şi numitorul comun România

Chelski, Lampard şi numitorul comun România

Aţi văzut ştirea aia de pe goal.com din urmă cu două zile?

Chelsea To Let Lampard Rot In Reserves?
Sources close to Stamford Bridge suggest that Chelsea will dump Frank Lampard in the reserves for a year rather than allow him to join Inter Milan.
[...]
France Football claimed on Friday that Lampard had signed a four-year contract with Inter, worth €7.3m a year, and that the Nerazzurri would pay Chelsea a transfer fee of €9m.
[...]

Interesant mi se pare faptul că nici "la ei" metodele de persuasiune nu sunt întotdeauna cu bun simţ, că nici "acolo" jucătorii nu sunt chiar liberi să îşi aleagă drumul şi ultimul an de contract reprezintă mai mult un calvar decât o binefacere. Marius Popa şi Dani Coman vor avea, se pare, un frate neaşteptat în pregătirile pe care le vor face pe la echipe satelit, pe Frank Lampard.
Sau în situaţia "de la ei" e vorba doar de Chelski şi accentele de limbă rusă pe care le-a căpătat cartierul londonez?

Apoi, Mircea Sandu spunea că niciun fotbalist din campionatul intern nu valorează peste trei milioane de euro. O sumă şi aşa umflată rău, dacă un mijlocaş cum este Lampard este cotat la nouă milioane. De fapt singura explicaţie a "importului" masiv de jucători străini în România este exact raţiunea financiară. Străinii sunt mai ieftini şi cer bani mai puţini.
La români, cum apare un copil care ştie să dribleze două jaloane, cum îi sare preţul de un milion. Torje, Bogdan Stancu sau Herea sunt exemplele recente. Şi-apoi se-ajunge într-un cerc vicios, în care cluburile care cumpără asemenea fotbalişti au pretenţii şi mai mari la transferuri externe iar jucătorii se plafonează, ratează timpi importanţi şi valoarea lor se pierde prin campionate estice sau la echipe fără vreun scop real pe harta fotbalului. Nicolae Dică la Catania este unul din acei "pierduţi". După Dică vor urma pe aceeaşi reţetă de transfer Goian, Adrian Cristea, Tătăruşanu, şi din nou Torje, Herea, Stancu.