Rasism? Pe bune, până la urmă e vorba de respect

Rasism? Pe bune, până la urmă e vorba de respect

Sunt câteva zile de când Mansour izbucnea la adresa fanilor timişoreni acuzându-i de rasism într-o generalizare grosolană. Să fim serioşi, poate că atacantul nici nu ştie exact ce este rasismul, pentru că în Timişoara nu cred că s-a trezit vreodată cu o cruce arsă în faţa casei, nu s-a trezit cu o brigadă KKK la uşă, nu cred că l-a înjurat cineva pentru culoarea pielii.

Lumea, multă sau puţină, l-a înjurat pentru că ratează din toate poziţiile, pentru că nu a învăţat încă să facă un stop într-un metru şi pentru că offside-ul e la fel de greu de înţeles ca pentru o casnică. Aceiaşi oameni care l-au aplaudat la "braziliana" făcută în meciul cu Alba-Iulia sau pentru foarfeca din meciul cu Steaua din urmă cu doi ani.

Întâmplător, după meciul Timişoarei cu Inter Curtea de Argeş din acest retur, terminat 0-0, am asistat la una din "discriminările rasiale" privitoare la Mansour. Sabău i-a trimis pe toţi jucătorii de rezervă să facă ture de teren după meci. Era şi vârful printre ei. Îşi gată el turele şi se retrage pe tunel, în vreme ce suporteri bănăţeni încă mai părăseau arena. De la tribuna a doua, vine o ameninţare: "Mansour, dacă te mai prind la masaj erotic la 5 dimineaţa, îţi rup picioarele". Jucătorul bombăne ceva de departe şi ridică degetul mijlociu. Alţii îl văd, de asemenea. Aici e rasismul de care se plânge apoi?

Tot nu v-aţi convins? atunci urmăriţi un video făcut la două zile după izbucnirea acestui scandal.



Este o înregistrare de la un meci de baschet jucat în Timişoara, acolo unde Elba era zdrobită de U Cluj într-o înfrângere care a echivalat cu eliminarea grupării bănăţene din semifinala campionatului naţional. Pentru Elba, peste 50% din jucători sunt sârbi sau provin din fosta Iugoslavie. Pentru "U" a jucat Dykes, baschetbalist de culoare. Şi totuşi nimeni nu are treabă cu ei, cu jucători de alte naţionalităţi, de alte rase, din alte lumi. Fanii cântau în picioare şi aşa au făcut până la final, chiar dacă favoriţii lor erau eliminaţi, dar au răsplătit efortul, devotamentul şi epuizarea pentru reuşită, deşi a fost doar o încercare eşuată de a ajunge în finala campionatului.

Pe imagine nu se vede, dar în acel moment, opus tribunei, Petricevic începe să aplaude în ritm cu fanii, apoi cere time-out şi în minutul de pauză îşi trimite elevii să cânte cu galeria (foto). Apoi bagă rezervele. În acest timp, Clujul ajunge la 90 de puncte pe tabelă şi opreşte moroarele, ţinând de fiecare atac până la secunda 24, fără să arunce la coş. Nu vor să umilească adversarul, vor doar să conserve diferenţa. Ei se califică mai departe, Timişoara rămâne cu electrizantele gesturi venite din tribună şi răsplătite de pe parchet.

Unde e rasismul, discriminarea? Sala strigă la final "Pesic", "Rade Dzambic", "Markovic" etc.

Sunt născut în Ardeal, iar în Timişoara ştiu că am găsit un spirit aparte. Timişoara o fi având "uscăturile ei", dar oamenii respectă dacă sunt respectaţi. Aceasta e regula peste tot, fără conotaţii rasiste şi fără ură pentru că alţii sunt diferiţi.