Aroganţe de final

Aroganţe de final

De data asta vor fi mai puţine vorbe despre meciuri, multe dintre ele nu şi-au avut rostul, iar cele care şi l-au avut au fost cu rezultat aşteptat.

De ce a luat CFR campionatul?
Pentru că în România, de trei ani, titlul îl obţine echipa care ştie să îşi aşeze apele, ştie să se întindă cât îi e plapuma, nu are conflicte interne majore şi se păzeşte de atacurile externe, în teren şi în afara lui. Că l-a luat cu arbitrii, cu oltenii, că nu este aşa, ce mai contează?

De ce Urziceni este totuşi o câştigătoare poate la fel de mare ca şi CFR?
L-a pierdut pe Dan Petrescu, i-a pierdut pe Varga şi Bălan, dar Unirea merge în preliminariile Ligii. De aceea este o câştigătoare şi sezonul lor este tot unul deosebit, mai ales că de un an de zile toţi se aşteaptă să îi vadă cum eşuează, dar acest lucru întârzie să se întâmple.

De ce au clacat iar Steaua şi Dinamo?
De unde nu e, numai Gigi şi Borcea pot să ceară...

De ce au clacat Vaslui şi Timişoara?
Prima? din cauza antrenorului. A doua? Era un miracol să nu clacheze la câte s-au întâmplat.

Unde a fost Rapid?
Ca scuză, e vina lui Taher pentru că l-a lăsat cu jucători slabi plătiţi prea bine. E vina lui Taban că nu ştia până când se fac transferuri. E vina lui Copos că îi crede pe toţi mai proşti decât el.

Mijlocul călduţ
Oţelul, Braşov au înţeles că unde nu e loc, nu e loc.

De la locul zece în jos, toate puteau retrograda. Cel puţin la un moment dat, fiecare a dat senzaţia că e o echipă de B. Gloria şi-a revenit cu Şumudică, surprinzător. Craiova era să îşi vândă soarta pentru titlul altei echipe, Astra şi Inter au fost cele mai imprevizibile, iar echipele de sub linie, Pandurii, Poli Iaşi, Ceahlăul şi Alba-Iulia chiar nu au putut mai mult, atâta vreme cât loturile sunt formate din acelaşi nucleu de câteva zeci de jucători care retrogradează an de an din A în B.