Când schimbările n-aduc nimic

Când schimbările n-aduc nimic

Valentin ŞERBNUŢ

Până acum schimbările inspirate au adus puncte importante pentru Poli, dar asta poate echivala cu un prim “11” neinspirat.

Nu în puţine rânduri, Sorin Cîrţu a câştigat un meci prin modificări şi reglaje din mers. Cu o siguranţă nejustificabilă, în meciul cu FC Naţional tot stadionul “Dan Păltinişanu” aştepta o schimbare la pauză, aştepta să vadă din nou efectul factorului “experienţă de 20 de ani”, pe care Sorin Cîrţu şi-l scoate mereu în evidenţă. “Intră «Strâmbu’» şi rezolvă el meciul”, “îi zice Cîrţu lui Pleşan câte ceva şi e gata”, “îl bagă pe Torje să îi înnebunească micuţul pe-ăştia”. Sunt doar câteva dintre variantele publicului la pauza meciului Poli – FC Naţional. Şi aşa a fost, au intrat pe teren Mircea Oprea, Gabriel Torje, Gigel Bucur. Dar de data aceasta, schimbările nu au mai produs şocul în echipă. Era şi normal ca reglajele făcute pe parcurs să nu dea mereu rezultatele scontate. Uneori merge, alteori nu.

Dar lipsa continuă de consistenţă în jocul pe care Poli îl dezvoltă în prima repriză ar trebui să ridice, măcar pentru Sorin Cîrţu, nişte semne de întrebare. De ce randamentul echipei până la pauză tinde spre zero, iar acţiunile de atac se crează greu şi sunt tratate cu superficialitate? De ce echipa dă senzaţia că este turată abia în minutul 70? Cum se face că în ultimele patru meciuri – inclusiv amicalele din Serbia – Poli a fost condusă? E drept că nu a pierdut vreunul din aceste meciuri, dar altfel se joacă de la 1-0 faţă de 0-1. Sorin Cîrţu a recunoscut şi el problemele ăstea, mai face haz de necaz, dar unde sunt soluţiile?! Pentru că punctele, locul în clasament şi calificările în cupe europene nu sunt adjudecate în urma plânsului unui antrenor, unor jucători sau al tribunei.