Ora de religie. Ce a invatat generatia mea, ce ne-a placut si ce trebuia, de fapt, sa invatam
Al doilea profesor de religie a fost sotul preotesei de mai sus, un popa cu o burta proeminenta, cu o voce mereu afectata de har si un zambet tamp de fiecare data cand se adresa unui copil.
Eram prin clasa a saptea si, de cum l-am vazut la catedra, am rosit tot. Stati sa va povestesc de ce... Constiincios ca orice crestin bun si bagat in sperieti ca voi ajunge in Iad, m-am dus sa ma spovedesc inainte de Pasti. La un moment dat, popa a spus ca toti copiii sa fie spovediti la un loc daca nu au "poveri insemnate pe suflet". Sau ceva de genul asta... Eu aveam "POVARA", asa ca am asteptat, fiindu-mi deja rusine de mine si de toate femeile din biserica respectiva, care evident ca fie ma stiau pe mine, fie pe tata, fie pe bunici sau pe altcineva.
In fine, cand mi-a venit randul, i-am spus popii la spovedanie ca am avut niste visuri deocheate cu fata pentru care aveam o pasiune pe atunci. Ceva l-a suparat rau de tot, pentru ca mi-a dat pedeapsa nu stiu cate canoane, zile de post si rugaciuni ca sa ma curat. A fost ultima data cand m-am spovedit.
Oricum, despre orele lui nu tin minte mare lucru. Stiu doar ca incerca sa ne invete tot felul de rugaciuni de-alea pline de har si de arhaisme, de nu puteam nici sa le citim cursiv...
Apoi, in liceu, am facut religie cu Mogos. Va inchipuiti ce poate sa insemne o ora de religie intr-o clasa de 24 de adolescenti care atunci isi dezvolta primele teorii despre viata, creatie, stiinta... De la prima ora, pac! "Poate Dumnezeu sa faca o piatra atat de mare pe care sa nu o poata ridica?" Era intrebarea lui Adi P., un tip care, ironic, l-a gasit pe Iisus la cativa ani distanta.
Nu mai stiu raspunsul lui Mogos, dar stiu ca omul a pornit de acolo si a reusit, cumva, sa ne faca sa stam la ora de religie. Noi ii pregateam tot felul de intrebari, el statea si discuta cu noi despre orice aberatie. La orele alea am facut mai multa filosofie decat am facut in orele de filosofie. Si, cred eu, majoritatii celor din clasa le-a placut religia cu Mogos. Nu incerca nimeni sa ne convinga de nimic, discutam liber. Proful asta - era profesor, nu preot, poate ca asta a contat - il tinea la ora pana si pe Dani, un penticostal megapracticant. De fapt, discutiile lor erau de multe ori cireasa orei de religie. Si, pot sa spun, Mogos a fost singurul profesor de religie care m-a invatat ceva: sa gandesc si sa sustin ceea ce cred cu argumente, nu cu torte, topoare, bannere sau Antena3.
De la orele lui Mogos am inceput sa chiulim in masa doar cand au fost bagate luni de la 7 dimineata sau vinerea de la 13.
Dar pentru ca lucrurile sunt cum sunt si nu am facut acele cursuri in tinerete, constat ca fac parte dintr-o generatie cu prea multe exemplare care se spala pe maini rar, pe restul corpului si mai rar, exemplare care considera ca nu se intampla nimic daca beau un sprit si pe urma se urca la volan, oameni care au doar credinta si, cu un "Doamne ajuta" si o cruce facuta pe fuga, cred ca nu pot transmite boli organice si boli civice in fiecare clipa a existentei lor.
Trecem limita de viteza? Doamne Ajuta. Prindem 80 de ani desi facem numai excese? Daca o da Domnul. Vom avea un an imbelsugat pentru ca nu va fi nici seceta, nici prea multa ploaie? Cum o vrea Dumnezeu.
Foto: biziday.ro
Acest blog este inspirat de prietenii si colegii mei care au copii si care se simt nevoiti sa isi dea copiii la ora de religie pentru ca altfel copilul ar ramane nesupravegheat.
