Maestrul și Milițienii
E textul prea frumos și cred că în curând va dispărea de la locul său... așa că îl voi copia aici astăzi, când toți plâng după un tip bărbos, imens la propriu și călău de ocazie pentru atâția necunoscuți, un om care nu a simpatizat cu echipa din textul care urmează, dar care a reprezentat perfect sistemul de atunci și ticăloșia, perversitatea și jegul de acum. Odihnește-te, maestre Păunescu.
Miliţienii
de Radu Banciu
Pe timpuri, coaliţiile anti-Dinamo se rezumau la comunicatele de partid. Acestea erau rare, definitive şi lămuritoare. Dar nu se murea din atâta lucru. Regimul comunist e cel care a întreţinut şi desăvârşit „mitul Dinamo”, una dintre cele mai mari minciuni din istoria sportului. Ne-am trezit la un momrent dat că - pac, pac! - se inventase Victoria, un fel de resort doctrinar al clubului din Ştefan cel Mare, echipa tuturor lichelelor de rang înalt, hidra Securităţii, dovada supremă că fotbalul era confiscat iremediabil de aparatul de stat.
Pe lângă ea, Dinamo a continuat să trăiască tumultuos, arogant, sfidând din toate punctele de vedere ideea de competiţie. Cine nu-şi mai aminteşte de serialele de comedie din după-amiezile „Fotbalului minut cu minut”, când radiofonia uimea România, iar alde Mateuţ şi Cămătaru aveau ordin să violeze fragilele regulamente europene?! Reuşeau. Au reuşit. Am fost cu toţii mândri de asta.
Decembrie 89 şi, mai apoi, secolul XXI au surprins-o pe Dinamo în aceeaşi postură. Meciurile au continuat, oamenii s-au mai schimbat, dar senzaţiile de opresiune, de umilinţă şi de nedreptate n-au dispărut şi nu vor dispărea vreodată. Dinamovismul înseamnă mult cinism şi prea puţin umor. Nu câinele, ci javra e simbolul lui Dinamo!
Pe timpuri, coaliţiile anti-Dinamo se rezumau la comunicatele de partid. Acestea erau rare, definitive şi lămuritoare. Dar nu se murea din atâta lucru. Regimul comunist e cel care a întreţinut şi desăvârşit „mitul Dinamo”, una dintre cele mai mari minciuni din istoria sportului. Ne-am trezit la un momrent dat că - pac, pac! - se inventase Victoria, un fel de resort doctrinar al clubului din Ştefan cel Mare, echipa tuturor lichelelor de rang înalt, hidra Securităţii, dovada supremă că fotbalul era confiscat iremediabil de aparatul de stat.
Pe lângă ea, Dinamo a continuat să trăiască tumultuos, arogant, sfidând din toate punctele de vedere ideea de competiţie. Cine nu-şi mai aminteşte de serialele de comedie din după-amiezile „Fotbalului minut cu minut”, când radiofonia uimea România, iar alde Mateuţ şi Cămătaru aveau ordin să violeze fragilele regulamente europene?! Reuşeau. Au reuşit. Am fost cu toţii mândri de asta.
Decembrie 89 şi, mai apoi, secolul XXI au surprins-o pe Dinamo în aceeaşi postură. Meciurile au continuat, oamenii s-au mai schimbat, dar senzaţiile de opresiune, de umilinţă şi de nedreptate n-au dispărut şi nu vor dispărea vreodată. Dinamovismul înseamnă mult cinism şi prea puţin umor. Nu câinele, ci javra e simbolul lui Dinamo!
