Mingea de fotbal folosită la Euro 2008 are 0% permeabilitate? Asta înseamnă că s-ar putea folosi şi într-un bazin cu apă, că nu ar absorbi nici măcar o picătură de lichid. Asta din cauză că tradiţionalele cusături ale peticelor au fost schimbate cu un fel de lipici.
S-a zis şi cu vorba comentatorilor... "mingea este grea şi îmbibată cu apă".
Sunt în Ungaria, în Veszprem. Nu pot să dorm, nu mă pot deconecta. Mă răscoleşte până ce tresar orice ştire nouă, mă furnică declaraţiile de pe siteurile de sport, de ştiri, de neştiri, bloguri. Noaptea trecută, la vreo doi kilometri de locul în care mă aflu, Marian Cozma murea înjunghiat de o şleahtă de cocalari libidinoşi mândri şi proşti care toată viaţa lor au visat doar cai putere, muşchi făcuţi cu proteine concentrate şi ochelari de soare. Oameni, da, oameni... De când le-am văzut pozele criminalilor, înjur încontinuu, nu mă pot opri să nu le blestem figurile, neamurile, zilele, nopţile acelor nemernici. Din când în când, înjur cu voce tare, prin gând îmi fug mii de pedepse, i-aş tatua cu numele "Marian Cozma", cu palmaresul românului, cu declaraţiile lui, cu zâmbetul lui. Şi lângă portretul în pigment pe piele, le-aş trece "eu sunt ticălosul care a hotărât că asta nu contează. EU l-am ucis pe Marian Cozma".
Mă răfuiesc să îmi spun că totul va trece, vreau să dorm şi să nu mai ştiu ce s-a întâmplat azi, ieri, vreau timpul dat înapoi, vreau să scriu despre tragediile copilăroase ale unei calificări ratate, nu despre vieţi curmate. Vreau să cred că pozele cu mama lui Marian, devastată, nu există, nu s-au făcut vreodată. Vreau să cred că titlul ăla din ProSportul care tocmai se tipăreşte, "M-au ucis şi pe mine odată cu el", nu s-a scris vreodată. Vreau să cred că nea Petre, tatăl lui Marian, pe care l-am auzit de trei ori plângând în hohote, era de fapt un robot telefonic.
Dar totul e real şi mă răvăşeşte, mă revoltă, mă enervează şi rămân incapabil de reacţie... Cum să scriu o corespondenţă despre "cazul Cozma", când OMUL Cozma e atât de viu în creierul meu? Când îmi cântă cortexul doar Innuendo, piesa trupei Queen, când şi videoclipul mi se desfăşoară în faţa ochilor şi fiecare vers îmi vine în timpane şi trezeşte mii de gânduri şi alte revolte şi înjurături, deşi nu am dat drumul la muzică...
If there's a God or any kind of justice under the sky If there's a point, if there's a reason to live or die If there's an answer to the questions we feel bound to ask Show yourself - destroy our fears - release your mask
Of, Mariane, Mariane, abia acum îmi dau seama cât de fericit eram când puteam să înjur pentru o bară, să cred că a căzut cerul când am pierdut cu Franţa la mondiale...
De câteva minute, Roger Federer s-a calificat în semifinalele de la Australian Open. Victorie în trei seturi, 21 de gameuri jucate cu Del Potro. Argentinianul a reuşit să câştige doar trei gameuri, toate în priul set. Federer.....6..6..6 Del Potro...3..0..0 Pentru un sfert de finală, mi se pare aproape imposibil un asemenea scor cu două seturi albe. Ultima minge s-a jucat la 5-0 în setul 3, 40-15 pentru Federer. Serveşte elveţianul, puternic, mingea e bună, Del Potro încearcă returul şi arbitrul de scaun anunţă "Game set and match". Abia apoi fileul este lovit pentru ultima dată... Meciul se încheiase cu o fracţiune de secundă înainte de finalul ultimului schimb de mingi. Era evident şi returul în plasă al pierzătorului fusese citit de arbitru încă de la execuţie. Sau poate încă de la vestiare, atunci când Federer era relaxat, iar Del Potro, lângă el, nu mai avea stare nici pentru interviul de o întrebare al televiziunii australiene?
Scriam răutăcios în precedentul entry despre sistemul de odihnă adoptat de naţionala României la mondialul de handbal din Croaţia. Era după primul meci, după debut. A urmat încă o bătaie mâncată cu Ungaria, apoi a început turneul pentru noi, aşa cum declarau oficialii federali. Până atunci, ai noştri avuseseră program de odihnă, că oricum ne interesa locul trei în grupă şi trebuia să batem Australia, Argentina şi Slovacia. Pe primele două le-am executat, a treia ne-a tăiat craca de sub picioare şi ne-a trimis să jucăm în Pula, oraşul nu organul, alături de alte echipe clasate în părţile inferioare ale grupelor. Motivul pentru care s-a pierdut ultimul meci, decisiv cu Slovacia, este oficial oboseala. Aşa spune antrenorul echipei naţionale, Aihan Omer:
"Nu putem rezista unui ritm de cinci meciuri consecutive. Băieţii au stors toată energia din ei"
Eu tot nu pot să înţeleg cum vine asta. Pierdem primele două meciuri că ne odihnim pentru partidele accesibile. Apoi batem o Australia, un simplu sparring-partner, o echipă pe care o bătea mai tare şi naţionala de fete, iar cu Slovacia spunem că am obosit. Deci cu Argentina să fi fost singurul meci jucat de ai noştri la capacitate maximă, după care a venit picajul? Din nou, odihnă plăcută, băieţi!
Mingea de fotbal folosită la Euro 2008 are 0% permeabilitate?
Jarome Iginla (conf. de vest, Calgary Flames) este blocat de portarul Tim Thomas (conf. de est, Boston Bruins).