Nenea domnu' parerist, imi dati voie sa tin cu Romania cand are succes la ceva?

Nenea domnu' parerist, imi dati voie sa tin cu Romania cand are succes la ceva?

Foto: rugbyworldcup.com

Bai frate. Nu mai exista succes romanesc de care sa te bucuri fara sa existe ejj de pareristi care sa te certe pe Facebook din cauza ca, pana atunci, nu ai fost foarte interesat de sportul sau sportivul in cauza.

Castiga Romania la rugby impotriva Canadei? Bam, imposibil sa nu dai peste cativa cunoscatori care te iau pe sus: "cate meciuri de rugby ai vazut pana acum?" 

Face Simona Halep un turneu mare pe undeva? Bam, tot felul de specialisti rasariti ca niste ciuperci te acuza: "este simplu sa tii cu Halep cand e sus." 

Bifeaza Romania vreo medalie la gimnastica, scrima, canotaj, atletism? Acelasi lucru: "unde erai cand nu aveam performante?"
In general, sunt reactii moraliste, ca acelea venite din partea unor parinti sau profesori severi, acel gen de persoane care nu iti trezesc, de fapt, nicio placere de conversatie sau de interactiune pe tema respectiva. Care devin modele din teama pe care o inspira.

Eu cred ca, in mod normal, acesti pareristi ar trebui sa se bucure cand sportul lor de nisa iese in evidenta si produce un impact in societate, chiar si pentru o scurta perioada de timp. Dar nu, ei nu se bucura. Nu pot sa se bucure. Incep sa se dea rotunzi. Acum este momentul lor. Acum pot straluci in toata splendoarea cu un bagaj de cunostinte pe care l-au dobandit din diverse motive, dar nu stralucesc printr-o propaganda a sportului in cauza, ci prin a-i certa si, in cele din urma indeparta, pe potentialii fani. 


LATER EDIT: Doresc sa clarific un lucru: nu am ceva cu ziaristii sportivi, cum se putea intelege din postarea initiala. Am ceva cu "pareristii", "haterii" care urasc, pana la urma, impactul social. Pareristii sunt de multe feluri: fani noi si vechi, prieteni ai sportivilor, rude, poate chiar sportivii si antrenorii in sine, ziaristi mai mult sau mai putin sportivi.
Toti aceia care, cum spune Lucian Lipovan: "se simt sau chiar sunt experti, dar care cred ca tu n-ai voie sa te uiti sau sa vorbesti despre sportul ala".
Este drept, ma adresez mai jos in principal ziaristilor, pentru ca un grup de jurnalisti m-a si determinat sa scriu articolul acesta, dar si pentru ca ei pot, cu adevarat, sa produca schimbari si sa educe publicul. Insa trebuie sa invete sa valorifice situatiile favorabile, spike-urile de audienta in sporturi nisate.
Nu te apuci sa ii certi pe privitori ca abia acum se uita la tine, nu te apuci sa ii intrebi in zbor daca se vor mai uita la tine si peste o saptamana, cand poti sa profiti de moment si sa ii vinzi toate povestile extraordinare ale acelui sport pentru a-i face sa se uite la tine.

Din punctul meu de vedere, o singura institutie de presa majora a reusit sa construiasca si sa educe publicul pentru sporturi de nisa. Este vorba de Eurosport, un canal care traieste de zeci de ani vanzand fenomenul numit Turul Frantei, campionatele de snooker, alte competitii de ciclism sau campionate de inot si, cireasa de pe tort, Cupa Africii pe Natiuni la fotbal. De asemenea, tot respectul pentru cei care au reusit diferite proiecte mai mici, nișate, cum ar fi www.treizecizero.ro, foarte actualizatul frscrima.ro si asa mai departe.

Asadar, am si eu rugamintea sa fiu lasat sa ma uit la un sport pe care sa il descopar, care sa ma captiveze, sa ma atraga si sa devin, poate, un consumator al acelui sport. Se poate sa ma bucur si eu de un succes romanesc la rugby fara sa trebuiasca sa citesc toate siteurile de specialitate inainte si fara sa stiu tot ce misca in rugby?