Politica a răpus azi până şi lupta anti-SIDA

Politica a răpus azi până şi lupta anti-SIDA

"Victorie!", "Felicitări!", "Vorbiţi cu preşedintele, nu cu noi". Mesaje care mă aşteptau acasă pe televizor de la unul din sediile de campanie ale celor doi candidaţi. Nu ştiu care, intrasem în casă, am pornit TV-ul şi eram pe hol unde îmi lăsam hainele şi ghetele. Eram bocnă, fizic şi psihic. Stătusem trei ore afară pentru Poli - Pandurii şi aflasem rezultatele sondajelor de la radio, în maşină, pe un drum extrem de ciudat în care mi-am lăsat, rând pe rând, colegii acasă. Până la Cornel nu mă gândisem că se anunţă rezultatele, era nouă fără zece când l-am lăsat şi atunci am realizat că trebuie să se dea deznodământul. Am căutat Radio România Actualităţi, probabil că pentru prima dată pe un radio de maşină şi aşteptam cu auzul, în vreme ce ochii îmi fugeau spre culorile semafoarelor. În "Iosefin" am oprit pentru Radu, am stat cam un minut în linişte amândoi, ascultând discursul lui Geoană care tocmai se proclama, trufaş, preşedinte al României. Apoi au curs discursuri şi procente variabile de sondaje, în câteva minute am ajuns acasă, am parcat şi m-am oprit la chioşcul de cartier să iau pâine. Femeia dinăuntru, o doamnă trecută de floarea vârstei, asculta radioul. Ne ştim puţin şi mi-a spus că-i derutată, că încă nu a ieşit niciun preşedinte. "Cum nu? Avem chiar doi", i-am spus, am râs puţin amândoi şi i-am urat apoi noapte bună. Ajunsesem acasă şi mă puteam acri cu strigătele jenante de "VICTORIE".

Indiferent dacă a câştigat Geoană sau Băsescu, românii nu ies în stradă cu alegerile acestea. Românii stau în casă cu dezinteres şi poate greaţă, nu sunt pe străzi claxoane, nu vom avea un preşedinte pe care oamenii să îl iubească măcar câteva luni pentru o şuviţă sau să îi ia lumea partea pentru că a jignit o ziaristă. Românii se uită acum la televizoare cum se laudă toţi politicienii unui partid unii pe alţii, românii ascultă cum foamea de putere şi de funcţii naşte urlete inumane ca "Victorieeeeee!" într-o ţară care nu are de două luni guvern, are rate de plată la FMI pentru bani care întârzie să intre din cauza crizei politice, are profesori, medici, pompieri şi poliţişti trimişi în concedii fără plată. O ţară care priveşte acum o luptă care încă nu s-a încheiat, atentă la reacţii de orgoliu şi speranţe în schimbarea procentelor date de sondaje care de fapt conturează durerea de pix pe care o are lumea politică faţă de oamenii de rând. Probabil singura emoţie reală a acestei campanii.

În vreme ce ticăloşii îşi împărţeau ţara în voturi, astăzi, la Timişoara, în tribunele stadionului "Dan Păltinişanu", am asistat la două momente marcante. Cel frumos a fost oferit de galeria Commando Viola, un remember genial despre decembrie 1989 care mă emoţionase puternic atunci când am scris despre eveniment (Link). Al doilea a fost neplăcut şi a reprezentat scoaterea din stadion a unor studenţi medicinişti care veniseră la meciul Poli - Pandurii pentru că de ani de zile fac programe de conştientizare, informare şi prevenire a bolilor venerice şi în special a transmiterii virusului HIV. Au fost în şcoli, au fost în centrul oraşului, au fost în satele din judeţ şi în fel şi fel de locuri, au împărţit pliante şi prezervative fără să ia vreodată vreun ban. Şi au fost respectaţi pentru asta peste tot pe unde au fost, până ieri seară când garda i-a scos de pe "Dan Păltinişanu" pentru că purtau tricouri roşii. Adică tricouri în culoarea care simbolizează la nivel mondial o cauză cât se poate de frumoasă, campania de luptă anti-SIDA şi de prevenire a transmiterii virusului HIV, dar o culoare care, la nivel naţional, reprezintă mizeria unui partid politic.

Politica a învins astăzi inclusiv lupta anti-SIDA de la Timişoara, felicitări clasei politice, sunteţi liberi să strigaţi "Victorie", chiar dacă în numărul voturilor încă nu sunteţi siguri că aţi câştigat. Fiecare "victorie" rostită de voi, politicienii de orice culoare, este o nouă ÎNFRÂNGERE pentru noi, oamenii de rând şi pentru ei, copiii aceia care au vrut, într-adevăr, să facă un lucru pentru semenii lor, chiar şi atunci când le înmânează un simplu pliant şi un prezervativ.

UPDATE: Nu este o acuză adusă clubului de fotbal FC Timişoara, nu aş putea afirma că de la conducerea echipei a plecat ordinul de evacuare pentru studenţii respectivi, nici nu mă interesează acest aspect. Mă deranjează că în ţara asta nu te mai poţi îmbrăca nicicum şi nu mai poţi face nimic fără să fii asimilat cu un partid. Dacă eşti portocaliu, eşti cu unii, roşu cu alţii, galben cu alţii, albastru şi verde la fel. Ce să facem? Să ne îmbrăcăm numai în alb-negru?

PS: Eu n-am votat şi nici nu aş vota dacă aş avea din nou de ales între aceleaşi opţiuni. MI se rupe, asta nu e ţara mea.