Telefonul care mi-a schimbat viata

Telefonul care mi-a schimbat viata

- Alo?
- Buna Valentin, sunt Dorin Chiotea, redactor sef la ProSport si..
- Buna ziua, domnu' Chiotea!
- Nu, nu! Doar Dorin, am 31 de ani si nu are rost sa ma imbatranesti, altfel ma simt de 50.
- Ok, Dorine.
- Te sun pentru...

In acel moment, am intrat in presa scrisa, la Prosport. Entuziasmat era putin spus. Au urmat cateva luni de probe, apoi deschiderea editiei de vest si inceputul propriu-zis. Cu toate acestea, student fiind, la inceput am vazut jobul ca pe unul temporar. "E bun pana imi termin scoala", mi-am spus. Pe masura ce trecea timpul, cu bune si rele, realizari si greseli, imi dadeam seama ca parca nimic din ce as putea face nu mi-ar placea la fel de mult si parca nu ma potriveam in alt peisaj.
Au trecut de la acel telefon aproape patru ani. Nu este mult. Inca nu stiu ce valoare profesionala am si nici nu cred ca vreodata o sa imi dau seama daca am sau nu vocatie pentru meserie. Nu am habar daca Dorin a avut "ochi bun" in privinta mea, sau a gafat. Insa mi-a oferit un lucru frumos si gratis. Stiti ce? Sansa sa fac ceea ce mi-am dorit de multe ori cat am fost in liceu. De cate ori nu m-am trezit strigat de vreun profesor, in mijlocul unei ore, dar captivat de o pastila semnata de vreun editorialist... sau critic pentru o cronica de meci, ca nu stiam atunci eu cum se mai poate si gresi... sau discutand notele in casete de meciuri, sau pur si simplu dornic sa imi spun si eu, candva, parerea.
De o saptamana, Dorin nu mai este redactor sef la ProSport. Si-a luat adio printr-un entry pe blog. Ah, gata... stop!
De fapt vroiam sa spun doar multumesc.
(Cred ca pentru prima data resimt cuvintele lui (The) Narcis Drejan, care spunea candva ca traim intr-o lume in care "multumesc" reprezinta o vulnerabilitate de neiertat. Mi-a fost mai usor sa scriu un carnat de text decat un singur cuvant.)