Nu mai puşcă

Nu mai puşcă

Metodele vechi ale lui Gheorghe Chivorchian aduc tot mai puţine avantaje pentru Poli

Şi s-a pogorât de la oficială şi şade de-a stânga antrenorului să judece arbitrii de fluier strâmb a căror judecată trebuie contestată. Nu este vorba de lucruri sfinte, ci de lucruri prozaice, poate pe alocuri de lucrul dracului şi de un personaj care se vede drept de spate dar se poate încolăci ca şarpele pe copac în faţa patronului. Armele lui sunt manipularea, ameninţarea, cumetria, înşelătoria şi atacurile sub centură. Singurul domeniu în care şi-a dovedit competenţa a fost cancerul fotbalului românesc, sau cooperativa anilor ’90. Un om exponenţial al unui sistem diabolic în urma căruia România la nivel de club a avut o secetă în performanţe europene de peste un deceniu, iar la nivel de “naţională” a creat un vid de valoare pe care l-am resimţit cu vârf şi îndesat după retragerea generaţiei de aur.

Nu are respect pentru colaboratori, nu ştie ce înseamnă încrederea în subalternii lui, nu ştie că informaţia circulă în zilele noastre în kilobiţi, direct la persoanele interesate.

Gheorghe Chivorchian a tras de sforile cortinei şi a dirijat culisele cu o pricepere inumană. Dar în spatele lui au rămas mereu victime, pagubă şi distrugeri. Dorinel a remarcat că pur şi simplu Chivorchian nu se mai potriveşte în peisaj, fiind un om cu metode învechite, devenite ineficiente. La Poli a fost adus ca să mai tragă plapuma şi înspre vest. Dar oare cât de bine o face, dacă locul în FRF nu şi l-a putut păstra, Corpodean vine pe Bega şi dă cum vrea fluierul lui penalty, Timişoara pierde litigiu după litigiu la comisii, iar imaginea pe care o lasă e mereu negativă şi generează constant doar suspiciuni?