Emeghara, o afacere

Emeghara, o afacere

Vânzarea lui Emeghara poate fi o afacere profitabilă, nu neapărat eşecul lui Iancu în fotbal, cum se grăbesc destui să afirme

Oare de ce un transfer al nigerianului la preţul stabilit pentru el, 2,5 milioane de euro, nu este o afacere extrem de bună? De ce tot felul de specialişti văd falimentul lui Poli şi al BkP-ului? Dinamo de ce nu păţeşte nimic odată la şase luni, ţinând cont de mulţimea numeroasă a jucătorilor vânduţi în fiecare mercato? La Rapid, scandalurile legate de zgârcenia lui Copos nu duc la desfiinţarea echipei, ci doar la nişte bătăi de cap pentru fotbalişti.

Emeghara este un fundaş bun, dar totuşi un fundaş. Iar deocamdată Poli se poate prezenta ca o echipă cu pretenţii, nu ca o performeră, de aceea cotele jucătorilor săi sunt automat mai scăzute. În mutările verii, Rapid a luat pe Daniel Niculae 3,3 milioane de euro, Ogăraru a costat tot în jur de 3 milioane. Şi ambii sunt fotbalişti care au prins cel puţin sferturile unei competiţii europene, care provin de la echipe cu care au câştigat cel puţin un trofeu intern.

Evident că pe moment Poli ar avea de pierdut prin cedarea lui Emeghara, dar este improbabil ca în următorul sezon alb-violeţii să reuşească o performanţă atât de mare încât să crească semnificativ cota nigerianului, să zicem până pe la 4 milioane de euro. În plus, păstrarea lui în lot ar putea reprezenta un risc în plus, deoarece Emeghara a spus în repetate rânduri că îi place Timişoara, dar nu se gândeşte să prindă rădăcini în România, vrea carieră într-un campionat puternic (şi talent are destul ca să ajungă acolo). Dar asta ar însemna automat că nici nu prea se pune problema unei prelungiri de contract, deci Poli l-ar putea pierde gratis peste unul sau două sezoane.

Numai să obţină Poli suma pe care o doreşte pentru Emeghara…