Pippo

Pippo

Cat l-am mai injurat pe omul asta. Si de cate ori. Pe noi ca romani, ne-a batut cu Italia. In alte meciuri, nici nu mai tin minte cate penaltyuri a obtinut prin caderi teatrale, cate goluri din ofsaid a inscris, cate coate date in stanga si in dreapta printre fundasi, dar nevazute de arbitri, i-au inlesnit sprinturile spre poarta adversa. De cate ori il blestemam dupa un Inter - Milan.
Si ce contrast exista intre Inzaghi cel din teren si cel din afara terenului!
A iesit din vestiar, a salutat pe toata lumea, relaxat, calm, a asteptat sa termine Gattuso de vorbit cu ziaristii, apoi a venit langa camere. Zambea, reusise sa-l mai scoata o data pe Ancelotti. Nu s-a agitat nici cand a auzit ca Ronaldo ar putea ajunge la Milan (ceea ce ar putea insemna banca pentru Pippo), nici cand a fost ironizat pentru golul din ofsaid ("sunt norocos, stiti si voi"), nici cand vaca de la Rai Sport se hlizea la el si radea sacadat fara oprire, uitand sa-si mai termine intrebarea.
A gatat de vorbit, s-a indreptat lejer spre autocar, dar nu a refuzat nicio poza, niciun autograf, nicio strangere de mana. Toate acelea momente spun mai multe despre caracterul unor giganti decat toate minutele de fotbal pe care le vedem cu ei la televizor.

PS: Ocsi, mersi de poze!

(text din 24 august 2006)