La americani şi la noi

La americani şi la noi

(scris în 22 ianuarie 2007)

"Prefontaine" este un film despre un atlet american fondist, Steve Prefontaine. Evident cu rezultate exceptionale, profesionist si uman (sau invers: uman si totusi profesionist), inteligent, frumos daca vreti, oricum un personaj de care sa va atasati de-a lungul filmului. Din varii motive, ajunge intr-o stare depresiva, se retrage din viata sportiva si accepta un job de barman intr-o bodega. Fostul lui antrenor il gaseste si il convinge sa reintre in atletism pentru a participa la Jocurile Olimpice de la Munchen, JO fiind singurul concurs la care nu alergase.
Asa ca omul reia antrenamentele, castiga din nou cursa dupa cursa, isi intrece rivalii traditionali si isi regaseste prietenii vechi, publicul incepe sa isi aminteasca de el si sa il aclameze. Victorie dupa victorie, isi bate timpii vechi si uimeste din nou. La un moment dat, face un plan realist de alergare prin care recordul la proba de 5000 m poate fi batut cu nu mai putin de 12 secunde. Planurile lui Steve se gata insa brutal la 24 de ani, cand moare intr-un accident de masina.

Pre, in atletismul si in sportul de peste Ocean, este o legenda! Americanii i-au ridicat statui, i-au facut film dupa viata lui, exista memorialul "Steve Prefontaine", exista asociatii cu numele lui si in numele lui. Are siteuri pe net si exista chiar si magazine online cu variate articole insemnate cu "Pre". Americanii il iubesc inca, desi au trecut generatii de cand a murit. Chiar daca Steve nu le-a dat vreo medalie de aur la JO, nu le-a dat nici macar una de bronz, nici o participare la JO.
_________________________________________

Intr-o bizara coincidenta nefericita, Maria Cioncan, o atleta romanca de 30 de ani care se pregatea pentru o ultima si poate cea mai prolifica participare la JO, a decedat ieri intr-un accident de masina. Stirile au inceput cu tragica veste, ziarele i-au dedicat spatii ample, lumea sportului este in stare de soc, comentariile sunt dureroase, iar pe ici, colo, apar acuze si tot felul de vinovati fara vina. Ca de exemplu politistii si medicii bulgari sau Federatia Romana de Atletism, care, vezi Doamne, a acceptat ca sportivii sa se deplaseze cu mijloacele proprii in cantonamente.
"Vreau sa fie clar: niciun politist nu mi-a facut vreun apropo sa-i ofer 20 de euro ca sa cheme Salvarea, asa cum a aparut în tara. Din contra, unul dintre ei ne-a ajutat foarte mult având în vedere ca stia si limba româna"
STEFAN BEREGSZASZI - antrenorul Mariei, aflat in automobil cu ea. Declaratie din ProSport, 22.01.2007

Si la fel, Federatia cu ce era de vina ca masina, o Skoda Octavia, s-a defectat? Se intampla, nimeni nu poate garanta ca vreo Dacia, sau de ce nu un Ford Focus de la FRA ar fi fost mai sigur? Nu are nicio importanta acum.

Se va vorbi despre Maria vreo saptamana, maxim. La inmormantarea ei vor fi prezenti tot felul de interesati, in frunte cu ministrul sportului, sau poate chiar cu vreun mai mare "traitor de bine". Cu totii indurerati si marcati. "Ce putem sa mai facem acum?", vor intreba. Se vor gasi insa destui care sa le arate ce s-ar putea face. Si cu siguranta nu se va face mare lucru nici de acum incolo. Iar pentru Maria Cioncan, probabil ca nu se va face nimic. Nu va avea un site cu "Go, Maria", cum este stevepre.com, cu siguranta nu se va face un film, si nici macar o baza de antrenament nu va purta numele Mariei Cioncan.
De fapt diferenta intre modul in care ne tratam noi legendele si cum si le trateaza americanii este atat de mare, incat comparatia este absurda! De exemplu, in semn de respect fata de Maria Cioncan (si nu respectul de acum, ci respectul din urma cu unul sau doi ani), la Hunedoara, pe terenurile unde se antrena ea, s-au construit doua supermarketuri. Probabil printre putinele recunoasteri de care a avut parte se numara declararea ei drept cetatean de onoare al municipiului Cluj-Napoca.

Ca sa concluzionez, de Maria Cioncan vom mai auzi peste un an, intr-o pagina de "speciale" a ziarelor de sport, in care se va reaminti despre ea si despre Toni Alexe (baschetbalist roman decedat in aceeasi zi cu Maria, dar in urma cu doi ani).
Cat despre Steve Prefontaine, in Romania nu vom auzi foarte des, dar americanii vor sti sa il pretuiasca si sa constientizeze ce au pierdut chiar si dupa 32 de ani de la disparitia lui. Cine stie, poate se va face un nou film despre el, iar un actor se va lansa, sau un altul va lua un Oscar. Prin astea, se va aduce si un omagiu fostului rege al atletismului american. Un exemplu bun este faptul ca drept recunostinta, dar si ca reclama, "Pre" alerga (in film, cel putin) cu primele perechi de Nike, deoarece antrenorul atletului pune bazele renumitului brand, vazand ca pantofii sai sport (facuti manual) erau intr-adevar cei mai buni. Sau "Pre" ii facea cei mai buni?