Tot ce merită România

Tot ce merită România

Mie îmi sunt clare cauzele înfrângerii cu Serbia, dar şi rezultatele celelalte din calificări, cu Lituania (0-3) sau Franţa (2-2). Selecţia, superficialitatea, superstiţia şi lipsa fotbalului. Şi eu m-am întrebat "de ce Cociş şi Rădoi improvizat, când există Ghioane, Alexa, Lazăr, Max Nicu", "de ce Marius Niculae, când există Dănciulescu sau Mazilu", "de ce Dorel Stoica, dacă există Rădoi, Marius Constantin sau Cânu", "de ce Constanţa cu 12 mii de oameni şi gazonul prost, dacă există Timişoara şi Craiova cu 30 de mii de oameni, Ghencea cu 25 de mii, Cluj cu 20 de mii". Şi poate cea mai importantă întrebare: "de ce Piţurcă, dacă există Lucescu sau Boloni?". De ce să nu merite România ce e mai bun, când totul e la dispoziţie?

Suntem cam cu un an în urma Serbiei, pentru că şi la ei era tot haotică echipa naţională înainte de venirea lui Radomir Antic. El este cel care a reorganizat (atenţie: reorganizat) structura fotbalului sârb. Am fost la conferinţa lui de numire în funcţie şi a spus că vrea să schimbe faţa fotbalului în ţara lui. Primul pas este echipa naţională. Până acum, a reuşit. Asta şi pentru că este prea puternic pentru a fi dărâmat de interesele impresarilor, de superstiţiile cretine (pe care de exemplu le găsim la Piţurcă), de orgolii mărunte cu jucătorii, de presiunile venite de la cluburi, presă sau federaţie. De aceea, Antin şi Serbia au meritat victoria de sâmbătă.

Acum am pierdut cu Serbia şi poate că am pierdut calificarea. Asta este, un rău făcut nu mai poate fi schimbat, dar poate fi prevenit un alt rău viitor. De aceea, să vină Lucescu, preferabil tatăl. Dacă rămâne Piţurcă, 100% "mondialul" nu ne va avea la start, dar cred că România merită să fie acolo sau măcar să spere.

Mutu, Chivu, Contra, Lobonţ şi restul merită calificarea la un mondial, merită o mare performanţă, nu o palidă prezenţă la Euro 2008 în care, în ciuda dorinţei şi poate a putinţei, Piţurcă a zis "ne retragem, apărare de fier, trei egaluri şi un miracol".

Piţi merită şi el un "mulţumesc" pentru calificarea din 2000 şi din 2008, dar în fotbalul actual nu mai e de ajuns o generaţie de aur în amurgul ei (cum a fost în 2000) sau un stadion din Constanţa cu un teren prost, o galerie oaspete mică şi un gol din ofsaid ca să te califici (cum a fost în 2008). Acum e nevoie de studiul adversarului, de studiul jucătorilor convocabili, de victorii pe linie. Norocul merge o dată, dar nu de fiecare dată, iar Piţi l-a consumat deja.

Şi da, românii de pretutindeni, Bucureşti, Timişoara, Craiova, Cluj, Iaşi etc. merită să vadă şi ei meciuri pe viu ale naţionalei. Dacă au fluierat în trecut, nu din vina lor au făcut-o.