Cukarickizaţi!

Cukarickizaţi!

Timişoara a pierdut în amicalul cu FK Cukaricki, penultima clasată din Serbia, scor 0-1

Sigur că în limba română nu există verbul “a cukarickiza”, dar ar trebui inventat după jocul de ieri al lui Poli, şi ar trebui să însemne lipsa chefului de joc, atitudinea superioară nejustificată, şi, până la urmă, lipsa de valoare.
Adică să însemne exact modul în care s-au prezentat elevii lui Gabi Balint împotriva penultimei clasate din Serbia, o echipă limitată în calităţi fotbalistice, dar măcar dăruită şi atentă la partidă, chiar dacă a fost un amical. Cu şase titulari în teren, timişorenii au început meciul încâlcit, greoi şi lent, fără faze de poartă. Doar Maxim a reuşit un şut pe poartă, dar şi acela anemic, iar Abiodun, Amuneke, Parks şi Rusic şi-au împleticit picioarele în driblinguri ineficiente şi centrări blocate.
La pauză, a ieşit Alexa, a intrat Bădoi, Stancu a trecut în centrul terenului şi, cel mai important, s-a produs o schimbare de atitudine la timişoreni. Ba chiar au apărut şi ocaziile, Parks a reuşit o infiltrare în careu în minutul 59, a pasat în faţa porţii goale, dar de acolo Amuneke a reluat pe lângă poartă. Pe contraatac, din aut de poartă, Markovic a scăpat singur cu Taborda, portarul i-a blocat şutul, apărarea timişoreană a respins mai departe, însă numai până la Bosancic, iar acesta a şutat puternic la colţul lung, deschizând scorul.

Treziţi dintr-o dată la realitate, timişorenii au căutat egalarea, dar Amuneke şi-a mai trecut în cont o ratare hilară, când a luftat din 12 metri, în huiduielile spectatorilor prezenţi. Cu trecerea timpului, meciul a fost tot mai des întrerupt pentru schimbări, 12 în total. La timişoreni au intrat în ultimul sfert de oră şi jucători de la echipa a doua, cum ar fi Adrian Zaluschi, Adrian Ganea, Adrian Popa şi Ionuţ Vucea. Diferenţa între ei şi cei înlocuiţi oricum nu fusese sesizabilă.