De ce nu se baga Dumnezeu in sport?

De ce nu se baga Dumnezeu in sport?

M-am saturat de povestea cu rugaciunile pentru victorie ale lui Gigi Becali. Pentru mine e clar, Dumnezeu nu se baga in sport. O infrangere a Stelei nu este o pedeapsa pentru Gigi Becali, asa cum crede controversatul patron, pentru ca nu numai el sufera, cum nu numai el se bucura la o victorie. Si apoi de ce ar vrea Dumnezeu sa castige Steaua meciul cu Sevilla? Ce importanta are pentru El? Cum sa se imaparta intre golurile dedicate lui Puerta si cererea unui patron de club? De ce sa se bucure de suferinta unora provocata de victoria altora? Daca Dumnezeu s-ar fi bagat in sport, Puerta nu cadea mort pe teren, Haldan, Neamtu si restul nu dispareau asa, lui Maradona ii cadea mana in semifinala cu Anglia, sau macar il lua un carcel ca sa nu poata sa o ridice, Medina Cantalejo inghitea roabe de fluiere mici si metalice la cate gafe a facut in cariera de arbitru, Marion Jones se impiedica de fiecare data intre 90 de metri si linia de 100, la cate substante a luat, Riis cadea cu bicicleta in epilogul turului Frantei, isi spargea un ochi si pe acolo tasnea tot EPO-ul care ii umfla venele, Milanul nu ar fi luat in viata lor un trofeu din cauza supranumelui de "diavol" etc.
Sa fim seriosi, Dumnezeu si religia au dat mereu exemple anti-combative. Biblia e plina de invataminte ca "Intoarce si celalalt obraz" sau "Cei din urma vor fi cei dintai".
La cate nedreptati sunt in sport, implicarea lui Dumnezeu nu ar avea niciun sens in desemnarea unui castigator al unei competitii. Poate tot ce ar putea sa faca ar fi curatenia generala. Sa dea reset si sa treaca din teorie in practica notiunea de fair-play. Acum pe bune, Dumnezeu nu se implica in rezolvarea incalzirii globale, dar in sport?