Altceva despre Dobrin
Azi a murit Nicolae Dobrin. Dupa cei mai batrani, a fost peste Hagi. Dupa parerea generatiilor noi, a fost sub Hagi. Toata lumea s-a inghesuit azi sa scrie cat mai frumos, cat mai elogios, cat mai lacrimogen despre eveniment si sa isi exprime regretele. Perfect justificabil si moral, ne-am adus si noi, romanii, o data aminte de legendele noastre. Dar iar am facut-o prea tarziu! Si cat i-ar fi placut sa citeasca el toate textele aparute azi, din care sa dispara doar condoleantele si informatiile despre moartea lui. Cat i-ar mai fi placut sa vada ca ne-am amintit de el cat era in viata. In ultimii ani, toti au uitat sa ne mai spuna de ce a fost el un gigant al fotbalului. Nu mai stiam despre el nimic, decat ca e bolnav de cancerul pe care-l da tutunul. Nimeni nu mai povestea de fenta lui, de campionatele luate cu Pitestiul sau macar de pedeapsa pe care a mancat-o la Mexico '70, stand pe banca tocmai cand sub ochii lui, la 10 metri, Brazilia lui Pele se masura cu Romania.Azi, moartea "Gascanului" ii face pe toti sa caute sensuri ascunse si intelesuri ticluite intr-un eveniment perfect normal, cum este moartea. Cu totii ne nastem, si dupa cum spune Biblia, numai unul din noi nu a murit. De aceea, din moartea lui Dobrin nu stiu daca avem ce invata, asa ca amintiti-va de viata lui si trageti concluzii din ea. Lacrimile nu-si au rostul, Dobrin a dat tot ce avea mai bun, iar asta putini o reusesc. Atat de putini incat noi, restul, le ridicam statui in loc sa incercam sa le atingem nivelul. Poate de aceea lumea-i rea cu oameni buni.
0 comentarii:
Post a Comment