Un gest prostesc
Alin Artimon pobabil ca se simte foarte rau in aceste zile. Dar in aceeasi masura, probabil ca se simte tare barbat. A facut ce i-a spus toata lumea: a pus piciorul in prag! Dar a calcat stramb, pentru ca s-a gandit dupa vorba “v-arat eu voua”. Si le-a aratat tuturor… spatele. |ntr-un mod ciudat, tot el a incasat suturile in fund, in loc sa fie cel care ar fi trebuit sa ii ia pe altii la rost.
Daca se considera viteaz, Artimon ar trebui sa se gandeasca de doua ori. A facut un gest prostesc, dar in niciun caz eroic. A fost o rabufnire de orgoliu si poate s-a vazut un fel de Lucescu jr. al lui 2006 in razboi cu George Copos. Dar Razvan avea Giulestiul la picioare cand si-a permis un deget mijlociu ridicat in aer. Poate ca Artimon s-a asteptat ca Marian Iancu sa se roage de el sa ramana, uitand ca el, ca antrenor care tocmai isi incepe o cariera, are mai mare nevoie de Poli Timisoara decat invers.
Alin Artimon si-a ales doar momentul gresit pentru o asemenea miscare. Sigur ca punctul obtinut cu juniorii in fata lui Dinamo este impresionant, dar nu a fost suficient pentru ca patimasii suporteri sa ii ia partea si sa faca petitii si proteste, iar meritul principal pentru rezultatul cu liderul si-l aroga Marian Iancu, doar el a decis trimiterea echipei secunde.
Ba mai mult, din degringolada cauzata de demisia lui Artimon tot jucatorii au de suferit. Vor pierde din nou prime de joc, vor rata obiective, publicul ii va gratula cu “Mercenarilor”. Cat despre Marian Iancu, este neafectat de acest lucru. El oricum nu il dorea pe Alin la carma echipei, el vrea un antrenor cu nume care sa aiba trecere si la televiziuni, nu doar in editiile de vest ale ziarelor.
0 comentarii:
Post a Comment