Demni de mila

Demni de mila

Jucatorii lui Poli Timisoara nu mai gasesc ingaduinta in niciun loc

Este sambata dupa amiaza. Pe “Dan Paltinisanu” Poli a pierdut meciul cu Iasiul, iar Marian Iancu asteapta sa plece lumea de pe stadion. Apoi se grabeste pe gazon unde ii convoaca pe fotbalisti. Cine stie ce le spune? Cu siguranta nu este foarte placut pentru ei. Dar pentru cine este placuta prestatia lor? Doar nu sunt platiti sa faca figuratie.

Intre timp, suporterii se incoloneaza spre piata Victoriei. Ajunsi acolo, incep sa cante, incercand sa transmita mesajul “Poli e cea de la Timisoara”. In balconul Operei apare Romica Buia. Acum nu mai este acelasi ca in 2004. Pe atunci, dupa un Poli – FC National 1-4, era la un pas sa fie linsat de fani. Dar acestea au trecut si acum este iubit. Numele sau rasuna in ecou cu clopotul Catedralei si toti cei din piata sunt de acord ca “punea suflet, nu era mercenar ca astia de acum”. Lumea a uitat, Romica a uitat si el cat de alb era la fata si cat de speriat dadea explicatii. Acum este o fosta glorie si este iubit, idealizat, este cel care a deschis scorul impotriva lui Dinamo, nu mai este cel care pierdea noptile in Lepa Brena.

Automat, reprosurile se indreapta spre actualii jucatori. Pentru ei, nimeni nu mai are rabdare, cu totii sunt mercenari, lumea ii vrea trasi la raspundere pentru aroganta aratata dupa meciul cu Dinamo, cand spuneau ca ei ar fi batut liderul. Pe ei, pe fotbalistii indesati de conturi nimeni nu ii mai asculta, toata Timisoara parca vrea sa ii vada umiliti in public.

Lotul lui Poli trezeste mila, chit ca are valoare. Dar parca tot ce se intampla in ultimul timp se sparge doar in capul fotbalistilor. Si asta chiar ca nu este cinstit.