Cartonas galben

Eroina mea de azi

Ajung in gara cu vreo 15 minute inainte de tren si vad ca este coada la bilete. Nu mare, doi pensionari, cativa studenti... vreo 7-8 persoane inaintea mea. Imi fac rapid un calcul, chiar daca fiecare ar sta in medie un minut la ghiseu, as prinde bilet fara emotii, desi de ani buni CFR nu mai permite vanzarea biletelor cu 5 minute inainte de tren.

Ma asez la coada si astept. Si astept. Si coada nu inainteaza. Incep sa ma impacientez, nu pot sa pierd trenul si nu as vrea sa ma milogesc de vreun "nas" pe tot drumul. Alungesc putin capul peste coada sa vad ce se intampla, cine-i casiera. Evident ca nu o cunosc, dar si daca as cunoaste-o, mi-ar fi imposibil sa o recunosc. Tot ce vad este un fund in uniforma roasa de ceferista, un fund nici mare, nici mic, indreptat spre primii calatori din coada! Fundul se misca, se trage intr-o parte si in alta, apoi coboara de la geamul ghiseului si apare o figura umana. O doamna nici tanara, nici batrana, nici vesela, nici trista. Indiferenta, dar determinata. Trage cu zvac de o hardughie in care s-au blocat niste hartii, o cutie care pocneste si trosneste. Este imprimanta de bilete!

Pensionarii cedeaza primii. "Doamna, mai dureaza? Acusi vine trenul". We're doomed! Daca femeia nu repara cutia aia, mergem toti cu nasul. Casiera nici nu-i baga in seama, ce sa le spuna? Cu o zmucitura, reuseste sa dea la o parte carcasa imprimantei, dupa care incepe sa caute prin maruntaie. "Oare chiar stie ce face? Nu cred, este la nimereala, o fi vazut la vreun tehnician candva, ceva la fel si acum e disperata sa nu o dea vreun agarici afara. Pentru mine momentul asta este cat un bilet de tren, pentru ea sper ca nu o fi la mijloc tot serviciul, ratele, copiii". Imi dau seama ca sunt si eu agitat, ca ma enerveaza situatia si imi amintesc cat de prost se fac lucrurile la CFR si cat de simplu ar fi sa se faca de doua ori mai bine. Normal ca le stiu si eu pe toate! Ma gandesc ca pensionarii, un domn si o doamna fiecare cu treburile sale, ar putea avea nevoie de pastile de tensiune.

Lantul gandurilor sumbre se intrerupe subit cand casiera reuseste cumva sa reporneasca imprimanta! Ies primele bilete bune, pensionarii sar, la propriu, spre ghiseu! Ceilalti din coada zambesc usurati, dar toti sunt cu ochii pe ceasul garii! De cate ori nu au sperat ca limbile lui sa se miste odata mai rapid, sa se invarta mai iute in cercuri infinite? Si uite-i acum pe ei, pe mine, pe toti, dorindu-ne sa avem inca vreo cateva minute pentru a putea sa luam bilete.

Casiera se misca robotic, incaseaza bilet dupa bilet, rapid, cu preturi stiute din cap! Pensionara vrea detalii despre ora la care ajunge trenul in statia ei, dar cine are timp de palavre? In trei minute, toti cei de la coada avem bilete de tren. Nu mai este nimeni la ghiseu si casiera se urca din nou calare pe birou, incercand sa reasambleze carcasa hardughiei. Fundul in uniforma tocita se vede din nou la geamul cu perdele visinii, dar la casa nu mai sunt clienti. Pentru mine, ea este eroina zilei, dupa ce s-a luptat cu sistemul in cel mai propriu mod si a reusit sa incaseze in jur de 700 de lei de la o coada nervoasa, intoleranta si neintelegatoare.

Toti calatorii stau linistiti si se posomorasc dintr-o data, cand vine anuntul pentru care s-au rugat in urma cu cateva clipe, dar pe care nu l-ar mai fi dorit in ruptul capului acum: "Trenul interegio o mie sase sute bla bla are o intarziere de aproximativ trei zeci de minute".

Klára Koukalová din Slovacia are 34 de ani si se gandeste ce va face in curand. Foarte curand... E vremea sa se retraga din tenis dupa o cariera decenta, cu sclipiri pe alocuri, in care a castigat patru milioane de dolari dar, ca in cazul multor sportivi, cine stie cu cati a ramas dupa ce a platit un deceniu de zburat cu avionul, dormit in hoteluri, pregatit cu antrenori, recuperat cu terapeuti si asa mai departe.

Probabil ca daca ar intreba-o cineva care a fost anul cel mai bun pentru ea ca jucatoare, ar spune 2012. Atunci a ajuns pana pe locul 28 WTA, cea mai inalta clasare din cariera. Tot atunci a reusit si sa ajunga in turul 4 la Roland Garros, cand a dat ochii cu Maria Sharapova. In afara de Klára, nimeni nu mai tine minte partida. Rusoaica i-a luat un prim set cu oarece dificultate, 4-6, dar Koukalová, in ziua aceea, era gata sa moara de gat cu Maria si i-a smuls al doilea set la tiebreak, 7-6 (5). A fost unul din rarele momente ale carierei in care slovaca a putut sa ii ridice in picioare pe pretentiosii francezi din tribune. Klára „a murit” abia in setul al treilea, cand istovita de tiebreak si poate speriata de ideea unei victorii, a cedat cu 2-6 in fata unei Sharapova mai proaspata, mai calculata. Mai dopata?

Acel set 2, visurile derulate in pauza dintre seturi, acelea au reprezentat varful de cariera al Koukalovei. Un varf de cariera care a durat cateva minute. Care, poate, doar poate, ar fi putut fi mai ascutit, mai rezonant, mai impresionant. Daca nu ar fi existat un medicament Meldonium.

Acel set 2 cu Klára Koukalová a fost singurul pierdut de Sharapova in tot Roland Garrosul din 2012. La finalul turneului, rusoaica a luat titlul si mormanul de bani. Era primul Grand Slam pentru Maria din 2008, a fost turneul care a relansat-o in tenis dupa anii de pierzanie din modelling, muzica si alte copilarii. Cu acel titlu, sponsorii s-au ingramadit sa-i indese fundul cu alte contracte generoase si, de atunci pana azi, Maria a fost cea mai bine platita sportiva din lume.

Cand o vad in aceste zile pe Sharapova cum spune „nu vreau sa imi inchei cariera asa, cu un scandal de dopaj”, cand o vad cum varsa lacrimi in fata unei suspendari iminente pentru doping, le vad in spatele ei, cazute in anonimat, vaduvite de titluri, finale si bani meritati, pe toate Koukalovele care i-au iesit in cale frumoasei, dar viclenei Maria.

După un an în Digi Mobil: aglomerație cam mare în rețea

Pe la sfârșitul lunii martie 2016 se face un an de când m-am mutat în DigiMobil și vreo nouă luni de când am scris cel mai popular post de pe acest blog, cel în care vorbeam despre portarea din Vodafone. Articolul îl găsești la acest link.

Atunci am făcut schimbarea după mai multe calcule calitate-preț, dar și pentru că am fost extrem de dezamăgit de modul în care Vodafone a încercat să îmi bage pe gât diferite servicii și produse la prețuri mari.

Așadar, primul an în Digi...

În 2015, deși infrastructura Digi nu era neapărat strălucitoare, era satisfăcătoare, iar eu eram convins că ar trebui să se dezvolte mai departe. Speram că, în timp, rețeaua Digi va fi tot mai eficientă și mai stabilă. De atunci habar nu am dacă a mai investit cineva ceva substanțial în dezvoltare tehnică, dar din experiența avută de mine, înclin să cred că nu au fost eforturi mari în această direcție. Pe românește și pe scurt, mă simt cam „aglomerat” în rețea, mai ales în ultima vreme.

De exemplu sunt momente în care încerc să sun, dar apelul meu se termină brusc, fără să formeze numărul apelat. Adică nu reușesc să prind spațiu de antenă. Mai pățeam așa în trecut, când mergeam pe stadioane în anii 2000. Uneori, în jur de ora 19:00-20:00, trebuie să încerc să sun de două-trei ori până mi se preia apelul și reușesc o conexiune cu destinatarul dorit. Cam deranjant, aș spune. Și nu știu dacă nu cumva, în același timp, alții care doresc să mă sune nu reușesc să mă prindă!
Apoi sunt alte momente în care semnalul se alterează sau naiba știe ce pățește că, dintr-o dată, în mijlocul conversației, aud doar niște distorsiuni ciudate, trebuind să închid și să sun înapoi pentru a continua conversația.
Trebuie să spun că incidente de acest fel nu apar la fiecare apel, dar apar destul de des încât să pot să le identific drept slăbiciuni de rețea și să spun că mi-aș dori să pot să am mai mare încredere în rețeaua din care fac parte.
Tot legat de conectivitate, cred că parteneriatul de roaming avut de RDS cu Vodafone nu mai este relevant. Din cauza numărului tot mai mare de utilizatori Digi, dar și al numărului limitat de conexiuni închiriate de la Vodafone, se întâmplă tot mai des să NU intre roamingul Vodafone când rămân fără semnal Digi. Adică să rămân cu „Emergency Calls Only”. Interesant, asta mi se întâmplă în mai toate magazinele Kaufland. #HellKnowsWhy. Deci dacă în teorie acoperirea mea ar trebui să fie egală cu reuniunea ariilor Digi+Vodafone, în realitate lucrurile nu mai stau chiar așa.

Acum să trec la punctul următor: 4G... Pentru mine este 4G Nexa. Încă nu am văzut așa ceva, deși din punct de vedere tehnic telefonul meu suportă toate frecvențele 4G folosite de Digi. Până acum, am înregistrat de trei ori solicitare pentru acces 4G (ca să folosești 4G-ul Digi trebuie să faci o cerere în acest sens - o prostie totală). Mi-a fost aprobată solicitarea de fiecare dată. Am introdus APN-ul conform specificațiilor. Concluzia? Prind în continuare doar semnal 3G, și acela uneori cam agață în centrul Bucureștiului, unde traficul de net este probabil mai crescut.

Ca ultim punct negativ care speram să fie îmbunătățit în timp este oferta de telefoane. În continuare magazinul de terminale rămâne destul limitat și bazat mai mult pe dispozitive ieftine, de calitate îndoielnică, fără opțiuni pentru clienții care doresc aparate mai bune. Totuși, Digi oferă de foarte puțin timp și terminale Galaxy S7, Huawei Mate 8 sau HTC M9+. But still, no iPhone, no Sony, no mid-range Samsungs (A-uri, S6, S5 Neo samd...).

Părțile bune...

Deși există momente în care Digi dă semne de „oboseală”, în marea majoritate a timpului nu am de ce să mă plâng. Din contră! M-am obișnuit să călătoresc ascultând ce doresc (fie că sunt podcasturi, transmisii sportive, radiouri de nișă). De exemplu am mers Bucuresti - Cluj cu mașina de două ori în ultimele două luni, ascultând streaming de Youtube sau radiouri fără întreruperi, cu două excepții: zona Veștem-Tălmaciu (unde toate rețelele au probleme) și zona Aiud (unde habar nu am ce probleme au alți operatori). La fel, am fost la Timișoara sau la Iași în ultimul an și Digi a funcționat fără probleme peste tot pe drum.

Ca experiență personală plăcută pot să mai spun că, până acum, nu am avut dificultăți să contactez departamentul de asistență. Și mi-am rezolvat de fiecare dată necazurile fără complicații. Știu că alții spun că au așteptat minute lungi până să fie preluați de operatori, alții că nu au primit răspunsurile dorite. Poate că eu sunt mai norocos și nu am avut experiențe negative cu support-ul Digi.

Evident, cel mai important aspect al abonamentului Digi rămâne raportul calitate-preț. Să am convorbiri naționale și internaționale nelimitate, plus trafic nelimitat la numai 4 euro pe lună, este ceva! Un abonament aproape identic oferit de Vodafone (dar cu limite mai drastice privind traficul și convorbirile internaționale) costă azi 24 de euro sau mai mult!

Una peste alta, încă nu cred că am de ce să dau 20 de euro pe lună în plus în altă rețea, dar sper că Digi nu va aștepta să devină „irespirabil” aerul înainte de a mări capacitatea sistemelor.

Problema proiectelor cu finantare europeana

In 2015, pornit de sora mea si de o idee pe care a avut-o ea si care parea foarte frumoasa, am incercat impreuna sa accesam o finantare din fonduri europene. Era ultimul an in care Romania mai putea primi o parte din banii alocati pentru perioada 2007-2013 de UE. Si chiar cred ca proiectul construit era unul bun. Luasem in calcul sume reale atat pentru cheltuieli cat si pentru incasari, aveam estimari facute in baza a 5 ani de experienta ca PFA in acelasi domeniu. Chiar am luat in calcul posibilitatea ca proiectul sa nu mearga la fel de bine ca pe hartie si sa ramanem profitabili in conditiile in care numai 60% din planuri ar fi mers cum ne doream. Evident, am luat punctaj eligibil, dar nu si suficient de mare pentru a beneficia de una din cele doua subventii anuntate in judetul Alba (unde locuieste sora mea si unde urma sa implementam proiectul). Am spus OK, asta este, au fost altii mai buni, felicitari. Apoi mi-am vazut de ale mele mai departe.

Bani dati de pomana, nu investiti in proiecte

Acum, pe final de an, abunda la TV tot felul de stiri despre eforturile disperate depuse pentru ca Romania sa absoarba finantari de la UE. Pe Facebook ma bombardeaza reclamele la cursuri de conversie profesionala, finantate tot din acele bugete. La fel, ma ciocnesc de o multime de reclame prin retelele PPC despre consultanta pentru proiecte europene.
La cursurile alea de reconversie, candidatii chiar sunt platiti (!) sa participe. Majoritatea se fac pe genunchi, cu prezenta optionala si simulacre in loc de examene finale. Se imprastie cate o suta de euro la fiecare participant, iar organizatorii pastreaza ceva mai mult. Dar sunt numai bani aruncati pe fereastra. Ba nu, arsi, nerecuperabili.

Investitii in proiecte tampite, fara viitor

Sa revin... Din cate am inteles, targetul pe tara s-a realizat in proportie de 70%. As spune chiar admirabil, poate nesperat de ridicat. Dar investitiile facute au fost atat de jenante, incat randamentul investitiilor cred ca ramane foarte mic! In tara asta, pe nimeni nu intereseaza calitatea proiectelor in care se cheltuie banii europeni. Daca respecta conditiile de acordare, nu conteaza cat sunt de absurde. Firmele de consultanta au grija ca orice pensiune, oricat de lipsita de viitor ar fi, sa castige proiecte. Tot firmele alea organizeaza de obicei cursurile alea inutile. Iar primariile si administratiile locale sunt atat de penibile, incat au reusit sa acceseze fonduri masive pentru aberatii imense.
Stim cu totii de parcurile facute in padure, de spatii renovate si apoi inchise la o saptamana, de parcarile inutile facute in cine stie ce sat cu 10 autoturisme, licitatii trucate pentru drumuri care nu duc niciunde, marea borduriada, mari santiere deschise si neterminate, sisteme informatice proaste, nefunctionale, pentru autoritatile publice si nu numai.

Parc pentru copii, localitatea Bals, jud. Iasi. Foto: stirileprotv.ro

Uitandu-ma la risipa acelor fonduri, nu pot sa nu ma intreb: de ce nu au fost finantate mai multe proiecte, inclusiv al meu si al sorei mele? Poate ca nu ar fi reusit afacerea aia, dar nu din cauza unei lipse de viziune, a vreunui plan defectuos. Motive puteau fi multe. De exemplu, chiar si proiectele aprobate spre finantare inregistreaza datorii imense catre stat pentru ca insusi statul, prin institutiile dedicate fondurilor europene, nu proceseaza rambursarea banilor in timp util. Dar de ce sa preferi sa dai banii pe cursuri inutile, parcuri si alte tampenii, cand poti finanta cateva proiecte cu viitor, in care se creaza niste locuri de munca, se platesc niste impozite, se construieste ceva trainic?

Codul fiscal 2016 distruge PFA ca forma de organizare

As mai vrea sa spun ceva inainte de concluzie. Colac peste pupaza, noul cod fiscal, mult-trambitatul cod fiscal al lui Ponta, care va aduce prosperitatea, este, de fapt, un calau pentru 90% din cei care ar fi putut profita de cursurile acelea despre care am vorbit mai sus.
Evident, toti cei care ar fi devenit mesteri de tot felul sau profesionisti in diferite domenii, ar fi activat ca persoane fizice autorizate. Numai ca noul cod fiscal introduce niste mariri de taxe pentru PFA-uri, taxe pe care nici PFA-urile curente, nici cele viitoare nu le pot sustine. Deci pe langa faptul ca majoritatea cursurilor au fost apa de ploaie si banii s-au risipit, nici macar acele putine cursuri care chiar au produs ceva nu vor avea un efect in economie, deoarece noul cod fiscal distruge orice speranta pentru un mester sau meserias care poate lucra cu acte 1-2 proiecte pe luna. Sigur, masura lui Ponta a fost gandita sa opreasca practica unor companii de a plati angajatii cu salariu minim, plus diferenta printr-un PFA. Dar asta este ca si cand ai amenda toti soferii preventiv, pentru ca unii din ei nu vor da prioritate intr-o intersectie.

Concluzia

Peste tot este doar incompetenta, dai numai de legi prost facute, interpretari si mai proaste, piedici si birocratie. Un jaf la scara larga. Romania, ca tara, nu merita ajutorul acesta nesperat de la UE. Si incep sa cred ca singurul motiv pentru care UE ne tolereaza este ca unele din firmele care sustin bugetul Uniunii au reusit sa implementeze proiecte foarte profitabile, majoritatea in domeniul automotive.
Cat ma priveste, dupa cativa ani de suturi in fund luate de la stat si de la te miri ce tepari, am inceput sa ma gandesc ca un salariu fix, mediu pe economie, nu ar fi o tragedie, Dar mai mult ma tenteaza sa plec... sa plec din tara cat se mai poate.

Foto: rugbyworldcup.com

Bai frate. Nu mai exista succes romanesc de care sa te bucuri fara sa existe ejj de pareristi care sa te certe pe Facebook din cauza ca, pana atunci, nu ai fost foarte interesat de sportul sau sportivul in cauza.

Castiga Romania la rugby impotriva Canadei? Bam, imposibil sa nu dai peste cativa cunoscatori care te iau pe sus: "cate meciuri de rugby ai vazut pana acum?"

Face Simona Halep un turneu mare pe undeva? Bam, tot felul de specialisti rasariti ca niste ciuperci te acuza: "este simplu sa tii cu Halep cand e sus."

Bifeaza Romania vreo medalie la gimnastica, scrima, canotaj, atletism? Acelasi lucru: "unde erai cand nu aveam performante?"
In general, sunt reactii moraliste, ca acelea venite din partea unor parinti sau profesori severi, acel gen de persoane care nu iti trezesc, de fapt, nicio placere de conversatie sau de interactiune pe tema respectiva. Care devin modele din teama pe care o inspira.

Eu cred ca, in mod normal, acesti pareristi ar trebui sa se bucure cand sportul lor de nisa iese in evidenta si produce un impact in societate, chiar si pentru o scurta perioada de timp. Dar nu, ei nu se bucura. Nu pot sa se bucure. Incep sa se dea rotunzi. Acum este momentul lor. Acum pot straluci in toata splendoarea cu un bagaj de cunostinte pe care l-au dobandit din diverse motive, dar nu stralucesc printr-o propaganda a sportului in cauza, ci prin a-i certa si, in cele din urma indeparta, pe potentialii fani.

LATER EDIT: Doresc sa clarific un lucru: nu am ceva cu ziaristii sportivi, cum se putea intelege din postarea initiala. Am ceva cu "pareristii", "haterii" care urasc, pana la urma, impactul social. Pareristii sunt de multe feluri: fani noi si vechi, prieteni ai sportivilor, rude, poate chiar sportivii si antrenorii in sine, ziaristi mai mult sau mai putin sportivi.
Toti aceia care, cum spune Lucian Lipovan: "se simt sau chiar sunt experti, dar care cred ca tu n-ai voie sa te uiti sau sa vorbesti despre sportul ala".
Este drept, ma adresez mai jos in principal ziaristilor, pentru ca un grup de jurnalisti m-a si determinat sa scriu articolul acesta, dar si pentru ca ei pot, cu adevarat, sa produca schimbari si sa educe publicul. Insa trebuie sa invete sa valorifice situatiile favorabile, spike-urile de audienta in sporturi nisate.
Nu te apuci sa ii certi pe privitori ca abia acum se uita la tine, nu te apuci sa ii intrebi in zbor daca se vor mai uita la tine si peste o saptamana, cand poti sa profiti de moment si sa ii vinzi toate povestile extraordinare ale acelui sport pentru a-i face sa se uite la tine.

Din punctul meu de vedere, o singura institutie de presa majora a reusit sa construiasca si sa educe publicul pentru sporturi de nisa. Este vorba de Eurosport, un canal care traieste de zeci de ani vanzand fenomenul numit Turul Frantei, campionatele de snooker, alte competitii de ciclism sau campionate de inot si, cireasa de pe tort, Cupa Africii pe Natiuni la fotbal. De asemenea, tot respectul pentru cei care au reusit diferite proiecte mai mici, nișate, cum ar fi www.treizecizero.ro, foarte actualizatul frscrima.ro si asa mai departe.

Asadar, am si eu rugamintea sa fiu lasat sa ma uit la un sport pe care sa il descopar, care sa ma captiveze, sa ma atraga si sa devin, poate, un consumator al acelui sport. Se poate sa ma bucur si eu de un succes romanesc la rugby fara sa trebuiasca sa citesc toate siteurile de specialitate inainte si fara sa stiu tot ce misca in rugby?

Marele fâs

Observ, in aceste zile, o bizara reactie a unor persoane high-profile din Romania, care indeamna la clementa si chiar ajung sa salute respectuos Volkswagen pentru scandalul imens legat de falsificarea controlului normelor de poluare. Mai cu seama, vorbesc de doi indivizi, Lucian Mandruta si Dan Negru, persoane cu expunere mare, cu fani pe Facebook si pe blogurile personale, care au acelasi mesaj: "haideti bre, ipocritilor! Ce, voi va uitati la cat polueaza masina cand o cumparati?". Ideii in cauza i s-au raliat si cativa pseudostarleti de-astia de bloggeri care, si asa, se bucura de prea mare bagare de seama ca sa ii mai mentionez aici. O idee care, presupun, le apartine lor, nu face parte dintr-o campanie de PR si de refacere a imaginii Volkswagen. Adica presupun ca Mandruta, Negru si restul nu au incasat bani pentru a gasi scuze grupului VW.

Dar sa revenim. Desi norma de poluare a unui autoturism nu este criteriul cel mai important in selectia clientului, atat Mandruta cat si Negru gresesc profund in logica lor simpla. Pentru ca, in primul rand, nu este importanta partea tehnica in care Volkswagen a facut matrapazlacuri. Este important ca si-a permis sa comita ilegalitati. Mai mult, toata compania s-a expus cu buna stiinta la riscurile financiare care s-au adeverit. In momentul in care a validat folosirea unui soft pentru a manipula rezultatele unor teste, Volkswagen a acceptat si posibilitatea de a fi deconspirata si pedepsita legal. A fost premeditat!

Volkswagen a pacalit o lume intreaga cu noxele, de ce nu ar fi posibil sa te fi pacalit si la alte capitole, cum ar fi siguranta? S-a mai intamplat. Toyota a platit 1,3 miliarde de dolari pentru ca unele modele ale sale accelerau cand soferul apasa frana. Desi masinile trecusera testele. General Motors a stiut mai bine de zece ani ca sistemul de pornire al masinilor sale are o problema si poate duce la oprirea motorului (cu blocare de roti, airbag-uri si asa mai departe). Abia dupa ce s-a aflat, s-au contabilizat 124 de morti, s-au platit compensatii de 900 de milioane de dolari, au rechemat in service 30 de milioane de masini. Porsche, parte din grupul VW, este dat in judecata pentru o proiectare gresita a centurii de siguranta, in cazul mortii actorului Paul Walker (Fast and Furious).

Mandrutule, Negrule, nu ati vrea sa stiti daca luati o masina sigura sau un sicriu cu roti? Acolo se schimba situatia, nu? Pai bine, 11 milioane de masini VW care polueaza de zece ori mai mult decat se stia reprezinta o cauza mortala la nivel global, daca te apuci sa corelezi poluarea cu numarul de cancerosi, astmatici si alti bolnavi. Acum va uitati la normele de poluare?

Una peste alta, Volkswagen trebuie sa plateasca foarte scump pentru ca si-a permis sa incalce intentionat legile. Nu au nicio scuza si nu este cazul ca unii prezentatori tv din Romania sa le ofere circumstante atenuante. Scandalul dovedeste ca VW nu da doi bani pe norme, legislatie si, implicit, popor, oameni, clienti.

Ca este un scandal care favorizeaza alti producatori, alte industrii, ca loveste in dealeri, ca strica piata... astea sunt alte discutii.

Bye bye Vodafone, dupa un deceniu de abonare. Digimobil #rullz :)

UPDATE: Aglomeratie cam mare si la Digi

Este oficial, Vodafone m-a pierdut azi ca si client. Nu stiu daca pentru totdeauna, dar cu siguranta pentru o vreme. Un proces de reziliere care, de fapt, a durat aproximativ un an, de cand am facut urmatorul calcul:

„Telefon la liber plus abonament nelimitat RDS de 5€” este o oferta mai buna decat „telefon blocat in retea la preturi preferentiale si abonament de peste 25€ Vodafone, obligatoriu pe 2 ani”.

Totusi, nu am ajuns la decizia de portare foarte rapid. In toamna, incercasem de cateva ori sa obtin o oferta preferentiala de la Vodafone. De exemplu, eu am spus: „In doi ani de zile, oferta voastra ma costa 725€, plus eventuale costuri suplimentare. O oferta similara, tel liber+Digimobil, m-ar costa 480€”, consultantul Vodafone mi-a raspuns: „va putem oferi cel mult 10€ reducere la pretul telefonului. Dar de ce vreti la Digi? Este o retea slaba, nu aveti semnal nici in casa. Sunteti dispus sa riscati portarea?”.
Da, eram dispus. In cel mai rau caz, puteam fi profund nemultumit de Digi si ma portam din nou in alta retea, posibilitate deschisa in orice moment, deoarece nu am cumparat si telefon de la ei (si daca eram restrictionat de un aparat, m-ar fi costat cel mult pretul abonamentului pe un an, adica vreo 50€, cat doua luni la Vodafone). Mai mult, m-am ambitionat din nou dupa ce m-am documentat si am vazut ca Vodafone Romania avea (cel putin pe atunci) preturi mai mari decat Vodafone Anglia, Spania sau Franta pe aceleasi modele de telefoane si/sau servicii.

In fine, cand am vazut ca, dupa un deceniu de contracte, pentru Vodafone valorez maxim 10€ reducere, nu am mai insistat. Mi-am luat telefonul la liber, m-am dus la Digi, am semnat o cerere de portare, am facut un contract de telefonie mobila si in cateva zile s-a produs si mutarea. La Vodafone am ramas, totusi, cu un stick de internet, o cartela de date la care puteam renunta fie platind anticipat valoarea integrala, fie lasand contractul sa se deruleze normal pana la capat.
Am ales a doua varianta si contractul a ajuns la scadenta luna trecuta. Cu cateva zile in urma, am solicitat rezilierea contractului si inchiderea serviciului de date, fapt care pune capat unui deceniu de servicii contractate la Vodafone.

Ultima discutie, avuta azi cu o reprezentanta de la vanzari (sau loializare), mi s-a parut foarte amuzanta si ironica. Disparuse complet atitudinea „cel mult 10€”. Un semn clar ca Vodafone sufera, dupa cum se poate vedea si in feedbackul sutelor de comentatori de pe paginile lor de Facebook. Mi s-a propus sa pastrez abonamentul de date pentru 8 lei pe luna (pana acum platisem 37 de lei lunar)! Si am refuzat, :) Mi s-a propus chiar si o tableta pe gratis, doar sa prelungesc, cumva, contractul. Am refuzat din nou. Reprezentanta lor chiar m-a intrebat daca doresc sa "arunc zece ani de parteneriat", m-a luat la sentiment. Si sunt mandru de raspunsul meu: "Vodafone nu m-a pierdut acum, Vodafone m-a pierdut mai demult, cand nu a putut sa imi faca o oferta competitiva, in comparatie cu alti operatori. Acum am un pachet de servicii de comunicatii complet, la pretul pe care Vodafone incerca sa mi-l ceara doar pentru numarul de mobil".

Cat despre Digi, pot spune ca sunt cat se poate de multumit de contractul cu ei, la doar 4€ pe luna (pret preferential pentru ca atunci cand am mutat numarul meu, i-am facut abonament similar si tatalui meu, ceea ce ne-a adus inca o reducere).
Dar sa o iau punctual:

Semnal retea
Nesiguranta legata de lipsa semnalului mi s-a spulberat dupa primele zile de utilizare. Nicio problema din acest punct de vedere, fie ca eram in casa sau afara. Din contra, in zone in care "traditional" nu aveam semnal Vodafone (de exemplu in bucataria sorei mele), pe Digi nu am probleme. Mai mult, Digi a inchiriat o parte din reteaua de acoperire Vodafone si, acolo unde chiar nu ai Digi, este folosit "roamingul".
Cine le are cu matematica intelege ca:
- un numar de Vodafone are acoperire cat reteaua Vodafone.
- un numar Digi are acoperire egala cu Reuniunea antenelor RDS si Vodafone. Teoretic, acoperire mai buna.

Serviciu clienti:
Recunosc, ani de zile, Vodafone m-a impresionat prin modul in care a reusit sa administreze relatia cu clientii. Cand m-am portat, imi parea sincer rau ca trebuie sa ma despart de modul de relationare.
Iar in primele saptamani de Digi, am avut de mai multe ori solicitari catre ei. Surpriza (placuta)! Timp de asteptare inexistent sau foarte scurt, operatori pregatiti, care stiau oferta, stiau raspunsurile. Poate chiar un plus fata de Vodafone deoarece nu exista aroganta in comunicare (cum am intalnit, de exemplu, la operatorul "cel mult 10€" care, practic, a si semnat ruptura dintre mine si Vodafone).

Alte beneficii Digi
Scadenta de pana la 45 de zile pe factura, factura unica, integrata cu restul serviciilor.
Roaming extrem de ieftin, fara probleme. Pot spune si din experienta personala acest lucru, dupa ce am fost o saptamana plecat din tara, in Austria. Pe tot parcursul deplasarii, nu am intalnit probleme de semnal, de conectivitate, de retea. Iar costurile de roaming au fost atat de mici, incat nu mi-am batut capul ca imi voi face cost suplimentar masiv. La 0,02€/min apel primit si 0,06€/min apel efectuat, am facut un cost total de 8€, nesemnificativ. Comparativ, la Vodafone as fi platit vreo 35-40€ pentru aceleasi convorbiri.

Puncte negative pentru Digi
Sigur, ca orice oferta, si Digi are punctele ei negative, inclusiv:
- Oferta de telefoane limitata, fara terminale high-end. Sigur, exista in oferta telefoane de peste 1.000 de lei, dar produse de Lenovo si Allview, nu Samsung, Apple sau macar Sony, HTC, LG...
- Lipsa increderii din partea consumatorilor. Oamenii vad reteaua cumva "experimentala", o afacere prea buna ca sa fie adevarata. Asta si din cauza lipsei de reclama in afara retelei de televiziune RDS. Digi inca nu poate spera sa se bata de la egal la egal cu Vodafone (sau mai ales cu Telekomul care investeste se pare numai in reclama, ca in rest preturile sunt ridicol de mari si reteaua lor cica ar fi praf).
- Imaginea negativa creata de diferite experiente relatate online, dar neabordate de un departament de PR. Am vazut si eu tot felul de povesti despre useri care s-au portat si spun ca nu au semnal in Digi, ca li s-a inchis abonamentul pentru ca stateau numai pe roamingul Vodafone, ca au sunat in te miri ce retele din alte tari si s-au trezit cu costuri suplimentare masive. Aceste "abuzuri" relatate pe ici, pe colo sunt acoperite de un contract la fel de legal ca oricare alte contracte ale altor operatori.

Concluzia
Daca mai trebuie specificat, eu vorbesc aici despre experienta mea strict personala. Pentru articolul asta nu m-a platit nimeni cu nimic, asa cum nu am luat bani nici pentru cel cu phishingul din declaratia 200, nici pentru cel despre ora de religie, nici despre alte subiecte. Am avut cateva motive care m-au determinat sa il scriu, inclusiv faptul ca eu, cand am avut nevoie de informatii si documentatie despre Digi versus alte retele, am gasit foarte putine informatii, am gasit articole rau intentionate, am gasit povesti si am fost inclusiv "avertizat" de operatorii Vodafone ca reteaua Digi nu este una viabila. Mai cred ca praduirea clientilor de catre operatorii mari de telefonie trebuie sa se incheie. Pentru mine, nu este admisibil sa avem cele mai mari preturi din Europa la telefonie mobila. Pai de ce credeati ca Romania este mereu in fruntea listei la implementarea unor tehnologii noi, cum a fost cu 3G, 4G si asa mai departe?

Dar sa revin la subiect... In prezent, de la Digi am un pachet de 112 lei care contine: cablu tv (abonamentul standard), internet fix (50mbps), telefon fix nelimitat, doua abonamente de telefonie mobila cu apeluri vocale si internet nelimitat.
Una peste alta, pot spune ca Digimobil este o alegere foarte inspirata pentru mine, o alegere care mi-a schimbat complet modul in care utilizez telefonul. Dupa numai cateva luni, nici nu imi imaginez cum as putea sa opresc mai toata ziua internetul pe telefon pentru a face "economie la trafic". Sau cum ar fi sa pornesc traficul de date pentru a cauta ceva pe google, pentru a verifica un pret in te miri ce magazin, pentru a posta ceva pe Twitter, Instagram sau Facebook. Vremea in care porneam netul dupa care asteptam rabdator ca toate aplicatiile sa isi faca sync sau sa isi ia notificarile s-a dus. Si nu trebuie sa platesc o caruta de bani pentru a-mi permite sa stau online toata ziua.

Prima mea profesoara de religie a fost o preoteasa. Si am scris rugaciuni dupa dictare vreo trei-patru ani de zile. Am invatat ca voi merge in Iad daca nu imi fac crucea exact asa cum trebuie sau daca nu impreunez mainile intr-un fel anume in timpul rugaciunii. In timp, am inteles ca Diavolul este un smecher care tot timpul vrea sa ma pacaleasca si eu trebuie sa inteleg si sa ma feresc de siretlicurile lui, pentru ca altfel, daca sunt pacalit de Diavol, ma mai pedepseste si Dumnezeu.

Al doilea profesor de religie a fost sotul preotesei de mai sus, un popa cu o burta proeminenta, cu o voce mereu afectata de har si un zambet tamp de fiecare data cand se adresa unui copil.
Eram prin clasa a saptea si, de cum l-am vazut la catedra, am rosit tot. Stati sa va povestesc de ce... Constiincios ca orice crestin bun si bagat in sperieti ca voi ajunge in Iad, m-am dus sa ma spovedesc inainte de Pasti. La un moment dat, popa a spus ca toti copiii sa fie spovediti la un loc daca nu au "poveri insemnate pe suflet". Sau ceva de genul asta... Eu aveam "POVARA", asa ca am asteptat, fiindu-mi deja rusine de mine si de toate femeile din biserica respectiva, care evident ca fie ma stiau pe mine, fie pe tata, fie pe bunici sau pe altcineva.
In fine, cand mi-a venit randul, i-am spus popii la spovedanie ca am avut niste visuri deocheate cu fata pentru care aveam o pasiune pe atunci. Ceva l-a suparat rau de tot, pentru ca mi-a dat pedeapsa nu stiu cate canoane, zile de post si rugaciuni ca sa ma curat. A fost ultima data cand m-am spovedit.

Oricum, despre orele lui nu tin minte mare lucru. Stiu doar ca incerca sa ne invete tot felul de rugaciuni de-alea pline de har si de arhaisme, de nu puteam nici sa le citim cursiv...

Apoi, in liceu, am facut religie cu Mogos. Va inchipuiti ce poate sa insemne o ora de religie intr-o clasa de 24 de adolescenti care atunci isi dezvolta primele teorii despre viata, creatie, stiinta... De la prima ora, pac! "Poate Dumnezeu sa faca o piatra atat de mare pe care sa nu o poata ridica?" Era intrebarea lui Adi P., un tip care, ironic, l-a gasit pe Iisus la cativa ani distanta.

Nu mai stiu raspunsul lui Mogos, dar stiu ca omul a pornit de acolo si a reusit, cumva, sa ne faca sa stam la ora de religie. Noi ii pregateam tot felul de intrebari, el statea si discuta cu noi despre orice aberatie. La orele alea am facut mai multa filosofie decat am facut in orele de filosofie. Si, cred eu, majoritatii celor din clasa le-a placut religia cu Mogos. Nu incerca nimeni sa ne convinga de nimic, discutam liber. Proful asta - era profesor, nu preot, poate ca asta a contat - il tinea la ora pana si pe Dani, un penticostal megapracticant. De fapt, discutiile lor erau de multe ori cireasa orei de religie. Si, pot sa spun, Mogos a fost singurul profesor de religie care m-a invatat ceva: sa gandesc si sa sustin ceea ce cred cu argumente, nu cu torte, topoare, bannere sau Antena3.

De la orele lui Mogos am inceput sa chiulim in masa doar cand au fost bagate luni de la 7 dimineata sau vinerea de la 13.

Sigur, mai ales in scoala generala, atat pentru mine cat si pentru multi dintre colegii mei de scoala, era mult mai util sa fi facut o ora reala de, sa spunem, educatie civica, trafic rutier, educatie medicala sau cultura (muzica, pictura, sculptura, orice).

Dar pentru ca lucrurile sunt cum sunt si nu am facut acele cursuri in tinerete, constat ca fac parte dintr-o generatie cu prea multe exemplare care se spala pe maini rar, pe restul corpului si mai rar, exemplare care considera ca nu se intampla nimic daca beau un sprit si pe urma se urca la volan, oameni care au doar credinta si, cu un "Doamne ajuta" si o cruce facuta pe fuga, cred ca nu pot transmite boli organice si boli civice in fiecare clipa a existentei lor.
Trecem limita de viteza? Doamne Ajuta. Prindem 80 de ani desi facem numai excese? Daca o da Domnul. Vom avea un an imbelsugat pentru ca nu va fi nici seceta, nici prea multa ploaie? Cum o vrea Dumnezeu.

Foto: biziday.ro

Acest blog este inspirat de prietenii si colegii mei care au copii si care se simt nevoiti sa isi dea copiii la ora de religie pentru ca altfel copilul ar ramane nesupravegheat.

De când a câștigat Iohannis alegerile, orice companie, orice patron, orice manager, orice director, la stat sau la privat, visează doar la socializare cu oamenii și campanii de Facebook fabuloase, care să îi resusciteze instituția sau afacerea.

Toți visează să exploateze la maxim „Generația Facebook”, toți cred că fanii din online vor fi, automat, clienți în offline, în servicii, în magazine, la evenimente, în vânzarea finală de orice fel. Bullshit! Visuri, ignoranță, lipsă de informare și de raționament.

În primul rând, de ce Iohannis nu este un exemplu compatibil

Foarte simplu. O campanie pentru o instituție sau o afacere nu are și un pol negativ, cum a avut Iohannis în forma PSD-ului și, mai ales, în Victor Ponta. Apoi, la campania lui Iohannis au participat milioane de oameni. Sigur, au existat câțiva indivizi care să coordoneze pagina lui oficială, mesajele transmise și să stabilească formele de publicitate cumpărate. Or mai fi fost alții, postaci de meserie, „influenceri” care să dea tonul… Dar în toată campania de online a lui Iohannis, pagina lui de Facebook a fost foarte rar (dacă a fost vreodată) în centrul atenției. Preponderent nu a fost mesajul său, ci mesajele împotriva adversarului său sau chiar momentele în care Ponta a trezit sute de mii de reacții negative organice, asociindu-se cu performerii zilelor de atunci (de exemplu Simona Halep). Adică orice caricatură, orice ironie, orice share care l-a denigrat pe Victor Ponta a punctat și pentru Iohannis.

Esențial este că oamenii nu au interacționat din dragoste pentru Iohannis, ci din ură față de PSD, față de prostia cu blocarea votului în diaspora sau a listelor suplimentare din Teleorman și Olt.

În al doilea rând: Subiectul și scopul paginii sau a profilului

Ce a avut Iohannis și nu va avea instituția sau firma pe care o vei promova tu? Cum poți tu să trezești discuții și interacțiuni la fel de mari ca politica sau religia, cele mai aprinse domenii în social media?

Ești manager, vrei o campanie beton pe Facebook, vrei ca oamenii să vorbească despre și cu tine, să îți dea like, share și așa mai departe? Ok, tu ce le poți oferi ca să te iubească? De ce te-ar băga în seamă și, mai mult, de ce te-ar aprecia?

“Cele mai frecvente motive pentru unfriend sunt, în ordine: postările frecvente și neimportante, postările polarizante (pe teme ca politica și religia), postările deplasate (remarci rasiste, sexiste) și postări din activitatea zilnică (despre obiceiuri de a mânca, soție, copil etc).”Sursa: Christopher Sibona, Universitatea din Denver, Colorado

În al treilea rând: Ce vrea Facebook de la paginile existente

Bani. După update-urile algoritmilor făcute la mijlocul lui 2014, postările paginilor au scăzut mult la numărul de afișări, pentru a stimula reclama.

Facebook vrea să ia banii de pe tine, are atâtea campanii sponsorizate (reclamă plătită), încât nu are nicio nevoie să îți facă ție cunoscut mesajul pe gratis. Dacă nu cumva ești un inovator în această junglă a postărilor și nu găsești o rețetă originală de viralitate, dacă nu te prostituezi cu bancuri de slabă calitate, atunci nu ai șanse să transmiți organic un mesaj către mase de sute de mii de oameni.

În al patrulea rând: Așteptările și rezultatele

Te-ai întrebat de ce dorești o pagină de Facebook? Te-ai gândit la ce îți folosește, în ce mod poate să îți aducă un plus pentru tine ca instituție, ca afacere, ca persoană? Ce fel de rezultat final îți dorești? Voi da un exemplu.

Prin decembrie, cineva îmi povestea despre directorul unui spital de stat care vrea „campanie pe Facebook la fel ca a lui Iohannis”. Simplu. Fără să se întrebe ce ar avea oamenii de găsit pe acea pagină. Fără să își dea seama că toți cei care azi îi trimit mail pe „contact@spitalul-cutarica.ro” vor lăsa acolo comentarii directe despre câte ore au stat la Urgențe fără să fie „băgați în seamă”, despre câtă șpagă au dat la X doctor, despre cât de infect este sistemul medical… În plus, campania ar fi urmat să fie gratuită, fără buget (hahaha)…

De fapt, în cazul unui spital, pagina de Facebook poate fi doar o parte complelentară a unui program care să se axeze pe implicarea socială, educație în nutriție, sport, igienă, planning familial și așa mai departe. O campanie activă în offline cu o prezentare detaliată în online.

Altfel, la ce îți trebuie pagina de Facebook? Te aștepți să dea pacientele de la ginecologie check-in când bagă doctorul degetul? Câte un selfie făcut de un pacient în timpul colonoscopiei? Un abandon în maternitate anunțat de cineva cu un hashtag?

Deci...

Nu reprezinți o cauză cu milioane de adepți. Nu ești opusul unui simbol urât de milioane de oameni. Nu ai cu ce să trezești reacții radicale. Nu ai cu ce să faci adeziuni. Nu bagi bani în publicitate online. Nu știi ce dorești să obții cu o pagină de Facebook. Dar vrei campanie ca a lui Iohannis…

That’s just not possible.

În țara asta, poți să iei amendă la volan pentru multe lucruri... viteză, centură, vorbit la telefon, băutură, probleme în acte...

Dar nu am auzit de amenzi pentru șoferii care circulă cu faruri stinse, cu faruri pe faza lungă, cu becuri modificate după propria plăcere și alți nebuni care te obosesc, te expun unor riscuri inutile. Și nu știu cum se face, dar în ultima vreme am întâlnit mulți, foarte mulți asemenea șoferi.

1. Maniacul economicos

De regulă, circulă constant cu 80-90 la oră, fie că e în localitate sau nu. Refuză cu îndârjire să aprindă farurile pentru a nu crește consumul mașinii, chiar dacă economia pe care o face este de 2-3 lei la mia de kilometri (sau chiar mai puțin). În mintea lui, farurile se aprind numai și numai pe timp de noapte, nu pe ploaie, zăpadă sau chiar ceață.

BONUS: Culoarea mașinii să fie gri, crem sau neagră, similară cu asfaltul, pentru a putea fi observat cât mai puțin de alți șoferi care, poate, doresc să intre în depășire.

2. Cocalarul stă numai pe poziții

Ce rost are să ai o mașină trăznetul lui Dumnezeu, și să aprinzi pe ea toate farurile? Nuuu! În oraș, este obligatoriu să folosești pe timp de noapte numai pozițiile, altfel cum să o impresionezi pe Pisi?

BONUS: Poziții + Proiectoare - Faruri = Orgasm

3. Orbul înnăscut

Dacă unii refuză să își aprindă becurile până când nu e beznă totală, alții sunt orbi încă de pe la ora 15:00 și circulă cu faza lungă fără întrerupere, fiind enervanți atât când îi întâlnești din față, cât și atunci când stau în spatele tău și merg în rând cu tine (pentru că au senzația că sunt la vreun concurs de atletism și tu ești „iepurele” lor ca să îi scoți prin curbe).

BONUS: Mașinile lor seamănă cu Fecioara Maria scăldată în lumină atunci când îi vezi în față și din parbrizul lor ți se mai reflectă și soarele, nu numai farurile lor orbitoare.

4. Xenonu-i cool

Nu! Farurile modificate după ureche nu sunt cool, sunt orbitoare pentru alți șoferi. Becurile ieftine de Carrefour nu au protecții și Doamne ferește să întâlnești vreun Matiz cu xenoane după un drum de câteva ore, că îți arde retina și nervul optic de tragi pe dreapta ca să-ți treacă petele albastre rămase pe „ecran”.

BONUS: Vehicolul modificat să aibă un bec normal, cu lumină caldă pe dreapta, și un xenon pe stânga. Orbire garantată a șoferilor din sens opus.

5. Tirul marca Brad de Crăciun

Unii tiriști cred că mașina lor este scenă pentru vreun concert, așa că îi agață beculețe, proiectoare, reflectoare și toate nebuniile pământului pe fiecare centimetru pătrat. Și când vin din față, pe noapte, într-o curbă periculoasă, tăind pe jumătate curba, mai ai doar 0,2 secunde pentru a frâna, a le face loc și a încerca să îți readaptezi vederea.

Deci copii, stay out of the light, nici să nu vă uitați direct în becurile din față și aprindeți-vă propriile faruri, ca nu cumva să vă întâlniți cu Jesus și cu sfinții mai repede decât vă plănuiați. Și, poate, într-o zi, Poliția va realiza că este mai important să îi amendeze pe ăștia care nu se văd sau care te orbesc decât pe ăia care au sau nu centuri și acte în regulă.

Atentie la magariile siteului static-anaf.ro - phishing cu celebrul 2 la sută

Am descoperit astăzi una din cele mai tari metode de înșelăciune din zilele noastre de internauți. Este vorba de siteul static-anaf.ro, o clonă fără interfață a subdomeniului siteului static.anaf.ro. Observați diferența mică de ortografie între cele două adrese, dar crucială în reușita măgăriei.

Cum funcționează hoția static-anaf.ro?

1. Creatorii siteului au postat pe static-anaf.ro toate declarațiile fiscale curente oferite în mod gratuit de ANAF.

2. Formularele care includ orice formă de donație a unei părți din impozit, cum este celebrul 2% sau mai puțin cunoscutul 20% pentru firme, au fost alterate și precompletate cu datele unei fundații.

Formularul 200 ANAF Corect: observati câmpul gol pe pagina 2 a declarației 200 unde contribuabilul poate completa datele oricărui ONG sau instituții către care dorește să doneze 2% din impozitul datorat statului

Formularul 200 ANAF MĂSLUIT: observati câmpul deja completat pe pagina 2 a declarației 200, prin care 2% sunt direcționați către Fundația Refresh

3. Pentru fiecare formular în parte, există campanii pe Google AdWords (si probabil alte platforme) prin care linkurile la formularele alterate sunt postate în capul listei la o căutare pe Google.

4. Din grabă, neatenție, neștiință și așa mai departe, contribuabilii descarcă fișierul alterat, îl completează și îl trimit mai departe la ANAF, cu tot cu donația de 2% către fundația în cauză.

5. Banii celor neatenți (sau care cred că zona precompletată vine de la sine, de la ANAF) ajung în contul celor care au pus la cale măgăria.

Vorbim de sute de mii, poate milioane de contribuabili care folosesc formularele acelea și care sunt cel puțin expuși unei înșelăciuni.
E drept că metoda nu reprezintă un pericol pentru buzunarul oamenilor care depun asemenea declarații, ei oricum rămân fără acei 2%. Dar înșelăciunea există pentru că fiecare dintre cei păcăliți ar dori să doneze ceva către vreun orfelinat, un spital, o școală, o biserică. Nu către niște țepari. Deștepți, dar țepari.

Recapitulez:
static.anaf.ro - siteul oficial al ANAF de unde puteți descărca formularele autentice
static-anaf.ro - țepari care umblă să vă fraierească să le „donați” 2% (explic mai jos de ce spun că sunt țepari)

Fundația Refresh, beneficiara formularelor alterate

De obicei, am o toleranță zero față de asemenea tentative de manipulare și de păcăleală. Sunt sătul de „deștepți” care toată viața lor încearcă doar să-i fraierească pe alții. De aceea m-am și apucat să scriu acest articol, când puteam să îmi văd de ale mele.
Nu m-am mulțumit să remarc doar promovarea formularelor alterate pe Google, ci am vrut să văd dacă, într-adevăr, Fundația Refresh, beneficiara metodei de phishing pentru 2%, are vreo activitate reală. Am ajuns pe siteul lor, fundatia.eu. La prima vedere, totul pare legitim. O fundație care ajută săracii, bătrânii, bolnavii și ce mai vreți.

Numai că atunci când începi să citești ce se întâmplă cu banii tăi, vezi paragraful următor:

Vad Rezultate! În fiecare seara cei care contribuie primesc un raport de reusita (poze, filmulete) de la momentul in care cazul este rezolvat prin efortul comun a celor care aleg sa ajute.

De ce sunt campaniile secrete? De ce văd rezultate numai cei care contribuie?

Funcția Whois confirmă țeapa

După experiența empirică a formularelor, după siteul dubios cu precizări și mai dubioase, am spus să mai încerc ceva. Să caut câteva informații despre sediul Fundației Refresh, despre serverele și datele de identificare ale celor care au cumpărat domeniile și așa mai departe.

Am văzut că firma este stabilită într-un sat din Tulcea, Sarichioi. O alegere interesantă pentru o asemenea activitate, nu credeți?
Ok, poate că nu este foarte concludent un sediu stabilit într-un sat. Dar acesta a fost începutul.

Am căutat pe Facebook fundația și am descoperit că din 2010 până azi, pagina lor dedicată are un „extraordinar” număr de 92 de Like-uri și 7 postări! Practic un nou semnal cât casa că este ceva necurat la mijloc.

Apoi am intrat pe câteva platforme care oferă funcții „whois” pentru diverse domenii.
Din start, am căutat să văd cine a înregistrat și cine administrează domeniul static-anaf.ro (clona). Rezultatul a fost unul așteptat, adică acest mod de căutare și de informare a fost blocat intenționat printr-un serviciu special oferit de firme precum GoDaddy sau HostGator.

Am căutat detalii și despre domeniul fundatia.eu si, pentru ca EURid.eu are o serie de politici mai stricte și nu prea acceptă ascunzișurile, am descoperit un nume care, se pare, se află în spatele manevrei despre care vorbim. Din păcate, aceleași politici stricte mă fac să nu postez numele, dar puteți intra și voi pe EURid și dați acolo un search pentru domeniul fundația.eu.

Concluzia

Deschideți ochii atunci când dați un click, gândiți-vă ce puteți face cu banii voștri și cu cei 2%, luați acte cu importanță doar din surse oficiale, citiți de două ori fiecare formular pe care îl completați.
În următoarea lună veți fi bombardați de tot felul de campanii pentru acei bani. Unele vor fi reale, altele vor fi făcute de alți țepari.

Dar luați decizii înțelepte pentru că banii voștri pot să ajute sau pot să îi îmbogățească pe niște... cum vreți să le spuneți.

Trei efecte pozitive ale scumpirii benzinei

După cum probabil că știți, de azi intră în vigoare acciza mărită cu 7 eurocenți la carburanți. Normal, e de rău, dar nu de tot. Iată trei efecte neașteptate ale scăderii prețului benzinei:

1. Disperații nu vor mai avea bani pentru benzină ca să-și dea foc în fața primăriilor, prefecturilor sau chiar a Guvernului.

2. Autostopiștii vor trebui să își recalculeze cadoul. De la „5 lei pe litru, 2 litri la sută”, sunt forțați să treacă măcar la „6 lei pe litru, 2 litri la sută”. Asta pentru cei care iau autostopiști.

3. Șoferii de duminică vor mai sta și pe acasă. Mai puțini nebuni care merg cu 70 la oră, frânează fără motiv, cred că linia de mijloc tre' să le stea între roțile mașinii și nu au habar că becurile portocalii care pâlpâie din când în când au și ele un rol.

În rest, vă doresc tranziție ușoară în domnia lui Ponta.

Visul tânărului ziarist față în față cu cinismul corporaționist

ProSportul rămâne exclusiv pe online. Ediția tipărită s-a închis și, odată cu ea, o importantă parte din istoria presei sportive. Sunt mândru că în urmă cu ceva timp, am făcut parte dintr-o redacție în care am cunoscut ziariști extraordinari, am avut colegi pe care mi i-aș dori alături în orice proiect profesional, și în ultimele zile, pe siteul prosport.ro am reușit să citesc frânturi din poveștile lor, din amintirile lor, din nostalgia lor.

Unii vor rămâne să scrie pe site, alții nu vor mai avea cum să rămână. E greu pentru toți.

Toți cei care părăsesc astăzi ProSportul trebuie să știe că pregătirea lor profesională, experiența avută în acea redacție, nu le va lăsa doar amintiri plăcute, ci și un mare avantaj, fără să mai aibă vreodată probleme să lucreze cu deadline-uri, cu tot felul de oameni, cu tot felul de colegi și parteneri de afaceri.

Știu prin ce trece fiecare, am trecut și eu prin asta în urmă cu trei ani. În 2010, am ales să plec. A fost o decizie bună, în ciuda momentelor de nostalgie, în ciuda faptului că simt și azi lipsa unei echipe profesionale de nivelul ProSport.

M-am hotărât să scriu aceste cuvinte după ce am citit cel mai recent blog postat de Alex Florescu, unul dintre băieții de la layout care au rămas astăzi fără obiectul muncii. Alex este unul dintre cei care au construit cele mai bune pagini ale ziarului. Are o poveste pe care o veți auzi de la fiecare om care a lucrat în ProSport, o poveste care pornește de la orele de liceu în care paginile de sport erau mai interesante decât orice. Și pentru el, să lucreze în ProSport a fost un vis împlinit care însă se încheie odată cu trecerea ProSportului într-o eră nouă. Pentru Alex, aș paria că vor veni contracte de muncă mai bune și va avea momente în care va spune că a rămas de nebun atâta timp în ProSport pe un salariu cum o fi fost el. Dar visul trebuia trăit până la capăt.

CINISM. Articolul de adio al lui Alex Florescu, insotit de bannerul „Ti-am pregatit o excursie speciala la ski in Austria”

RELATED CONTENT. Dupa ce citesc editorialul lui Alex Florescu, vizitatorii sunt trimisi sa afle „ce cred femeile despre sexul oral”

Între timp, prosport.ro se adaptează, se transformă constant, dar parcă fărâmele de amintiri postate chiar acolo de cei care pleacă meritau un moment de respect. Bannerul promoțional de pe poza editorialului lui Florescu și linkul de la final dezvăluie un cinism corporaționist și nu pot să nu mă întreb: cât contează pentru ProSport că Florescu și-a trăit visul și acum își ia la revedere? Cât contează sentimentele celor care acum se despart de ProSport? Mai puțin decât cuvintele care vor dicta politica ~~ziarului~~ siteului de acum înainte... trafic și conversii.

În fine, baftă tuturor! Celor plecați și celor rămași în egală măsură.

De vreo cativa ani, Romania iubeste inmormantarile cum iubeste sarbatorile nationale. Prevad ca in curand, pomenile se vor face cu mititei si bere... Cum se curata cate un bogatas, cum se duce un actor batran la cele sfinte, cum fac toate televiziunile un circ incredibil, un circ fals prin care speculeaza cele mai sensibile momente ale publicului sau.

Lucrurile trebuiau sa se opreasca acolo, asta asa, in al 12-lea ceas, dar nu, nu s-a putut. Disperati dupa clickuri, ranking, trafic online, unici sau afisari, cativa redactori de publicatii online au gasit de cuviinta sa mai adauge ceva, bombasticul tipic acestor ani mai ales in presa www.

Decesul lui Nae Nicolae intr-un mod neasteptat, imaginile trenului, ale masinii implicate, familia indurerata, satenii, prietenii, parca nu mai aveau atata importanta. Subiectul trebuia stors de fiecare click, de fiecare secunda pe siteuri. Si, uite-asa, cineva a ajuns sa redacteze pe stirileprotv.ro metatitlul:

"Detalii horror de la autopsie. Ce au găsit de fapt sub maşina lui Nae Nicolae. Gigi Becali va plânge când va auzi asta"

L-am gasit pe Facebook, l-am ignorat. Apoi l-am gasit pe prosport.ro... am dat click, eram curios (recunosc). Dupa ce dispar toate bannerele agresive, reusesc sa citesc articolul. Nimic despre descoperirea de sub masina. Nicio mentiune... mai mult, cuvantul "autopsie" nici nu exista in text.

Trec la pasul urmator. De ce va plange Gigi Becali? Nu reusesc sa aflu nimic. Mai citesc o data, poate ca mi-a scapat ceva. Degeaba. In cele din urma, decid sa dau drumul si la video, poate poate acolo sa se elicideze cele trei mistere (autopsie, sub masina, plansetul lui Gigi Becali). Ni-mic! Dar nimic, nimic!

Dupa finalul clipului video, imi dau seama ca titlul acesta are doar rolul de a mai prosti cativa oameni in a da click. E drept, am mai vazut in presa titluri care nu au nicio legatura cu continutul real, dar nu stiu daca am mai vazut pe seama unei morti subite, pe seama nenorocirii unei familii. Or mai fi fost, nu zic nu, ca reteta asta este cat se poate de simpla:

- "detalii horror" - 6.000 clickuri
- "autopsie" - 2.500 clickuri
- "ce au gasit, de fapt" - 8.000 clickuri
- "Gigi Becali va plange" - 80.000 clickuri

O porcarie de titlu scris de niste porci.

Seringi cu EPO versus sange imbogatit

"Însă pentru un om care văzuse moartea cu ochii, făcuse chimioterapie şi primise o a doua şansă la viaţă, titluri furate prin dopaj în Turul Franţei nu mai aveau cum să conteze."

Spuneam asta despre Lance Armstrong in urma cu cinci ani. Si totusi, uite ca au contat mai mult decat sansa la viata. Armstrong nu este cu nimic mai bun decat restul. Campionii Turului Frantei din ultimii 20 de ani au fost, cu totii, prinsi dopati.

In cateva saptamani, incepe o noua editie a "Marii Bucle". Doar peisajele si castelele Frantei mai pot salva o competitie atat de mincinoasa, in care sprintul de final se da intre seringi cu EPO si perfuzii cu sange imbogatit.

Sincer, ii compatimesc pe cei care vor trebui sa comenteze, etapa de etapa, Turul Frantei. Sau poate ca vor avea inspiratia sa nu ne prezinte noi eroi ai dopajului, ci doar imaginile acelea fantastice surprinse din elicopterele TV.

3.000 de romani, 50.000 de turci

Am auzi de mai multe ori in ultimele zile expresia: "3.000 de romani se deplaseaza in infernul din Turcia unde vor fi 50.000 de turci".

Este vorba despre un meci de fotbal. Dar cand te gandesti ca in urma cu sute de ani, turcii si romanii se bateau cam in acelasi raport de forte, 1 vs 10 pana la 1 vs 20, parca nu ti se mai pare infernal un meci de fotbal...

Justice for Poli is dead :(

Candva, siteul JusticeForPoli.com reprezenta o cauza. Poli, FC Politehnica Timisoara, intr-o forma sau alta, are si azi nevoie de dreptate si poate chiar mai mult decat in trecutul Zambonian.

Dar siteul justiceforpoli.com a murit... sau ma rog, a trecut la Zen, Buddhism, Hentai si Manga. Vezi mai jos un printscreen:

In urma cu patru zile...

Cand Brasovul conducea cu 2-1 in meciul cu Vaslui, am spus un lucru...

Azi, 27 Septembrie 2012, Viorel Hizo a ajuns la Vaslui. Pentru a patra oara!

De trei zile-ncoace, taxa nu-mi da pace

Astazi traversez unul din acele 5-6 momente ale anului in care ma gandesc ca nu am mai scris de mult pe acest blog si as vrea sa il revitalizez.

Nu stiu de ce simt asta, poate pentru faptul ca ajung tot timpul aici dupa cateva zile frustrante in care imi dau seama ca pe toate canalele media, un partid sau altul vorbeste de revitalizarea economiei, cand colo sistemul de plata care ar trebui sa functioneze struna este varza cu ciolan.

In ultimele trei zile am stat de cinci ori la cozi administrative doar pentru a da statului ce-i al statului pentru cateva luni, vreo 20 de milioane de lei vechi. M-am mirat de faptul ca aceeasi baza de date accesata din sedii diferite (ANAF si CAJS) poate sa dea rezultate complet diferite pentru aceleasi taxe. Am completat formulare peste formulare si m-am trezit cu un vraf de acte pe care trebuie sa le indosariez undeva. Si la final, am platit taxele dupa ureche, o suma mai mica decat figura, pe ideea ca „oricum nu se acopera restantele si mai vedem noi cand se actualizeaza ce si unde mai este de platit”. Asa a fost conventia finala si verbala pe care am avut-o astazi cu o doamna - de altfel foarte amabila, pe bune - de la ANAF, dupa ce saraca a stat si ea de trei ori pe acte cu mine sa vada ce si unde trebuie platit.

Si cand ma gandesc ca in Decembrie reiau circuitul...

Pont pentru Ponta: domnu', vad ca tot va roaga lumea pe strada sa faceti ceva pentru tara. Va dau si eu un sfat: informatizati sistemul de taxe, centralizati totul intr-o baza de date. Dati licitatia cui doriti, pe sume nerusinate de patru, cinci ori mai mari. Dar macar compania care castiga licitatia sa faca naibii un soft competent!

Acum am chef doar de un weekend in care sa stau intins pe pat, cu telecomanda in mana, sa ma plimb de pe un meci pe altul de la 13:00 pana la 23:00 si sa trag cate un pui de somn la vreo caricatura din Liga I.

Euro 2012, bulgarii și antena guguștiucilor

Azi m-am apucat să curăț antena bunicii, o țurlă de fier de vreo cinci metri pe care stau guguștiucii la soare și care cândva prindea „bulgarii” cu pureci.

Nu, n-am înnebunit și nici nu m-am plictisit prea tare, dar am văzut că Euro 2012 ar putea să nu mai fie transmis în țară pentru că TVR are conturile blocate.

Chiar dacă văd Euro cu purici de la bulgari, sper ca TVR să rămână la fel de blocat.

Când mă gândesc de câte ori am spus să scoatem antena din curte și de câte ori am auzit că „poate o mai fi bună cândva”... Uite c-a venit momentul.