Domnului Cristian Tudor Popescu

Domnului Cristian Tudor Popescu

Sincer, vă admir. De multe ori aveţi în textele dvs. acel punct de vedere diferit de tot ce pot găsi în alte opinii, editoriale, articole şi idei. Ba chiar am avut un sentiment plăcut când, prin octombrie, pe un hol din Casa Presei v-am spus "bună seara" şi mi-aţi răspuns privindu-mă în ochi, hotărât, tot "bună seara". Ştiţi cât de puţini oameni privesc în ochi atunci când răspund la salut?
Lunea trecută, în editorialul din ProSport, cu aceeaşi privire directă pe care o păstraţi şi în poze, m-aţi desfiinţat domnule Cristian Tudor Popescu. Pe mine şi pe mulţi ziarişti din România. De ce? Păi domnule Cristian Tudor Popescu, dumneavoastră nu aţi fost în Veszprem ca să îl auziţi pe Sergiu, un simplu cameraman. Filmase nişte cadre cu portretul lui Marian Cozma şi câţiva oameni veniţi să aprindă o lumânare. În timp ce îşi regla aparatura, gândea cu voce tare. "Azi mi-e jenă de munca mea, aş fi vrut să fiu sudor, să lipesc ţevi toată ziua". Sau domnule Cristian Tudor Popescu, ştiţi că tot incidentul cu Marian Cozma, toată furia Italiei faţă de români, tot scandalul din acel mall Plaza bucureştean şi din comuna Găneasa, evenimente care domină ştirile, televiziunile şi ziarele acestor zile, toate au fost reduse la o singură întrebare de către Narcis Drejan, un simplu ziarist sportiv din Craiova? Domnule Cristian Tudor Popescu, după trei zile în Veszprem, când am ajuns acasă l-am sunat pe tata să îi spun "te iubesc".
Domnule Cristian Tudor Popescu, probabil că or fi şi ziariştii ceva animale. Dumneavoastră îi vedeţi hiene, alţii îi văd, ne văd, măgari, cum dorea Iliescu. Părerea e veche şi a scris-o mai bine Mario Vargas Llosa, în "Conversaţie la Catedrala":

- Vrei să zici ca prima condiţie pentru-a fi ziarist nu-i aceea de-a şti ce-i un
leach — zise Santiago.
- Bine-nţeles, ci numai de-a fi canalie, sau cel putin de-a şti să te prefaci că eşti — afirmă jovial Carlitos -. Eu nu mai trebuie să mă prefac. Dar tu mai ai de-nvăţat.

Dar domnule Cristian Tudor Popescu, fără canaliile acestea, nici măcar nu ştiaţi, nu ştiam, nu ştia nimeni cine a fost Marian Cozma, ce hram poartă instituţiile care ar trebui să asigure protecţia publică, cum sunt numiţi cei mai mari interlopi în funcţii mari la Bucureşti, cum se acoperă astăzi un Eugen Preda.
Prefer o presă în care există ziarişti care pot să pună o întrebare inoportună, dar care să îl scoată la iveală, de exemplu, cine este adevăratul "domn Costel Iancu" şi cum a ajuns el să fie un demnitar al României, cu toate abuzurile din cazierul său, cum ar fi privarea de libertate. Prefer presa cu toate defectele ei şi cu tot tupeul şi nesimţirea unor ziarişti, decât uciderea ei.