Logourile mele favorite din NHL

Logourile mele favorite din NHL

În comparaţie cu blazoanele tradiţionale din Europa şi mai ales din fotbalul european, americanii au renunţat, în mare parte, la triunghiul banal, colorat diferit, pentru reprezentări mult mai directe şi, cred eu, mai expresive. Normal, sunt şi logouri nereuşite. Mai jos vi le prezint pe cele care îmi plac sau îmi displac.

NHL best:

Washington Capitals. Un blazon modern pentru o echipă modernă. Transmite energie, dinamism şi are un mesaj complicat: "CAPITALS, cu minuscule", deoarece "capitals" este scris cu litere mici, deşi, în engleză, "majusculă" se traduce "capital".



Carolina Hurricanes. Ying şi Yang, glorie versus sacrificiu, taifun şi viteză, meciuri bune, meciuri slabe, victorii şi înfrângeri. Un blazon care conţine o definiţie perfectă pentru o grupare sportivă. Şi combinaţia roşu-alb-negru este excelentă.



Florida Panthers. Nu neapărat surprinzătoare prin mesaj, sigla dă senzaţia că Panthers atacă mereu, direct spre adversar. Mişcarea surprinsă este puternică, are momentul lansării atacului şi perspectiva dintre partea de sus şi cea de jos crează privitorului o senzaţie defensivă.




Nashville Predators. Oarecum similară în concept cu sigla echipei Florida Panthers, doar că atacul nu mai este frontal şi surprinde momentul "muşcăturii", lovirii adversarului. Foarte dinamică, foarte puternică, foarte expresivă. Punct.


San Jose Sharks. O echipă mare care deja a lovit şi a câştigat, crosa ruptă şi bandajată stă mărturie. Privirea ucigaşă a rechinului, triunghiul de încadrare "rupt" şi distorsiunea de perspectivă crează mişcare şi panică.




NHL worst:

Dallas Stars. pur şi simplu combinaţie teribilă între verde şi galben. Culorile acestea nu pot da bine împreună. O steluţă prea masivă pentru un sport atât de rapid ca hockey-ul.




Minnesota Wild. Nu vi se par cam "puţine culori", doar cinci (crem pe margini, verde, galben, roşu şi alb? Poate mai puneţi şi un albastru undeva şi apropo, unde e portocaliul? Lupul care atacă în pădure sub o lună plină şi un cer roşu are o gură mică şi un cap prea mare. Sigla asta parcă e un steag de ţară africană.


Los Angeles Kings. Seamănă cu o tăietură în tablă făcută de un elev de clasa a şasea la lucru manual, lucrare completată cu lipituri de sudură şi nituri de diverse mărimi. Ce rege ar purta asemenea coroană?




Toronto Maple Leafs. Nu că ar fi fost cazul să mai menţionez numele echipei, îl vedeţi şi pe blazon. Pe un blazon pentru care s-au luat bani de design? Ar fi culmea. E hidos, absolut banal, lipsit de orice idee grafică, nu are mesaj. Groaznic.

Read More

Caracterizarea sportivilor de performanţă

Caracterizarea sportivilor de performanţă

Citesc în zilele acestea o carte pe care mi-a luat-o Sorin, "Cronicarul sportiv", de Richard Ford. Îmi place, poate şi din cauza meseriei mele. Încă nu am terminat de citit cartea, dar am găsit în urmă cu două zile un pasaj pe care doream neapărat să îl redau aici. Este vorba despre caracterizarea făcută pentru imaginea tipică a sportivului de performanţă, este o ilustraţie pe care eu o consider extrem de bine construită şi conţine ca bonus o concluzie reală pentru acei destul de mulţi ziarişti sportivi care tind să o uite şi să îşi construiască propriile statui: "poţi fi sigur că nu se frământă (sportivul) nici un pic apropo de tine şi de ceea ce gândeşti tu".
Acum nu vă mai bat la cap, fragmentul este mai jos şi, chiar dacă pare lung, nu vă ia mai mult de cinci minute să îl citiţi.

Aşadar fragment din "Cronicarul sportiv" de Richard Ford.

În acest moment, poate ar fi interesant să spun câteva cuvinte despre sportivi, pe care i-am admirat dintotdeauna, fără a fi simţit nevoia să fiu ca ei şi fără să-i fi luat prea în serios, deşi mi s-au părut pragmatici şi interiorizaţi exact ca grecii antici (dar mereu optimişti în ceea ce întreprind).

Sportivii, în general, sunt oameni care preferă ca faptele să vorbească în locul lor, oameni fericiţi că ceea ce întreprind îi reprezintă. Drept consecinţă, când stai de vorbă cu un sportiv, cum fac eu tot timpul în vestiare, în cafenele şi pe holuri de hotel, stând în picioare lângă automobile scumpe - chiar dacă nu e deloc atent la tine, aşa cum e cazul adesea -, nu se întâmplă niciodată să se simtă cumva stingher sau alienat, sau să aibă vreo spaimă existenţială. E posibil să se gândească la o ladă de bere sau la un grătar în aer liber, ori la vreun lac artificial din Oklahoma unde i-ar plăcea să facă schi nautic, la vreo tipă ori la o nouă caroserie de Chevrolet, sau la o discotecă pe care o deţine ca paravan fiscal, ori pur şi simplu la el însuşi. Dar poţi fi sigur că nu se frământă nici un pic apropo de tine şi de ceea ce gândeşti tu. Manifestă un egoism de o specie rară, care presupune că nu îşi analizează niciodată scntimentele pentru a se întreba ce alternative ar exista la ceea ce spune sau gândeşte el. De fapt, sportivii ajunşi în culmea gloriei transformă pragmatismul într-un mister de sine stătător, prin simplul fapt că se lasă absorbiţi de ceea ce fac.

Anii întregi de antrenament sportiv te învaţă un lucru: necesitatea de a renunţa la îndoială, ambiguitate şi introspecţie, în favoarea dimensionalităţii unice a promovării de sine, care are recompense imediate în sport. Poţi chiar să strici totul atunci când li te adresezi unor sportivi cu vocea ta obişnuită, care să trădeze doza de contingent şi de nesiguranţă din ea. Îi poţi băga în sperieţi demonstrându-le că lumea - în care adesea nu le merge prea bine şi unde, odată cariera lor încheiată, uneori au parte de depresii, încurcături financiare şi lucruri mai urâte chiar - este mai complexă decât i-a făcut pe ei să creadă antrenamentul practicat. Prin urmare, sportivii îşi preferă propriile voci şi întrebări sau chiar păsăreasca unor coechipieri (fie ea şi în spaniolă). Iar dacă eşti cronicar sportiv, trebuie să te adaptezi vocilor şi răspunsurilor lor: „Cum o să bateţi voi echipa asta, Stu ?” Cu siguranţă că adevărul se poate obţine şi aşa – “O să ieşim, pur şi simplu, pe teren şi o să jucăm în stilul nostru, Frank, din moment ce în felul ăsta am ajuns aşa de departe” — dar va fi adevărul lor mai simplu, nu adevărul tău complex – doar dacă, fireşte, nu eşti de acord cu ei, ceea ce mie mi se întâmplă adesea. Sportivii, bineînţeles, nu sunt întotdeauna atât de cretini pe cât se spune uneori, fiind adeseori capabili să discute inteligent despre lucrurile care îi interesează până îţi vâjâie capul.

Un sportiv, de exemplu, nu s-ar lăsa niciodată indispus de o poveste ca aceea pe care tocmai mi-a spus-o Vicki (notă: de fapt un dialog între Frank şi iubita lui, Vicki, pe tema deceselor unor persoane apropiate şi modul în care asta le afectează puternic viaţa şi le ridică întrebări sau depresii), chiar dacă aceleaşi sentimente l-au secat, poate, şi pe el la inimă. Este antrenat să nu se lase prea impresionat de aşa ceva sau, dacă se întâmplă să îl impresioneze mai mult decât simte că poate suporta, să se ducă afară şi să facă cinci sute de aruncări la coş sau să alerge până cade din picioare ori să se repeadă la vreun aparat complicat. Admir această calitate mai mult decât pe oricare alta. Sportivul ştie ce îl face fericit, ce îl scoate din minţi şi ce trebuie să facă în ambele situaţii. Sub acest aspect, este un adevărat adult. (Deşi, din această cauză, îi este absolut imposibil să-ţi devină prieten.)

[…]

Totuşi, în privinţa sportivilor, vreau să mai spun doar un lucru: e posibil să înveţi prea multe despre ei, ba chiar să înveţi să-i deteşti, la fel cum e posibil să ţi se întâmple cu oricine. Când priveşti foarte de aproape, este extraordinar cât de mult ţi se pare că seamănă toţi - deloc surprinzător şi indubitabil. Şi, din acest motiv, uneori eu spun mai puţin decât ştiu, dar în opinia mea băieţii din branşă fac o greşeală cu interviurile acelea profunde.
Prefer să ating o coardă sensibilă, cu subiecte care să iţi meargă drept la inimă. Bunăoară, să scriu despre un puşti negru şi pricăjit din Bradenton, Florida, care nu stia să citească, suferea de rahitism şi avusese ciocniri cu oamenii legii, dar care mai târziu primeşte o bursă pentru baschet la o universitate importantă din Vestul Mijlociu, devine vedetă, învaţă să citească şi, până la urmă, îşi ia licenţa în psihologie, se însoară cu o albă şi ulterior îşi deschide o firmă de consultanţă în Akron. Da, asta e o poveste frumoasă. Fata ar putea să fie de origine est-europeană. Părinţii ei s-ar opune iniţial, dar în final s-ar lăsa convinşi.
Dacă toate astea lasă impresia că a fi cronicar sportiv ar fi cel mult o treabă superficială este fiindcă chiar aşa stau lucrurile. Dar asta nu înseamnă deloc că e o meserie de lepădat. Şi nici că eu, recunosc, aş fi cu totul nepotrivit pentru aşa ceva.

Read More

63,55% comision de tranzactie. COMISION!

63,55% comision de tranzactie. COMISION!

Atenţie! Acest entry este printre puţinele de pe blog fără legătură cu sportul.

Toată lumea ştie că sistemul bancar din România este de fapt jecmăneală şi cămătărie legalizată. În ultima săptămână, am fost şi eu victima aceluiaşi sistem ticălos. Din naivitate sau din lene, am plătit un comision de 38,13 euro pentru o tranzacţie de 60 de euro. Comision de exact 63,55% din suma transferată online dintr-un cont de ING într-un cont de BRD. Banii au fost debitaţi automat şi direct, iar pe homebank îmi apare doar mesajul următor:

"Balanţa contului XXXXXXXXXX este negativă. Vă rugăm depuneţi în cont suma de 25,41 EUR. În cazul în care aveţi ataşată o linie Extra'ROL cu sold suficient, datoria va fi acoperită prin debitare automată din această linie de credit."

Mai mult, a fost necesară o vizită la un sediu ING până să aflu pentru ce mi s-a debitat contul automat cu respectivul comision. Pe extrasul de cont, singura explicaţie era scrisă prescurtat: "com plata", fără detalii, fără nimic. La sediul băncii, explicaţiile au lipsit. Singurul sfat a fost să sun la linia de asistenţă telefonică, ceea ce am şi făcut. Adică fata de la birou nu avea chef de poveşti cu mine şi m-a pus să discut cu cineva la un alt capăt de ţară pentru că acolo ţi se poate spune "ţi-am tras-o, ce ne faci?". Am sunat la asistenţă, unde am aflat, surpriză!, unde am aflat că "nu ştim pentru ce au fost debitaţi banii, este o sumă foarte mare pentru un asemenea transfer, este posibil să fie vorba de comisionul băncii la care este contul în care aţi depus banii". Deci cu alte cuvinte, ING nu ştie de ce mi-a luat banii, dar mă pune să îi plătesc, iar dacă întreb de ce îi plătesc, aruncă pisica în curtea vecinilor.
Şi acesta e doar ultimul episod, după ce mi-au fost reţinuţi banii în bancomat la retragere, după ce mi-a fost blocat cardul din greşeală, după ce acelaşi cont de euro are un delay constant de trei zile la creditare şi banii intră în el doar după vizite repetate la unul din sediile băncii.

Pentru că evident este un război pe care nu am cum să îl câştig, ING, BRD şi restului "băncilor" din România, vă doresc un faliment sigur şi grabnic!

Read More

Fotbal total... amestecat :))

Fotbal total... amestecat :))

Nu ştiu când, dar destul de recent, au fuzionat trei echipe din trei oraşe din trei colţuri ale României cu trei nume. Lotus Băile Felix cu Ştiinţa Bacău şi cu Rocar Bucureşti. Iar acum avem "Luceafărul Lotus Băile Felix" în Liga a II-a care joacă meciurile de pe teren propriu în... Roman!

Deci există o echipă cu numele "Luceafărul Lotus Băile Felix" care a fuzionat cu Rocar Bucureşti şi Ştiinţa Bacău şi joacă în Roman.
Deci există o echipă cu numele "Luceafărul Lotus Băile Felix" care a fuzionat cu Rocar Bucureşti şi Ştiinţa Bacău şi joacă în Roman.
Deci există o echipă cu numele "Luceafărul Lotus Băile Felix" care a fuzionat cu Rocar Bucureşti şi Ştiinţa Bacău şi joacă în Roman.
Deci există o echipă cu numele "Luceafărul Lotus Băile Felix" care a fuzionat cu Rocar Bucureşti şi Ştiinţa Bacău şi joacă în Roman.

Cred că aş mai putea să scriu de vreo câteva ori ca să capete o logică naturală toată situaţia. Long live football, măi!

Read More

Oportunitate: vecinul lui Contra

Oportunitate: vecinul lui Contra

După ce a apărut pe publitim.ro următorul anunţ, l-aş parafraza pe Jay Leno... "the economy's going bad, Kev. The economy's so bad, that some real estate agency is promoting it's houses using the name of a footbaler from Spain. In CAPS LOCK TOO!"

AVANS 15%-20% SI TE MUTI IN APARTAMENT CU DOUA CAMERE, LOC DE PARCARE, IN ZONA LIDIA-CALEA URSENI,IN ZONA CASEI LUI CONTRA,APARTAMENTUL ARE ALARMA,CLIMA,INCALZIRE CENTRALA PE GAZ,INTERFON,GEAMURI IMITATIE LEMN DE STEJAR,FINISAJE INT SI EXT DE MARE CALITATE,SUPRAFATA CONST 75-95 MP,TERASA MARE DE 11,5 MP,iINCEPAND CU 75.000 TVA INCLUS. ACCEPT RATE FARA ALTE GARANTIi.

Read More