Goian provoacă haosul în vestiarul lui Man. U.

Goian provoacă haosul în vestiarul lui Man. U.

Cea mai tare ştire sportivă în România este astăzi de departe "transferul lui Goian la Manchester United".

Surse bine informate ale "Cartonaşului Galben" susţin că Rio Ferdinand a făcut un scandal monstru în vestiar atunci când a citit ştirea. Englezul a urlat în gura mare că nu mai este dorit la Man. U. şi că nu înţelege de ce nu i s-a spus în faţă acest lucru. "Calm down!?! You tell me to calm down! What's the story with that romanian defender, Ghiolban, or what's his name? You are throwing me out just like a bad tooth! You've lost your scottish old balls to tell me straight in the face that you don't need me anymore! You're despicable", a urlat jucătorul către Sir Alex Ferguson. În criza de nervi pe care a traversat-o Rio au căzut victime trei dulapuri, un duş şi câinele de pază al stadionului "Old Trafford".

Deocamdată însă transferul nu este perfectat! Aceleaşi surse sigure ale Cartonaş Galben, care însă au dorit să îşi păstreze anonimatul, au precizat că pe fir pentru Goian au intrat Chelsea şi Arsenal. În vreme ce Abramovici nu şi-ar permite să îi lipsească din colecţie un asemenea nume precum Dorin Goian, Arsene Wanger vede un viitor excepţional pentru jucătorul de numai 27 de ani.

Read More

300... de puncte ATP, nu de spartani

300... de puncte ATP, nu de spartani

Pe zgură, iarbă, hard court, nimic nu-i mai face faţă lui Rafa Nadal. Ieri noapte a câştigat al cincilea turneu consecutiv în 2008, la Toronto, unde Kiefer a reuşit în finală doar câţiva aşi şi a avut numai două şanse de break în meci. Cum Kiefer, cum în finală? Unde era Federer? Out în primul tur! Distanţa pe care o are Nadal de recuperat faţă de Federer este acum de fix 300 de puncte ATP.

Până la începutul US Open mai sunt fix 28 de zile, patru Open-uri ATP şi Olimpiada. De aceea, aş paria acum că în următoarea lună prima poziţie a clasamentului mondial se va schimba până începe US Open.

Read More

Legendele de altă dată şi campioana de acum, EPO

Legendele de altă dată şi campioana de acum, EPO

Am urmărit competiţia de prin 1995, pe când comentariul la Eurosport era în engleză şi războiul Turului Franţei era între Miguel Indurain (foto) şi Alex Zulle (că aşa este în Le Tour, unul prea bun şi unul prea ghinionist pentru că este contemporan cu unicul care îl poate bate). Urma al treilea Laurent Jalabert, mereu francezul cu care ţineau toţi şi niciodată nu putea să câştige. Bătea la sprint, bătea în căţărări, dar nici în ruptul capului nu putea să ţină şi el câteva etape de tricoul galben, atunci când punea mâna pe el. Nici de "piratul" Pantani cu bandana lui de scheleţi şi spectacolele lui pe vârfurile Pirineilor nu am uitat. Îmi plăceau tricourile Mapei şi bicicletele unei echipe olandeze. Erau roşii aprinse, străluceau în soare mai tare decât oricare din pluton, roţile erau "groase" din cauza acelor benzi legate pe jeantă. Parcă nici ploaia nu le strica frumuseţea.

Pe atunci Armstrong şi Ullrich abia prindeau echipa pentru "Marea Buclă" şi trăgeau fără ifose la trena favoriţilor, dar încetul cu încetul se impuneau. Era lor a început în sfârşitul anilor 90, când îmbătrâniseră ceilalţi, când EPO apărea pentru prima dată în cazuri de dopaj. Doar "Jaja", Laurent Jalabert (foto), deja un veteran, mai putea să tragă pe câte un vârf în speranţa că va câştiga o evadare plecată la primii kilometri. Mereu mereu, pe ultima pantă îl trădau gambele. Minutele avans scădeau la fiecare pedalare, apoi secundele, apoi vedea în spate umbra texanului şi în câteva clipe totul se năruia. Pica de fiecare dată victimă în bătălia dintre Armstrong şi Ullrich. Doar către Jalabert l-am văzut pe american ridicând o mână când l-a bătut pe munte, doar o dată şi doar pe francez Lance a încercat să îl ducă în trenă în timp ce era cu mintea la tricoul galben. Şi asta pentru că era imposibil să nu îl iubeşti pe francez, să nu îl admiri că nici când era prins din urmă nu ceda, se ridica în şa şi încerca să se mai ţină de Armstrong măcar câţiva metri, să se bată la vreo 35 de ani, pe L'Alpe-D'Huez, cu o maşinărie umană care înghite la fiecare inspiraţie de trei ori mai mult oxigen decât un om normal.

Totul contrasta acum însă cu imaginea dopajului. Scandalul Festina izbucnise şi picau nume mari ca Virenque sau Pantani. Spectacolul a fost tot mai umbrit de EPO, transfuzii, suspendări, excluderi, retrageri. An de an, doar Armstrong (foto) rămânea nedetronat. În ciuda tuturor, a mers mai departe pentru a pune un nou record la numărul de victorii în Turul Franţei şi pentru un marş sfidător la adresa celor care nu doar că îl bănuiau de dopaj, ci îl şi condamnaseră, deşi dovezile erau mereu inexistente. Pentru demonstraţia lui, căzut de pe bicicletă, s-a ridicat de pe asfalt de trei ori într-o singură etapă. Ţin minte că îi venea să îl snopească pe ăla ce îi agăţase ghidonul cu o şapcă, s-ar fi oprit să îşi panseze genunchii plini de sânge, dar ţinta lui era alta, să meargă mai departe. S-a oprit la câţiva ani mai târziu, în 24 iulie 2005, după şapte titluri câştigate în Turul Franţei, abia când ziariştii americani i-au dat în sfârşit onoarea de a fi pe prima pagină la sport, înaintea bâtacilor din baseball. Rămăsese singurul mare ciclist "curat" între 2000 şi 2005, restul, inclusiv Ullrich, picau cu fel şi fel de substanţe. S-a dopat Armstrong? Francezii se chinuie şi acum să demonstreze că răspunsul este "da". Însă pentru un om care văzuse moartea cu ochii, făcuse chimioterapie şi primise o a doua şansă la viaţă, titluri furate prin dopaj în Turul Franţei nu mai aveau cum să conteze.

După Lance a venit în Le Tour perioada fără favorit cert, fără o valoare incontestabilă şi scandalurile legate de medicamentaţia interzisă au luat cu mult faţa spectacolului. Vinokourov, Rasmussen, Landis, şi care au mai fost... toţi au fost prinşi, nimeni nu mai era nepătat. Am încetat să mai urmăresc competiţia, nu mai aveam simboluri, ci doar mituri dărâmate. O victorie mare era umbrită a doua zi de testul pozitiv la urină, un tricou galben era retras şi atribuit următorului clasat, apoi retras din nou, din nou, din nou.

În 2006, fusese Landis, descalificat ulterior. 2007 a adus căderea lui Vinokourov şi Rasmussen pentru doping. Acum, Le Tour 2008 se încheie mâine. Pe primul loc am văzut azi de dimineaţă că este Sastre, după depistarea pozitivă din urmă cu o săptămână a lui Ricco. Cine ştie dacă şi Sastre va păstra în vitrină medalia sau şi el va avea hemoglobine în valori anormale...

De la retragerea lui Armstrong, Turul Franţei nu mai are un câştigător curat, unul de legendă, unul care să bată tot, ca Indurain sau Armstrong, cu un rival la doar o secundă în spate, cum au fost Zulle, Pantani sau "Jaja". Sau poate că greşesc şi ultimii trei ani au avut un unic câştigător al Marii Bucle: EPO, eritropoetina.

Read More

Dau şi eu în gsptv

Dau şi eu în gsptv

Pentru prima dată în România, campionatul intern de fotbal se va transmite exclusiv într-un sistem restrâns unde interesul financiar a primat oricărui alt argument.
În vreme ce trustul Intact încearcă să convingă prin toate mijloacele deţinute că este un pas înainte pentru mass-media română, trusturile concurente scot la iveală neajunsuri după neajunsuri în acest sistem de transmisie.
Intri în licitaţie, arunci oferta pe masă şi aştepţi să creşti preţul. Câştigi licitaţia, plăteşti prima tranşă, dar nu ai infrastructura necesară pentru a susţine contractul. Înfiinţezi un post nou de televiziune, gsptv. Te asociezi cu un cablist şi abonaţii lui se vor considera norocoşi. Restul instituţiilor media şi transmiţătorilor TV au pumnul în gură cât să le crape fălcile şi sunt nevoiţi să negocieze preluarea noului post de pe o poziţie inferioară, sub presiunea timpului şi a abonaţilor.
Fără doar şi poate, noua formulă de transmisie restricţionează dreptul la informare a publicului, dar sistemul este funcţional şi în alte ţări mult mai bine cotate din punct de vedere fotbalistic. Franţa şi Italia apar pe tapet.
Doar că Intact, spre deosebire de Canal+ sau Sky, nu a avut nici în trecut susţinerea necesară pentru a transmite în condiţii bune măcar una din opţiunile etapei. Atunci cum va fi când va da minim şase partide într-un weekend?

Aparent paradoxal, situaţia poate să ducă la pierderi şi pentru gsptv şi Intact. Cu un număr redus de receptoare care pot reda noul post tv şi cu un procent de maxim 30% din populaţia României care are acces în acest moment la gsptv, veniturile din advertising vor fi scăzute, iar interesul Intact este de a-şi acoperi costurile de la cumpărarea drepturilor pentru Liga I.
Pe de altă parte, dacă situaţia rămâne neschimbată şi accesul la televizări în continuare restricţionat, boomul mediatic pe care l-a înregistrat fotbalul în România va cunoaşte un recul, ceea ce va duce la noi pierderi pentru trusturile media. Cu cât mai mulţi bani vor fi investiţi, cu atât vor fi mai mari pierderile. Astfel, gsptv ar putea fi pe termen mediu victima propriului plan.

O altă problemă va fi încurajarea unor businessuri de cartier, cu fel şi fel de cablişti care vor retransmite la scară foarte redusă semnalul recepţionat de la sa zicem RCS. Asta deja se întâmplă în anumite zone mai "calme" ale ţării. La fel s-ar putea întâmpla şi pe internet, unde varii servere preiau semnalele tv si le transmit prin diverse softuri mai departe. În asemenea situaţii, de suferit va avea tot principalul transmiţător. Abonaţii cu acces la gsptv vor fi mulţumiţi, unii vor găsi metode alternative iar alţii se vor rupe de fenomen.

Gândit ca un canal care să dea lovitura, gsptv şi exclusivitatea pe drepturile Ligii I poate avea o repercursiune neaşteptată pentru trustul din care face parte.
Bineînţeles, nu sunt suficient de nebun ca să consider că acesta va fi scenariul cel mai probabil pentru următorii trei ani de fotbal intern. Dar sunt convins că Intact şi gsptv vor avea probleme neaşteptate şi ceea ei anunţă ca un beneficiu general este de fapt o nouă etapă în lupta dintre instituţiile media. Doar că acest război ar trebui să fie mereu în folosul spectatorului, telespectatorului, cititorului şi (mai nou) utilizatorului, nu în detrimentul acestuia. Cu siguranţă că dreptul la informare nu poate fi îngrădit prin lege şi cu atât mai puţin în practică. De aceea, laudele la adresa unui serviciu care deocamdată "lucrează" împotriva interesului microbiştilor sunt deplasate.

Read More

Liga I, viziunea mea pentru 2008-2009

Liga I, viziunea mea pentru 2008-2009

În ansamblu, sezonul va fi mai mizerabil decât precedentul, scandalurile mai multe şi mai aprige. FRF va împărţi de multe ori "dreptate" şi dacă ar fi cote la o casă de pariuri, aş pune bani că vor fi echipe depunctate pentru atitudini din afara terenului sau meciurilor. Cel mai probabil, pentru declaraţii ale oficialilor, conducători, antrenori sau jucători. Deşi mai puţin plauzibile, nu exclud demascări de blaturi sau "înscenări".

Marile echipe vor începe slab sezonul, vor pierde multe puncte în primele etape şi asta va ascuţi lupta din teren şi din afara lui. Clasamentul iernii va fi stabilit în etapele 11-16, când sunt aglomerate mai multe derbyuri.

La retrogradare, echipele mici vor face tot felul de pacte cu favoritele la titlu. Cei mai neinspiraţi vor pica la final. Nu cred că va exista echipă mică fără "protecţie".

Cred că titlul se va tranşa între Dinamo şi Rapid. Sunt echipe care, deşi nelipsite de scandal, au mutat logic, şi-au protejat piesele importante, poate cu excepţia lui Dani Coman.

Steaua se va bate cu CFR Cluj pentru al treilea loc pe podium, după ce ambele vor schimba antrenorii până în decembrie, în urma unor scandaluri legate de cupe europene şi meciurile ulterioare în campionat când vor înregistra (semi)eşecuri.

Poli Timişoara se va bate iar pentru un loc în primele trei, va începe bine sezonul, dar la mijlocul turului va exista un picaj "inexplicabil", pe fondul primelor accidentări multiple pe posturi şi improvizaţiilor în prima echipă. Finalul de sezon îi va găsi pe bănăţeni undeva pe locurile 4-6. Contracandidaţii Timişoarei vor fi de această dată Oţelul Galaţi. Cu Grigoraş stabil pe banca tehnică, echipa de pe Dunăre ar trebui să arate o creştere a jocului şi o îmbunătăţire a defensivei, acolo unde în ultimele două sezoane a avut mereu probleme. Unire Urziceni va rămâne în nota bene din sezonul trecut, dar dacă Lăcătuş pleacă de la Steaua după ceva eşecuri usturătoare, Dan Petrescu îi succedă şi atunci ialomiţenii vor fi privaţi de atuul lor cel mai mare.

Astfel, cred că Oţelul va fi o surpriză, mai ales că nu este o echipă pe care lumea sportului o ia în seamă.
Pe lângă ei, apariţii pozitive vor avea Universitatea Craiova şi FC Argeş. Oltenii au de partea lor omogenitatea, valoarea unor fotbalişti de clasă cum ar fi Costea şi tupeul nativ. Piteştenii ar putea fi din punctul meu de vedere o altă revelaţie, după ce anul trecut au arătat că sunt cu o clasă peste liga a II-a, lotul s-a mai întărit şi mereu pot să apară noi valori din şcoala de fotbal "Nicolae Dobrin". După ce am văzut în amicalul lor cu Dnipro (echipă cu pretenţii europene în Ucraina), Argeşul are un joc combinativ de mare viteză, direct pe poartă. Chiar dacă este doar un amical, trupa lui Badea a arătat şi un suflu foarte bun. În acel joc, erau proaspeţi chiar şi în ultimul minut.

Dezamăgiri: FC Vaslui. Dacă Baku reuşeşte sâmbătă să îi elimine din Intertoto, moldovenii intră în noul sezon probabil cu un mare scandal, nefiind exclusă vreo demisie sau renunţări la jucători. În acest caz, moldovenii vor reintra în cărţi abia târziu în campionat şi prin "mijloace specifice". În schimb dacă Hizo reuşeşte să întoarcă soarta calificării, Vasluiul nu este destul de puternic pentru a face faţă pe mai multe planuri. Deci iar în campionat mizez pe o suferinţă a lor.

Candidate certe la retrogradare din punctul meu de vedere vor fi Otopeni, Gaz Metan şi Farul. Otopeniul pentru că are mari probleme de infrastructură, buget relativ mic, lot subţire, relaţii puţine. Gaz Metan are cam aceleaşi probleme, doar infrastructura fiind superioară Otopeniului. Farul cred că va pica deoarece de două sezoane evită în ultimele momente retrogradarea. Cum lucrurile nu s-au schimbat substanţial la Constanţa, nici performanţele nu prea au de unde să crească. Un oarecare avantaj îl poate reprezenta pentru Farul apropierea de FRF, vizibilă în delegarea meciului România - Franţa pe malul Dunării. Până la acel meci, probabil că se va avea grijă să nu fie publicul foarte deranjat în Constanţa. De urmărit.

Succint, aş miza pe:

Dinamo campioană

CFR Cluj, Rapid, Steaua, Poli Timişoara, Oţelul - cupe europene

"U" Craiova, Urziceni, Gloria Bistriţa, Vaslui, Poli Iaşi, FC Argeş, FC Braşov - echipe care pot produce o serie de surprize de proporţii, nu au puterea să intre în lupta pentru Europa, dar nu vor avea emoţii la retrogradare.

Otopeni, Farul, Gaz Metan, Buzău, Pandurii - echipe care se vor bate la sânge pentru evitarea retrogradării.

Read More